Capitolul ii - Registrele şi actele de stare civilă - Metodologia 1/1997 pentru aplicarea unitara a dispozitiilor Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila

M.Of. 318 bis

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 19 Noiembrie 1997
CAPITOLUL II:Registrele şi actele de stare civilă
Secţiunea I:Registrele de stare civilă
Art. 13
(1)Registrul de stare civilă se vizează pentru deschidere şi închidere de către primar şi ofiţerul de stare civilă delegat (anexele nr. 9 şi 10).
(2)În situaţia în care registrul de stare civilă nu s-a completat în întregime, la data de 31 decembrie a fiecărui an, pe prima pagină rămasă liberă se întocmeşte procesul-verbal de închidere, din care să rezulte numărul actelor înregistrate în anul expirat sau neînregistrarea nici unui act. Înregistrările pentru anul care începe se fac, în continuare, în acelaşi registru, până la epuizarea tuturor filelor, numerotarea actelor începând cu numărul 1.
Art. 14
(1)Numerotarea actelor de stare civilă se face în momentul întocmirii acestora, consecutiv şi neîntrerupt, începând de la data de 1 ianuarie, cu numărul 1, şi se termină la 31 decembrie, cu numărul ultimului act înregistrat.
(2)Dacă registrul de stare civilă se termină înainte de expirarea anului în curs, se începe un registru nou, numerotarea făcându-se în continuare.
Art. 15
În cazul în care înregistrările necesită un volum mare de operaţiuni, se pot folosi, în acelaşi timp, registre de stare civilă în care numerotarea actelor se va face diferenţiat (numere cu soţ şi numere fără soţ).
Art. 16
(1)În arhivă, registrele de stare civilă se aşează pe localităţi, pe acte şi fapte, în ordinea anilor.
(2)Preşedinţii consiliilor judeţene şi primarii sunt obligaţi să ia măsuri pentru conservarea şi păstrarea în cele mai bune condiţii a registrelor, certificatelor şi a întregii arhive de stare civilă, asigurând baza logistică necesară.
Art. 17
Registrele şi certificatele de stare civilă se păstrează în încăperi special amenajate, în dulapuri metalice închise, asigurându-se securitatea acestora.
Art. 18
(1)În cazul în care un registru de stare civilă a fost întocmit prin copiere după exemplarul existent, întrucât celălalt exemplar lipseşte, pe ultima copertă, în partea interioară, se întocmeşte un proces-verbal (anexa nr. 11).
(2)Procesul-verbal se întocmeşte şi în cazul când prin compactarea (legarea) registrelor nu s-a mai putut păstra procesul-verbal de închidere, acesta fiind distrus o dată cu coperta.
Art. 19
(1)În unităţile administrativ-teritoriale cu peste 30.000 de locuitori, se întocmesc opisuri alfabetice, pe ani şi pe acte, în care se înscriu, zilnic, actele de naştere, de căsătorie şi de deces înregistrate (anexa nr. 12).
(2)În unităţile administrativ-teritoriale cu până la 30.000 de locuitori, actele întocmite în cazuri speciale (reconstituirea şi întocmirea ulterioară a unor acte de stare civilă, înregistrări tardive, transcrieri, adopţii cu efecte depline, moarte prezumată) se evidenţiază pe ultima copertă a registrelor, în partea interioară, specificându-se numele de familie şi prenumele persoanei înregistrate, precum şi numărul şi data întocmirii actului respectiv.
Art. 20
(1)Al doilea exemplar al registrelor de stare civilă se înaintează, după caz, consiliului judeţean sau Primăriei Municipiului Bucureşti, în termen de 30 de zile de la data când toate filele din registru au fost completate.
(2)Documentele care au stat la baza înregistrării actelor şi faptelor de stare civilă, precum şi la înscrierea menţiunilor ulterioare se păstrează 30 de ani, după care se predau direcţiilor judeţene ale Arhivelor Naţionale (a municipiului Bucureşti).
(3)La începutul anului calendaristic, documentele primare din anul care s-a încheiat se ordonează pe dosare - cusute, sigilate, numerotate - şi se arhivează.
Art. 21
Înscrisurile care au stat la baza întocmirii actelor de stare civilă pot fi trimise, la cerere, instanţelor judecătoreşti, parchetelor sau poliţiei, care sunt obligate să le restituie, iar pentru motive temeinice, la cererea autorităţilor administraţiei publice locale, se pot elibera extrase de pe actele de stare civilă.
Secţiunea a II-a:Înregistrarea actelor de stare civilă
Art. 22
(1)Declaraţiile se fac în faţa ofiţerului de stare civilă, verbal, pentru înregistrarea naşterii şi a decesului, şi în scris, pentru căsătorie.
(2)Ofiţerul de stare civilă este obligat să verifice realitatea conţinutului declaraţiei şi concordanţa acesteia cu certificatele de stare civilă şi cu celelalte înscrisuri prezentate de declarant sau existente în arhiva de stare civilă a primăriei.
(3)Certificatul medical constatator al naşterii şi certificatul medical constatator al decesului, precum şi declaraţiile de căsătorie se înregistrează, imediat ce se primesc, în registrul de intrare-ieşire (anexa nr. 13).
Art. 23
(1)Actele de stare civilă şi menţiunile de pe marginea acestora se completează cu cerneală specială de culoare neagră.
(2)Este interzis să se facă ştersături, răzuiri, prescurtări şi adăugiri în cuprinsul actelor de stare civilă.
(3)Ofiţerul de stare civilă care întocmeşte actul va aplica sigiliul special confecţionat pentru activitatea de stare civilă, urmat de semnătura şi parafa proprie (anexa nr. 14).
(4)Parafa funcţionarilor desemnaţi să opereze menţiuni pe marginea actelor de stare civilă, exemplarul II, va avea în cuprins numai numele şi prenumele.
(5)După înscrierea menţiunilor pe marginea actelor de stare civilă, ofiţerul de stare civilă sau funcţionarul desemnat din cadrul serviciului judeţean de specialitate va scrie data, va semna şi va aplica numai parafa proprie.
Art. 24
Întocmirea actelor de stare civilă şi înscrierea menţiunilor se fac în limba română, folosindu-se alfabetul latin, cu respectarea următoarelor reguli:
a)numele de familie, prenumele, denumirea localităţii şi judeţul se completează cu litere mari de tipar. Dacă numele de familie ori prenumele este compus din două sau mai multe cuvinte, acestea se scriu despărţindu-se printr-o liniuţă orizontală;
b)anul şi ziua se completează cu cifre arabe, iar luna se completează cu litere;
c)în rubrica "naţionalitatea", din cuprinsul actului, se înscrie naţionalitatea declarată, iar în rubrica "cetăţenia" se trece cetăţenia stabilită potrivit actului de identitate prezentat. Persoanele care nu au renunţat la cetăţenia română, dar prezintă documente care dovedesc şi o altă cetăţenie, sunt considerate cetăţeni români;
d)rubricile din actele de naştere, de căsătorie şi de deces, referitoare la locul naşterii părinţilor, al soţilor şi al decedatului, se completează cu denumirea comunei, oraşului, municipiului sau sectorului, astfel cum rezultă din certificatele de naştere şi actele de identitate prezentate, cu excepţia celor care au purtat denumiri de persoane sau de date istorice care ulterior au fost schimbate, care se înscriu cu denumirile actuale. Rubricile referitoare la judeţ se completează cu denumirea actuală a judeţului, respectiv a municipiului Bucureşti. Celelalte rubrici referitoare la localităţi se completează cu denumirea actuală, potrivit organizării administrativ-teritoriale a României. În cazul municipiului Bucureşti, în rubrica "municipiul", se înscrie "Bucureşti", iar cuvântul "judeţul" se barează şi se înscrie "sectorul";
e)completarea tuturor rubricilor din actele şi certificatele de stare civilă se face cu respectarea întocmai a regulilor gramaticale stabilite de Academia Română (inclusiv modul de folosire a literelor â, î, ş, ţ, ă). La completarea rubricilor referitoare la nume se va folosi litera "â" sau "î", după dorinţa solicitantului. În ceea ce priveşte denumirea localităţilor, înlocuirea literei "î" cu "â" din cuprinsul acestora nu se va putea face decât pe măsura modificării anexelor la Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului României;
f)în cazul în care se transcrie un certificat de stare civilă procurat din străinătate, în rubricile referitoare la "localitatea" se trece denumirea localităţii, aşa cum rezultă din actul prezentat şi din traducerea legalizată, iar în rubrica "judeţul" se trece "ţara" unde a fost înscris, barându-se cu o linie orizontală cuvântul "judeţul";
g)rubricile care nu se completează se barează cu o linie orizontală.
Art. 25
(1)Actele de naştere, de căsătorie şi de deces întocmite în cazuri speciale se înscriu în registrele curente, cu respectarea regulilor prevăzute la articolul precedent, precum şi a celor ce urmează:
a)în actele de naştere transcrise, reconstituite, întocmite ulterior ori ca urmare a încuviinţării adopţiei, rubricile privind declarantul şi "a prezentat certificatul medical constatator al naşterii nr ........... , eliberat de ......... , din care rezultă că s-a născut un copil ........ " nu se completează;
b)în actele de căsătorie reconstituite, întocmite ulterior sau transcrise, în rubrica referitoare la domiciliu se înscrie domiciliul actual al celui care solicită înregistrarea actului.
Rubricile privind numele de familie al soţilor în căsătorie se completează aşa cum rezultă din actele prezentate. În cazul în care nu rezultă numele de familie, se completează cu cel declarat de soţul care solicită întocmirea actului.
Textul "în temeiul consimţământului exprimat de fiecare dintre viitorii soţi prezenţi" se anulează cu o linie orizontală.
Actul se semnează de ofiţerul de stare civilă şi de acela dintre soţi care a solicitat reconstituirea, întocmirea ulterioară sau transcrierea certificatului ori a extrasului procurat din străinătate, sau de ambii soţi, după caz;
c)în actele de deces transcrise, reconstituite, întocmite ulterior ori în baza unei hotărâri judecătoreşti, rubricile privind declarantul şi "a prezentat certificatul medical constatator al decesului nr ........ , eliberat de ......... " şi "cauza decesului fiind ............ " nu se completează.
Art. 26
(1)Dacă în timpul completării actului, înainte de a fi semnat de declarant ori de soţi şi de ofiţerul de stare civilă, se constată o greşeală, pagina completată greşit se anulează prin două linii trase în diagonală ("X"), cu cerneală roşie, scriindu-se, cu litere mari de tipar, textul PAGINĂ ANULATĂ, iar numărul actului ce corespunde acesteia se trece pe pagina următoare.
(2)În acelaşi fel se anulează şi pagina corespunzătoare din cel de-al II-lea exemplar al registrului de stare civilă, fără a mai completa textul scris greşit.
(3)Este interzisă ruperea filelor din registrele de stare civilă, cu excepţia celor folosite de misiunile diplomatice şi oficiile consulare de carieră ale României, care se decupează din registrul exemplarul I pentru a fi trimise în ţară.
Art. 27
(1)La cererea instanţelor judecătoreşti, parchetului, poliţiei şi a notarilor publici, se eliberează extrase de pe actele de stare civilă aflate în arhiva proprie.
(2)Prevederile alineatului precedent se aplică şi direcţiilor judeţene ale Arhivelor Naţionale, pentru actele aflate în păstrarea acestora.
Secţiunea a III-a:Înregistrarea naşterii
Art. 28
(1)Înregistrarea naşterii se face la primăria municipiului, sectorului din municipiul Bucureşti, oraşului sau comunei în care s-a produs.
(2)În registrul de naşteri se înregistrează copilul născut viu şi copilul născut mort.
(3)Înregistrarea gemenilor se face prin întocmirea actului de naştere, separat, pentru fiecare copil. În acelaşi mod se procedează şi în cazul gemenilor siamezi.
Art. 29
Termenul pentru declararea şi înregistrarea naşterii copilului este de:
a)15 zile de la data naşterii, pentru copilul născut viu şi aflat în viaţă;
b)3 zile de la data naşterii, pentru copilul născut mort;
c)24 de ore de la data decesului, pentru copilul născut viu care a decedat înăuntrul termenului de 15 zile.
Art. 30
(1)Înregistrarea naşterii copilului se face pe baza declaraţiei verbale, prezentându-se următoarele documente:
- certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular-tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
- certificatul de naştere şi actul de identitate al mamei şi al declarantului, dacă naşterea nu este declarată de mamă;
- certificatul de căsătorie al părinţilor copilului, dacă sunt căsătoriţi.
(2)Actele de identitate ale părinţilor şi al declarantului, după caz, precum şi certificatele de stare civilă se restituie imediat după confruntarea datelor.
(3)În cazul în care părinţii au nume de familie diferit sau există neconcordanţă între prenumele copilului trecut în certificatul medical constatator al naşterii şi declaraţia verbală a declarantului, înregistrarea naşterii se face pe baza declaraţiei scrise, semnată de ambii părinţi, din care să rezulte numele de familie şi prenumele copilului.
(4)Dacă părinţii nu se înţeleg cu privire la numele de familie şi prenumele copilului, va decide primarul localităţii unde se înregistrează naşterea, prin dispoziţie. La fel se procedează şi în cazul în care ofiţerul de stare civilă a refuzat înscrierea prenumelui, în baza art. 18 alin. (2) din Legea nr. 119/1996, iar părinţii nu vor să opteze pentru un alt prenume.
Art. 31
(1)Când declaraţia a fost făcută după expirarea termenelor prevăzute de lege, dar înăuntrul unui an de la data naşterii, înregistrarea naşterii se face cu aprobarea primarului, respectiv a şefului misiunii diplomatice sau oficiului consular de carieră al României, dată pe declaraţia scrisă. În cuprinsul declaraţiei se va menţiona motivul întârzierii.
(2)Dacă declaraţia a fost făcută după trecerea unui an de la data naşterii, actul de naştere se întocmeşte în baza hotărârii judecătoreşti, definitive şi irevocabile, privind încuviinţarea înregistrării tardive, care trebuie să conţină toate datele necesare înregistrării.
Art. 32
(1)Dispoziţiile art. 29-31 sunt aplicabile în mod corespunzător şi în cazul în care naşterea unui cetăţean român s-a produs în străinătate, dar nu a fost înregistrată ori a fost înregistrată cu date nereale, iar declaraţia de naştere se face în ţară.
(2)Întocmirea actului de naştere urmează a fi făcută la primăria în raza căreia au domiciliul părinţii, pe baza documentelor depuse şi a declaraţiilor, după ce Direcţia de evidenţă a populaţiei din Ministerul de Interne verifică, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, dacă naşterea nu a fost înregistrată în străinătate.
(3)Dacă se stabileşte că naşterea a fost înregistrată corect în străinătate, se va urma procedura prevăzută pentru transcrierea certificatelor procurate din străinătate.
(4)Hotărârea judecătorească prin care s-a încuviinţat înregistrarea tardivă a naşterii produse în străinătate, rămasă definitivă şi irevocabilă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 119/1996, se înregistrează la primăria locului de domiciliu al părinţilor copilului.
Art. 33
(1)Întocmirea actului de naştere pentru copilul găsit sau abandonat de mamă în unităţi sanitare se face, în termen de 30 de zile, pe baza următoarelor documente:
a)în cazul copilului găsit:
- declaraţia scrisă a persoanei care l-a găsit ori referatul reprezentantului autorităţii tutelare din cadrul primăriei în raza căreia a fost găsit copilul;
- procesul-verbal întocmit de poliţie, medic şi reprezentantul autorităţii tutelare din cadrul primăriei. Procesul-verbal se va înregistra la primărie şi va cuprinde:
- anul, luna şi ziua când a fost găsit copilul;
- sexul copilului;
- locul şi împrejurările în care a fost găsit copilul;
- numele de familie, prenumele şi domiciliul persoanei care l-a găsit şi al martorilor (atunci când sunt);
- denumirea şi adresa instituţiei sau numele persoanei căreia i-a fost încredinţat copilul;
- vârsta copilului găsit, stabilită de medic prin indicarea obligatorie a anului, lunii şi zilei de naştere, chiar dacă acestea sunt aproximative;
- rezultatul primelor cercetări efectuate de poliţie pentru identificarea părinţilor.
b)în cazul copilului abandonat în spital:
- referatul reprezentantului autorităţii tutelare din cadrul primăriei în raza căreia a fost abandonat copilul;
- certificatul medical constatator al naşterii;
- procesul-verbal încheiat de poliţie, conducătorul unităţii sanitare şi reprezentantul autorităţii tutelare din cadrul primăriei, care va avea acelaşi cuprins ca şi cel încheiat în cazul copilului găsit.
(2)Actul de naştere se completează numai la rubricile referitoare la copil, cele referitoare la părinţi rămânând necompletate şi, respectiv, cu datele care rezultă din certificatul medical constatator al naşterii ori cu cele stabilite de organele de poliţie, după caz.
(3)La rubrica "menţiuni" se scrie: "actul a fost întocmit în baza procesului-verbal nr .........din ........ , din care rezultă că a fost găsit de/abandonat la ........... , cu domiciliul/sediul în ............................... , str .....................................nr ........ , şi încredinţat ...................... ". Dacă, ulterior, au fost identificaţi părinţii ori copilul este recunoscut de mamă, primăria localităţii unde a fost înregistrată naşterea, în poziţia de "copil găsit" sau "abandonat", va cere instanţei judecătoreşti anularea actului de naştere. După anularea actului, se face o nouă înregistrare la primăria localităţii unde s-a născut copilul. Dacă mama copilului declară că a fost înregistrată naşterea şi dovedeşte acest fapt, nu se mai întocmeşte un nou act de naştere.
Art. 34
În cazurile prevăzute la art. 33 alin. (1), dacă nu se cunosc numele de familie şi prenumele copilului, acestea se stabilesc prin dispoziţia primarului localităţii unde se înregistrează naşterea (anexa nr. 15).
Art. 35
(1)Dacă mama declară că nu este căsătorită, şi aceasta rezultă din actul de identitate, copilul se înregistrează cu numele ei de familie, iar rubricile referitoare la "tată" nu se completează.
(2)Când mama declară că este căsătorită, dar nu poate prezenta certificatul de căsătorie, va da o declaraţie scrisă în acest sens, iar înregistrarea naşterii se face numai după ce s-au stabilit datele referitoare la soţ, prin solicitarea unui extras de pe actul de căsătorie. Dacă este necesar, se va cere poliţiei locale să facă această identificare.
(3)La fel se procedează şi în cazul în care declaraţia este făcută de o altă persoană.
Art. 36
(1)În situaţia în care copilul născut viu a decedat şi naşterea nu a fost înregistrată, se înregistrează mai întâi naşterea şi apoi decesul.
(2)În cazul în care ofiţerul de stare civilă care înregistrează decesul nu are competenţă teritorială şi pentru întocmirea actului de naştere va trimite primăriei locului de naştere declaraţia motivată a persoanei care a solicitat înregistrarea decesului, împreună cu certificatul medical constatator al naşterii, şi va comunica datele referitoare la deces, pentru înscrierea menţiunii.
(3)Întocmirea actului de naştere se face cu aprobarea primarului, iar, la cerere, se eliberează certificat de naştere cu menţiunea de deces.
Art. 37
Pentru copilul născut mort se întocmeşte numai actul de naştere. În acest caz, nu se completează rubricile privind "prenumele" şi "cetăţenia", iar în rubrica "din care rezultă că s-a născut un copil ..................." se înscrie cuvântul "mort". În baza actului, se eliberează, la cerere, o dovadă cu privire la înregistrarea făcută ori un certificat de naştere cu menţiunea COPIL NĂSCUT MORT.
Secţiunea a IV-a:Înregistrarea căsătoriei
Art. 38
(1)Declaraţia de căsătorie, care face parte din dosarul prevăzut în anexa nr. 16, se face personal, de către viitorii soţi, în scris, la primăria locului de domiciliu sau de reşedinţă al unuia dintre ei.
(2)Dacă ambii viitori soţi sunt cetăţeni străini sau cetăţeni români cu domiciliul în străinătate, declaraţia de căsătorie se poate face la primăria localităţii în care aceştia se află temporar.
(3)În cazul în care unul dintre viitorii soţi nu se află în localitatea unde urmează a se încheia căsătoria, el poate face declaraţia de căsătorie la primăria localităţii de domiciliu sau de reşedinţă, care o va transmite, în termen de 48 de ore, la primăria localităţii unde urmează a se încheia căsătoria.
Art. 39
(1)O dată cu declaraţia de căsătorie viitorii soţi prezintă următoarele acte:
a)actul de identitate;
b)certificatul de naştere, în original şi în copie;
c)certificatul medical privind starea sănătăţii.
Certificatele medicale sunt valabile 14 zile de la data emiterii şi trebuie să cuprindă menţiunea expresă că persoana se poate sau nu se poate căsători;
d)acte, în original şi în copii traduse şi legalizate ori certificate de ofiţerul de stare civilă, din care să rezulte desfacerea căsătoriei anterioare, dacă este cazul. Aceste acte pot fi:
- certificatul de deces al fostului soţ;
- certificatul de despărţenie sau de divorţ (eliberat în perioada anilor 1951-1960);
- certificatul de naştere sau de căsătorie, cu menţiunea de desfacere a căsătoriei;
- sentinţa de divorţ rămasă definitivă şi irevocabilă; pentru divorţurile pronunţate între 8 octombrie 1966 şi 31 iulie 1974, aceasta trebuie să poarte menţiunea că a fost înscrisă pe actul de căsătorie în termen de 60 de zile de la pronunţare.
(2)Ofiţerul de stare civilă este obligat să confrunte datele înscrise în declaraţie cu actele prezentate, iar semnarea declaraţiei se face în prezenţa sa.
Art. 40
Dosarul actului de căsătorie mai cuprinde, după caz, următoarele documente:
a)aprobarea primarului pentru încheierea căsătoriei în afara sediului primăriei, la cererea persoanei interesate (anexa nr. 17);
b)încuviinţarea primarului sau a comandantului navei pentru încheierea căsătoriei înainte de împlinirea termenului de 10 zile de la data înregistrării declaraţiei de căsătorie, la cererea persoanei interesate (anexa nr. 18);
c)aprobarea preşedintelui consiliului judeţean sau a primarului general al municipiului Bucureşti, în cazul existenţei unor impedimente rezultate din condiţiile de vârstă, rudenie firească sau adopţie, prevăzute de art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (2) şi art. 7 alin. (2) din Codul familiei (anexa nr. 19);
d)dovadă eliberată ori autentificată de misiunile diplomatice sau oficiile consulare acreditate în România, în cazul căsătoriei unui cetăţean străin, din care să rezulte că îndeplineşte condiţiile de fond, cerute de legea sa naţională, pentru încheierea căsătoriei în România, în conformitate cu prevederile art. 33 din Legea nr. 119/1996, coroborate cu art. 18 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, cu excepţia cetăţenilor statelor cu care România a încheiat tratate, convenţii sau acorduri de asistenţă juridică, ce pot prezenta documente eliberate de autorităţile competente din ţările respective;
e)declaraţia dată pe propria răspundere, autentificată de un notar public, din care să rezulte că viitorul soţ, cetăţean străin sau apatrid, nu este căsătorit şi îndeplineşte condiţiile de fond cerute de legea sa naţională pentru încheierea căsătoriei în România, în cazul în care dovada prevăzută la lit. d) nu poate fi obţinută întrucât statul respectiv nu are misiune diplomatică sau oficiu consular acreditat în România. Pentru apatrizi, legea naţională este legea statului în care îşi au domiciliul sau, în lipsă, reşedinţa;
f)procesul-verbal încheiat împreună cu interpretul autorizat, în cazul încheierii căsătoriei între persoane care nu cunosc limba română sau între surdomuţi (anexa nr. 20);
g)aprobarea ministrului apărării naţionale, a ministrului de interne, a ministrului de justiţie ori a conducătorilor serviciilor de stat specializate în domeniul apărării şi siguranţei naţionale, în cazul cadrelor militare active (ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri) care se căsătoresc cu o persoană apatridă sau care nu are exclusiv cetăţenia română.
Art. 41
(1)O dată cu depunerea declaraţiei sau ulterior, până la încheierea căsătoriei, viitorii soţi declară, în faţa ofiţerului de stare civilă, numele de familie pe care s-au învoit să-l poarte în căsătorie, potrivit dispoziţiilor Codului familiei.
(2)Dacă înţelegerea referitoare la numele de familie a intervenit după depunerea declaraţiei, dar înainte de a se încheia căsătoria, această înţelegere se consemnează într-o declaraţie scrisă, separat, care se anexează la declaraţia iniţială.
Art. 42
(1)Căsătoria se poate încheia la expirarea termenului de 10 zile, în care se cuprind atât ziua când a fost făcută declaraţia de căsătorie, cât şi ziua în care se oficiază căsătoria.
(2)În cazul prevăzut de art. 38 alin. (3), termenul de 10 zile se socoteşte de la data când s-a primit declaraţia la primăria unde urmează a se încheia căsătoria.
(3)După expirarea termenului de 10 zile, căsătoria se poate încheia numai până la expirarea termenului de valabilitate a certificatelor medicale. În cazul expirării termenului de valabilitate a acestora, viitorii soţi sunt obligaţi să depună noi certificate medicale referitoare la starea sănătăţii lor.
Art. 43
(1)Oficierea căsătoriei se face în limba română, de către ofiţerul de stare civilă, într-o încăpere corespunzător amenajată, având o ţinută vestimentară adecvată caracterului solemn al acestui act.
(2)La oficierea căsătoriei, ofiţerul de stare civilă este obligat să poarte eşarfa, în culorile drapelului naţional român, aşezată pe umărul stâng, cu banda albastră în sus.
Art. 44
(1)După luarea consimţământului viitorilor soţi, ofiţerul de stare civilă îi declară căsătoriţi, le citeşte dispoziţiile Codului familiei referitoare la drepturile şi îndatoririle soţilor şi întocmeşte, de îndată, actul de căsătorie.
(2)Actul de căsătorie se semnează de către soţi, cu numele de familie pe care s-au învoit să-l poarte în căsătorie, şi de către ofiţerul de stare civilă.
(3)În rubrica "în temeiul consimţământului exprimat personal de fiecare dintre viitorii soţi, noi ................ , ofiţer de stare civilă, am încheiat prezentul act de căsătorie", se înscrie numele celui care a oficiat căsătoria.
Art. 45
(1)Ofiţerul de stare civilă nu poate încheia căsătoria dacă constată că nu sunt îndeplinite cerinţele legii.
(2)Refuzul său se consemnează într-un proces-verbal, motivat, întocmit în două exemplare, din care unul se înmânează celor care voiau să se căsătorească (anexa nr. 21).
Art. 46
(1)După încheierea căsătoriei, în actul de identitate al soţului care prin căsătorie îşi schimbă numele de familie se aplică ştampila cu următorul conţinut: "Schimbat numele din ................ în ........... , prin căsătorie. Actul de identitate va fi preschimbat până la ....................".
(2)În situaţia persoanelor deţinătoare de cărţi de identitate informatizate, ofiţerul de stare civilă va invalida cartea de identitate a soţului care îşi schimbă numele de familie prin căsătorie. Invalidarea se face prin perforarea spaţiului în care se află înscrisă perioada de valabilitate.
(3)Textul menţionat la alin. (1) se înscrie şi în carnetele de identitate, legitimaţiile provizorii şi paşapoartele eliberate de autorităţile române.
Secţiunea a V-a:Înregistrarea decesului
Art. 47
(1)Actul de deces se întocmeşte la primăria municipiului, sectorului municipiului Bucureşti, oraşului ori comunei în a cărei rază teritorială s-a produs decesul.
(2)Declaraţia de deces se face, verbal, în termen de 3 zile de la data încetării din viaţă a persoanei, de către persoanele prevăzute de lege. În acest termen se cuprinde atât ziua în care s-a produs decesul, cât şi ziua în care se face declaraţia.
Art. 48
(1)O dată cu declaraţia de deces, declarantul va depune următoarele acte:
a)certificatul medical constatator al decesului, întocmit şi semnat de medicul sau cadrul mediu sanitar care a făcut constatarea, în care trebuie consemnată cauza decesului, fără prescurtări;
b)actul de identitate al celui decedat;
c)livretul militar sau adeverinţa de recrutare, după caz, pentru persoanele supuse obligaţiilor militare.
(2)În cazurile în care declarantul nu poate prezenta actele prevăzute la lit. b) şi c), va declara, în scris, motivul neprezentării acestora şi datele de stare civilă ale decedatului. Declaraţia se înaintează autorităţilor prevăzute la art. 50.
Art. 49
(1)Ofiţerul de stare civilă este obligat să reţină actul de identitate al celui decedat şi să aplice, pe pag. 1, ştampila cu următorul conţinut: DECEDAT, Act nr ....... /anul ..... , luna ........ , ziua ........ , înregistrat la Primăria ............ , judeţul ............. ".
(2)Cărţile de identitate informatizate se reţin şi se înaintează autorităţilor prevăzute la art. 50.
Art. 50
(1)Până la data de 5 a lunii următoare celei în care s-a înregistrat decesul, ofiţerul de stare civilă este obligat să trimită, pe bază de borderou, actele de identitate la formaţiunea de evidenţă a populaţiei la care este arondată localitatea (anexa nr. 22), iar documentele militare la centrul militar judeţean ori al sectorului municipiului Bucureşti (anexa nr. 23).
(2)În cazul încetării din viaţă a unui străin, paşaportul, carnetul de identitate sau legitimaţia provizorie se înaintează, de îndată, cu adresă, serviciului judeţean de paşapoarte ori al municipiului Bucureşti, împreună cu un extras de pe actul de deces.
(3)Dacă nu se depun aceste acte, se înaintează numai extrasul de pe actul de deces, împreună cu declaraţia motivată a declarantului.
Art. 51
În actul de deces, la rubrica "cauza decesului fiind ............ ", se va înscrie cauza prevăzută la lit. c) şi d) din certificatul medical constatator al decesului.
Art. 52
Dacă declarantul nu cunoaşte toate datele necesare completării rubricilor din actul de deces şi acestea nu rezultă din actul de identitate sau din certificatele de stare civilă prezentate ori din registrele de stare civilă aflate în păstrarea primăriei la care se face înregistrarea decesului, se vor înscrie în act numai datele care se declară.
Art. 53
(1)Când decesul se datorează unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente, precum şi în cazul găsirii unui cadavru, declaraţia se face în termen de 48 de ore, socotit din momentul decesului sau al găsirii cadavrului.
(2)În astfel de cazuri, înregistrarea se face pe baza certificatului medical constatator al decesului şi a dovezii eliberate de poliţie sau de parchet, din care să rezulte că una dintre aceste autorităţi a fost sesizată despre deces (anexa nr. 24).
(3)În cazul în care decesul nu a fost declarat şi înregistrat în termenele legale, întocmirea actului de deces se face numai cu aprobarea parchetului.
Art. 54
(1)Întocmirea actului de deces privind un cadavru găsit se face la primăria localităţii în raza căreia a fost găsit, în baza documentelor prevăzute la art. 53 şi a procesului-verbal întocmit de medic, ce va cuprinde vârsta, sexul, locul unde a fost găsit cadavrul, data şi cauza decesului.
(2)Pe marginea actului de deces se face următoarea menţiune: "Cadavru neidentificat. Înscrierea s-a făcut în baza dovezii eliberate de ............. , cu nr .........din ............... ".
(3)Dacă, ulterior, parchetul sau poliţia stabileşte identitatea cadavrului, pe baza comunicării făcute de acestea, datele se înscriu, prin menţiune, pe actul respectiv. Menţiunea se comunică primăriei care are în păstrare actul de naştere, formaţiunii locale de evidenţă a populaţiei şi, după caz, centrului militar.
Art. 55
(1)Ofiţerul de stare civilă care înregistrează un act de deces este obligat să comunice acest fapt primăriei localităţii unde se păstrează actul de naştere, exemplarul I, al celui decedat.
(2)După efectuarea menţiunii de deces în exemplarul I al registrelor de naştere, ofiţerul de stare civilă este obligat să trimită comunicarea de menţiune la consiliul judeţean, pentru operarea în exemplarul II şi, dacă este cazul, la primăria unde s-a înregistrat căsătoria, iar aceasta, la rândul său, la locul de naştere al soţului rămas în viaţă.
Art. 56
(1)După întocmirea actului de deces, ofiţerul de stare civilă eliberează declarantului o adeverinţă de înhumare sau incinerare a cadavrului (anexa nr. 25), făcând menţiune despre aceasta pe verso certificatului constatator al decesului.
(2)Înhumarea sau incinerarea cadavrului unui cetăţean român, de origine română sau originar din România, al cărui deces s-a produs în străinătate, se face pe baza adeverinţei eliberate de primăria în a cărei rază administrativ-teritorială urmează să se facă înhumarea sau incinerarea.
(3)Când decesul cetăţeanului român s-a înregistrat la autorităţile locale din străinătate sau la misiunea diplomatică ori oficiul consular de carieră al României, adeverinţa de înhumare sau de incinerare se va elibera pe baza certificatului de deces întocmit de una dintre aceste autorităţi.
(4)Dacă decesul unui cetăţean român s-a produs pe o aeronavă aflată în afara teritoriului României sau pe o navă aflată în afara apelor teritoriale române, iar cadavrul este transportat în ţară, eliberarea adeverinţei de înhumare sau de incinerare se face pe baza dovezii eliberate de comandantul navei sau aeronavei, potrivit art. 60 alin. (3).
(5)Când nu a fost eliberat un certificat de deces sau decesul nu a fost înregistrat, adeverinţa de înhumare sau de incinerare se va elibera cu aprobarea parchetului.
Art. 57
(1)În actul de deces întocmit ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile declarative de moarte, se înscriu datele de stare civilă şi data decesului, aşa cum rezultă din această hotărâre.
(2)Întocmirea actului de deces, în acest caz, se face la primăria competentă, potrivit art. 41 din Legea nr. 119/1996.
Secţiunea a VI-a:Înregistrarea naşterii, căsătoriei sau decesului în cazul în care au loc în tren, pe o navă sau pe o aeronavă
Art. 58
Dacă naşterea sau decesul are loc în tren, pe o navă sau pe o aeronavă, ori într-un alt mijloc de transport, în timpul unei călătorii care nu depăşeşte graniţele statului român, înregistrarea naşterii sau a decesului se face la primăria locului de coborâre sau de debarcare.
Art. 59
În cazul în care naşterea, căsătoria sau decesul are loc pe o navă, în timpul unei călătorii în afara apelor teritoriale române, înregistrarea se face de către comandantul navei, în jurnalul de bord.
Art. 60
(1)Dacă naşterea sau decesul are loc pe o aeronavă, în timpul unei călătorii în afara spaţiului aerian al României, evenimentul se înregistrează de comandantul aeronavei, în carnetul de drum.
(2)Înregistrările făcute în jurnalul de bord sau în carnetul de drum vor cuprinde toate datele necesare întocmirii actului de stare civilă, precum şi semnăturile cerute de lege, ele făcând dovada evenimentului, până la întocmirea actului de stare civilă.
(3)Comandantul navei sau aeronavei eliberează persoanelor îndreptăţite o dovadă cu privire la înregistrarea făcută, iar în termen de 30 de zile de la sosirea în ţară înaintează, prin căpitănia portului, respectiv comandantul aeroportului, un extras de pe jurnalul de bord sau de pe carnetul de drum la Primăria Sectorului 1 al municipiului Bucureşti, care va întocmi actul de stare civilă şi va elibera certificatul corespunzător.
Secţiunea a VII-a:Înregistrarea actelor încheiate în străinătate
Art. 61
(1)Actele de stare civilă privind cetăţenii români aflaţi în străinătate, care se înregistrează la misiunile diplomatice sau oficiile consulare de carieră ale României, se trimit prin Ministerul Afacerilor Externe, pe măsura completării lor, la Primăria Sectorului 1 al municipiului Bucureşti, împreună cu documentele primare pe baza cărora s-au întocmit actele.
(2)Actele de stare civilă, exemplarul I, se arhivează la Primăria Sectorului 1 al municipiului Bucureşti, care trimite comunicări de menţiuni pentru actele de naştere şi, după caz, de căsătorie şi operează pe ele menţiunile ce se primesc ulterior. La cerere, eliberează persoanelor îndreptăţite certificate de stare civilă.
Art. 62
(1)Registrele de stare civilă, exemplarul II, se trimit, în termen de 30 de zile de la data când toate actele au fost completate, la Primăria Municipiului Bucureşti - Serviciul de stare civilă.
(2)La primirea registrelor de stare civilă, se confruntă exemplarul II cu exemplarul I, aflat la Primăria Sectorului 1 al municipiului Bucureşti, în scopul operării în acestea a menţiunilor existente pe marginea actelor exemplarul I.
Art. 63
(1)Actele de stare civilă ale cetăţenilor români întocmite în străinătate, la autorităţile locale competente, se transcriu, obligatoriu, în registrele de stare civilă române, în termen de 6 luni de la întoarcerea în ţară sau de la primirea din străinătate a certificatului ori extrasului de stare civilă.
(2)Cererea de transcriere (anexa nr. 26) se adresează primăriei localităţii în raza căreia îşi are domiciliul solicitantul, însoţită de certificatul ori de extrasul original, o fotocopie (xerocopie) legalizată a acestora şi traducerea în limba română, autentificate de un notar public sau de oficiul consular român, precum şi de documente justificative pentru completarea unor rubrici, în situaţiile prevăzute la alin. (5), după caz.
(3)Cetăţenii români cu domiciliul în străinătate pot cere transcrierea, direct sau prin împuternicit cu procură specială, autentificată, în ţară, de un notar public, iar în străinătate, de oficiul consular român din statul de reşedinţă. În acest caz, cererea se depune la primăria localităţii în raza căreia au avut ultimul domiciliu, iar dacă nu au avut vreodată domiciliul în România, la Primăria Sectorului 1 al municipiului Bucureşti, unde se va efectua transcrierea certificatului.
(4)După înregistrarea cererii, aceasta se înaintează, împreună cu documentele menţionate la alin. (2), prin Serviciul judeţean de evidenţă a populaţiei, la Direcţia de evidenţă a populaţiei, care va dispune asupra transcrierii.
(5)Pe baza documentelor depuse de solicitant şi a evidenţelor proprii, Direcţia de evidenţă a populaţiei va indica, în aprobarea de transcriere, conţinutul rubricilor ce trebuie completate în actul care se transcrie, dacă unele rubrici nu au fost completate în certificatul original ori este evident că au fost preluate greşit (exemplu: lipsa datei naşterii soţilor, a rubricilor privind părinţii acestora, nemenţionarea numelui soţilor după căsătorie, înscrierea numelui de fată al mamei căsătorite în actul de naştere al copilului, înscrierea altui domiciliu pentru persoana decedată etc.).
(6)În cazul respingerii cererii, documentele depuse se restituie solicitantului, comunicându-i-se motivul respingerii.
(7)La primirea aprobării de transcriere, ofiţerul de stare civilă întocmeşte actul şi certificatul de stare civilă, procedând în continuare conform art. 123 alin. (3) şi (4), care se aplică prin asemănare.
(8)La dosarul actului transcris se reţin: cererea solicitantului, procura autentică, fotocopia (xerocopia) legalizată de pe certificat sau de pe extrasul de stare civilă, precum şi traducerea legalizată. Originalul, pe care se înscrie menţiunea că a fost transcris în registrele de stare civilă române, se restituie solicitantului ("Actul a fost transcris sub nr ......... / ...........în registrele de stare civilă ale Primăriei .............. ").
(9)Este interzisă transcrierea certificatelor ori a extraselor de stare civilă şi înscrierea menţiunilor primite din străinătate fără aprobarea Direcţiei de evidenţă a populaţiei.
Art. 64
Extrasele de pe actele de stare civilă eliberate de Arhivele Naţionale, care au fost întocmite în localităţi care au aparţinut României, iar în prezent se găsesc pe teritoriul altor state, se transcriu, cu aprobarea Direcţiei de evidenţă a populaţiei, în registrele de stare civilă ale localităţii de domiciliu a titularilor sau a persoanelor îndreptăţite.