Capitolul ix - Cerinţe operaţionale - Legea 58/1998 privind activitatea bancară*) - Republicare
M.Of. 78
Ieşit din vigoare Versiune de la: 19 Mai 2006
CAPITOLUL IX:Cerinţe operaţionale
SECŢIUNEA 1:Dispoziţii generale
Art. 56
(1)În activitatea lor, băncile se supun reglementărilor şi ordinelor emise de Banca Naţională a României, date în aplicarea legislaţiei privind politica monetară, de credit, valutară, de plăţi, de asigurare a prudenţei bancare şi de supraveghere bancară.
(2)Băncile trebuie să-şi organizeze întreaga activitate în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente şi sănătoase, cu cerinţele legii şi ale reglementărilor Băncii Naţionale a României. În acest sens băncile trebuie să dispună de proceduri de administrare şi contabile corespunzătoare şi de sisteme adecvate de control intern.
(3)Modificările în situaţia băncii sunt supuse aprobării Băncii Naţionale a României, în condiţiile stabilite de aceasta prin reglementări. Înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor privind respectivele modificări se va face numai după obţinerea acestei aprobări.
(4)În statutele lor, băncile nu vor putea stabili excepţii de la principiul potrivit căruia o acţiune dă dreptul la un singur vot.
(5)Acţiunile emise de bănci vor putea fi numai nominative.
Art. 57
(1)În vederea funcţionării, în termen de 30 de zile de la data obţinerii autorizaţiei, fiecare bancă este obligată să deschidă cont curent la Banca Naţională a României, conform reglementărilor emise de aceasta. Transferurile băneşti operate prin înscrieri în contul curent deschis în evidenţele Băncii Naţionale a României sunt irevocabile şi necondiţionate.
(2)Băncile pot deschide la Banca Naţională a României şi alte conturi, în condiţiile stabilite de aceasta.
SECŢIUNEA 2:Cerinţe de capital
Art. 58
(1)Capitalul social al unei bănci trebuie vărsat, integral şi în formă bănească, la momentul subscrierii.
(2)Nivelul minim al capitalului iniţial este stabilit de Banca Naţională a României prin reglementări, fără a putea fi mai mic decât echivalentul în monedă naţională a 5 milioane euro.
(3)La constituire, aportul de capital va fi vărsat într-un cont deschis la o instituţie de credit, care va fi blocat până la înmatricularea băncii în registrul comerţului.
(4)La constituirea unei bănci, capitalul iniţial este egal cu capitalul social, cu excepţia cazurilor în care banca nou-constituită este rezultată dintr-un proces de reorganizare prin fuziune sau divizare. La deschiderea unei sucursale, capitalul iniţial se va asigura prin punerea la dispoziţie acesteia a capitalului de dotare de către instituţia de credit străină.
Art. 59
(1)Băncile pot majora capitalul social numai prin utilizarea următoarelor surse:
a)noi aporturi în formă bănească;
b)prime de emisiune sau de aport şi alte prime legate de capital, integral încasate, rămase după acoperirea cheltuielilor neamortizate cu astfel de operaţiuni, precum şi rezervele constituite pe seama unor astfel de prime;
c)dividende din profitul net cuvenit acţionarilor, după plata impozitului pe dividende, potrivit legii;
d)rezerve constituite din profitul net, existente în sold, potrivit ultimului bilanţ contabil.
(2)Sucursalele instituţiilor de credit străine, autorizate să funcţioneze în România, pot majora capitalul de dotare prin utilizarea următoarelor surse:
a)noi aporturi în formă bănească puse la dispoziţie sucursalei de către instituţia de credit străină, cu destinaţia "capital de dotare";
b)rezerve constituite din profitul net, existente în sold potrivit ultimei situaţii financiare anuale.5)
Art. 60
(1)Băncile repartizează 20% din profitul contabil determinat înainte de deducerea impozitului pe profit, pentru constituirea unui fond de rezervă, până când fondul astfel constituit egalează capitalul social, apoi maximum 10% până în momentul în care fondul a ajuns de două ori mai mare decât capitalul social. După atingerea acestui nivel, alocarea de sume pentru fondul de rezervă se face din profitul net.
(2)Băncile repartizează din profitul contabil determinat înainte de deducerea impozitului pe profit sumele destinate constituirii rezervei generale pentru riscul de credit, în limita a 2% din soldul creditelor acordate.
(3)Prevederile alin. 1 şi 2 sunt aplicabile până la încheierea exerciţiului financiar al anului 2003 inclusiv.
(4)Începând cu exerciţiul financiar al anului 2004, băncile constituie fondul de rezervă potrivit dispoziţiilor legislaţiei privind societăţile comerciale şi, de asemenea, constituie fondul pentru riscuri bancare generale din profitul contabil determinat înainte de deducerea impozitului pe profit, în limita a 1% din soldul activelor purtătoare de riscuri specifice activităţii bancare, aşa cum sunt stabilite prin reglementările Băncii Naţionale a României, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice, în măsura în care sumele respective se regăsesc în profitul net.
(5)La determinarea nivelului fondului pentru riscuri bancare generale se au în vedere şi sumele reprezentând rezerva generală pentru riscul de credit, constituită potrivit alin. 2, existentă în sold.
(6)Fondul de rezervă şi rezerva generală pentru riscul de credit, constituite potrivit alin. 1 şi 2, nu vor fi diminuate în funcţie de limitele şi cotele prevăzute la alin. 4 şi vor fi utilizate potrivit destinaţiilor prevăzute de reglementările legale.
(7)Modul de utilizare a fondului pentru riscuri bancare generale se stabileşte prin reglementări ale Băncii Naţionale a României.
SECŢIUNEA 3:Cerinţe prudenţiale
Art. 61
La acordarea creditelor, băncile urmăresc ca solicitanţii să prezinte credibilitate pentru rambursarea acestora la scadenţă. În acest scop băncile cer solicitanţilor garantarea creditelor în condiţiile stabilite prin normele lor de creditare.
Art. 62
(1)Băncile trebuie să respecte cerinţele prudenţiale, la nivel individual sau consolidat, după caz, prevăzute în reglementările emise de Banca Naţională a României, care se referă, fără a fi limitative, la:
a)solvabilitate;
b)lichiditate;
c)expunerea maximă faţă de un singur debitor şi expunerea maximă agregată;
d)expunerea faţă de persoanele aflate în relaţii speciale cu banca;
e)riscul valutar;
f)calitatea activelor, constituirea şi utilizarea provizioanelor de risc;
g)organizare şi control intern.
(2)Indicatorii aferenţi cerinţelor prevăzute la lit. a), c)-e) ale alin. 1 se vor calcula în funcţie de nivelul fondurilor proprii; acest nivel nu va putea fi mai mic decât nivelul minim al capitalului iniţial, stabilit prin reglementările Băncii Naţionale a României.
Art. 63
În scopul determinării indicatorului de solvabilitate, Banca Naţională a României poate recunoaşte diminuarea riscului de credit în cazul încheierii următoarelor tipuri de contracte de compensare a creanţelor şi a obligaţiilor reciproce decurgând din operaţiuni cu instrumente având la bază cursul de schimb şi rata dobânzii şi operaţiuni similare cu aur:
a)contracte bilaterale prin care părţile stipulează că, la termenele stabilite sau la data apariţiei unui eveniment determinat - de regulă, imposibilitatea unei părţi de a-şi onora obligaţiile asumate -, obligaţiile reciproce iniţiale, chiar neajunse la scadenţă, se sting automat, fiind înlocuite de o nouă obligaţie, astfel încât o singură sumă netă rezultată din compensarea obligaţiilor iniţiale va fi datorată de partea debitoare;
b)alte contracte bilaterale de compensare. Operaţiunile şi condiţiile în care Banca Naţională a României recunoaşte diminuarea riscului de credit, potrivit alin. 1, şi modalitatea de calcul al acestuia vor fi stabilite prin reglementările emise de Banca Naţională a României.
Art. 64
(1)Băncile, persoane juridice române, pot deschide pe teritoriul României sucursale şi alte sedii secundare - agenţii şi altele asemenea -, în condiţiile prevăzute de reglementările Băncii Naţionale a României.
(2)Băncile, persoane juridice române, vor putea desfăşura activitate bancară şi alte activităţi financiare în străinătate, în limita autorizaţiei acordate de Banca Naţională a României, numai prin intermediul unei sucursale.
(3)Deschiderea de sucursale în străinătate este supusă aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României, conform reglementărilor emise de aceasta.
(4)Cererea de aprobare a deschiderii unei sucursale în străinătate va indica ţara în care se intenţionează deschiderea sucursalei şi va fi însoţită, fără a se limita la acestea, de următoarele:
a)un studiu de fezabilitate, care va cuprinde cel puţin tipurile de activităţi care vor fi desfăşurate prin intermediul sucursalei şi structura organizatorică a acesteia;
b)identitatea persoanelor desemnate să asigure conducerea sucursalei şi informaţii privind calificarea, experienţa şi onorabilitatea acestora;
c)adresa sediului sucursalei.
(5)Banca Naţională a României poate respinge o cerere de aprobare a deschiderii unei sucursale în străinătate de către o bancă, persoană juridică română, dacă, pe baza informaţiilor deţinute şi a documentaţiei prezentate de bancă, constată că:
a)banca nu dispune de capacitate administrativă sau de o situaţie financiară adecvată, în raport cu activitatea propusă a fi desfăşurată prin intermediul sucursalei;
b)cadrul legislativ existent în ţara gazdă şi/sau modul de aplicare a acestuia împiedică realizarea unei supravegheri conform principiilor prezentei legi;
c)banca înregistrează o evoluţie necorespunzătoare a indicatorilor aferenţi cerinţelor de prudenţă bancară.
(6)Orice modificare a elementelor prevăzute la alin. 4 este supusă aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României.
Art. 65
(1)Prin derogare de la dispoziţiile art. 64 alin. 3, băncile, persoane juridice române, pot desfăşura în statele membre activitate bancară şi alte activităţi financiare, conform art. 11 alin. 1, pentru care sunt autorizate, prin intermediul unei sucursale sau în mod direct, dacă îndeplinesc condiţiile stabilite de legislaţia respectivului stat membru, prin care se urmăreşte protejarea interesului general.
(2)Banca, persoană juridică română, care intenţionează să deschidă o sucursală într-un stat membru, va notifica acest lucru Băncii Naţionale a României, împreună cu informaţiile prevăzute la art. 64 alin. 4.
(3)În termen de 3 luni de la primirea notificării, Banca Naţională a României va comunica autorităţii competente din statul membru gazdă informaţiile primite sau, după caz, va refuza transmiterea acestora şi va informa banca în consecinţă. În cazul în care Banca Naţională a României nu informează banca în termenul prevăzut, aceasta, în 15 zile de la expirarea termenului, se poate adresa Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României, solicitând eliberarea unei decizii, procedura prevăzută la art. 149 fiind aplicabilă în mod corespunzător.
(4)Banca Naţională a României va putea refuza transmiterea comunicării către autoritatea competentă din statul membru gazdă, pe considerentele prevăzute la art. 64 alin. 5 lit. a) şi c), caz în care va notifica băncii şi motivele care au stat la baza luării deciziei.
(5)Comunicarea către autoritatea competentă din statul membru gazdă va cuprinde, pe lângă informaţiile furnizate de bancă, potrivit art. 64 alin. 4, şi informaţii referitoare la:
a)valoarea fondurilor proprii ale băncii şi nivelul indicatorilor de solvabilitate;
b)o descriere a sistemului de garantare a depozitelor existent în România.
(6)La cererea autorităţii competente din statul membru gazdă, Banca Naţională a României va putea comunica şi alte informaţii solicitate de aceasta.
(7)Orice intenţie de modificare a informaţiilor furnizate conform alin. 2 va fi comunicată Băncii Naţionale a României cu cel puţin o lună înainte de data la care modificarea respectivă urmează să fie efectuată, termen în care Banca Naţională a României va proceda conform prevederilor alin. 3.6)
Art. 66
(1)Băncile, persoane juridice române, care intenţionează să desfăşoare pentru prima dată activitate bancară şi alte activităţi financiare în mod direct într-un stat membru, vor notifica acest lucru Băncii Naţionale a României. Notificarea va indica statul membru în cauză şi va cuprinde activităţile prevăzute la art. 11 alin. 1 care urmează să fie desfăşurate.
(2)În termen de o lună de la primirea notificării, conform alin. 1, Banca Naţională a României o va comunica autorităţii competente din statul membru gazdă.6)
Art. 67
O bancă nu poate efectua repartizări din profit pentru dividende dacă, în urma acestei repartizări, banca înregistrează un nivel de solvabilitate sub cel minim prevăzut de reglementările Băncii Naţionale a României.
Art. 68
(1)Orice participaţie de natura imobilizărilor financiare, deţinută - direct şi/sau indirect - de o bancă, în părţi sociale, acţiuni sau alte titluri de natură participativă la entităţi, altele decât instituţii de credit, instituţii financiare, de asigurări şi societăţi prestatoare de servicii auxiliare sau conexe, nu poate să depăşească:
a)15% din fondurile sale proprii;
b)20% din capitalul social al entităţii respective sau, după caz, din valoarea totală a titlurilor de natură participativă emise de o asemenea entitate.
(2)Valoarea totală a imobilizărilor financiare prevăzute la alin. 1 nu poate depăşi 60% din fondurile proprii ale băncii.
Art. 69
Este supusă aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României, conform reglementărilor acesteia:
a)orice participaţie pe care banca intenţionează să o deţină în instituţii de credit, instituţii financiare, de asigurări sau în alte entităţi care, ca rezultat al achiziţionării participaţiei respective, ar intra în perimetrul de consolidare a conturilor, conform reglementărilor aplicabile;
b)orice participaţie a cărei valoare este de cel puţin 10% din fondurile proprii ale băncii, pe care aceasta intenţionează să o deţină în acţiuni sau alte titluri de natură participativă necotate pe o piaţă reglementată;
c)orice participaţie a cărei valoare se situează între 10% şi 15% din fondurile proprii ale băncii, pe care aceasta intenţionează să o deţină în acţiuni sau alte titluri de natură participativă, cotate pe o piaţă reglementată, emise de entităţi, altele decât instituţii de credit, instituţii financiare, de asigurări ori societăţi prestatoare de servicii auxiliare sau conexe;
d)orice participaţie a băncii, de natura celor prevăzute la art. 68 alin. 1, care, în situaţii justificate de circumstanţe excepţionale, depăşeşte limitele stabilite la acest articol.7)
Art. 70
(1)Printre obiectivele urmărite de Banca Naţională a României, la aprobarea participaţiilor prevăzute la art. 69, se va avea în vedere ca:
a)achiziţionarea participaţiilor respective să nu supună banca la riscuri nejustificate sau să împiedice realizarea unei supravegheri eficiente pe bază consolidată;
b)banca să dispună de suficiente resurse financiare şi de natură organizatorică pentru achiziţionarea şi administrarea participaţiilor respective.
(2)În cazul aprobării unei participaţii, în condiţiile prevăzute la art. 69 lit. d), Banca Naţională a României va solicita băncii să-şi majoreze în mod corespunzător fondurile proprii şi va stabili termenul în care se va realiza această majorare.
(3)Participaţiile de natura imobilizărilor financiare, altele decât cele supuse aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României, vor fi notificate acesteia, în termen de 5 zile de la data achiziţionării lor de către bancă.
Art. 71
Împrumuturile acordate persoanelor aflate în relaţii speciale cu banca sau personalului acesteia, inclusiv familiilor acestora, pot fi permise numai în condiţiile stabilite de reglementările Băncii Naţionale a României.
SECŢIUNEA 4:Acţionari
Art. 72
(1)Orice persoană fizică sau juridică ori grup de persoane care intenţionează să devină acţionar semnificativ al unei bănci trebuie să notifice această intenţie Băncii Naţionale a României, în conformitate cu reglementările emise de aceasta, informând asupra mărimii participaţiei pe care doreşte să o achiziţioneze.
(2)În termen de cel mult 3 luni de la primirea notificării, Banca Naţională a României se poate opune intenţiei de achiziţionare a unei participaţii, conform alin. 1, având în vedere cerinţele prevăzute la art. 74.
(3)Dacă Banca Naţională a României nu se opune intenţiei prevăzute la alin. 2, aceasta poate stabili un termen maxim în care această intenţie să se materializeze.
Art. 73
(1)Orice acţionar semnificativ care intenţionează să-şi majoreze participaţia ori proporţia drepturilor de vot, astfel încât acestea să atingă sau să depăşească nivelurile de 20%, 33% ori 50% din capitalul social sau din totalul drepturilor de vot ori banca să devină o filială a sa, trebuie să notifice această intenţie Băncii Naţionale a României, caz în care prevederile art. 72 se aplică în mod corespunzător.
(2)Orice acţionar semnificativ care intenţionează să-şi diminueze participaţia sau proporţia drepturilor de vot, astfel încât aceasta să reprezinte mai puţin de 10%, 20%, 33% ori 50% din capitalul social sau din totalul drepturilor de vot ori banca să înceteze să mai fie o filială a sa, va notifica această intenţie Băncii Naţionale a României.
(3)Băncile vor informa de îndată Banca Naţională a României cu privire la orice achiziţie sau înstrăinare a acţiunilor lor care depăşeşte, respectiv se situează sub nivelurile prevăzute la alin. 1 şi 2.
(4)Cel puţin o dată pe an băncile vor comunica Băncii Naţionale a României identitatea acţionarilor lor semnificativi şi, după caz, orice alte date şi informaţii cu privire la aceste persoane, cerute prin reglementările Băncii Naţionale a României.
Art. 74
(1)Calitatea acţionarilor şi structura grupurilor din care fac parte trebuie să corespundă nevoii garantării unei gestiuni prudente şi sănătoase a băncii şi să permită realizarea unei supravegheri eficiente, în scopul asigurării credibilităţii şi viabilităţii sistemului bancar, inclusiv protejarea intereselor deponenţilor şi ale altor creditori ai unei bănci.
(2)Banca Naţională a României are autoritatea de a analiza în ce măsură sunt respectate condiţiile stabilite de prezenta lege şi reglementările date în aplicarea acesteia, de a evalua toate circumstanţele şi informaţiile legate de activitatea, reputaţia şi integritatea morală ale persoanelor menţionate la art. 72 şi 73, inclusiv provenienţa fondurilor destinate obţinerii participaţiei, şi de a decide dacă acestea corespund cerinţelor prevăzute la alin. 1.
(3)Dacă persoana care intenţionează să devină acţionar semnificativ al unei bănci, persoană juridică română, este o instituţie de credit străină sau o entitate care deţine ca filială o instituţie de credit străină ori este o persoană fizică sau juridică ce controlează o instituţie de credit străină şi dacă, în urma achiziţionării participaţiei, banca va deveni filială a persoanei care a achiziţionat participaţia ori va fi controlată de această persoană, evaluarea acţionarului semnificativ va face obiectul unei consultări prealabile cu autoritatea competentă din ţara de origine a instituţiei de credit străine.8)
Art. 75
(1)În sensul celor prevăzute la art. 74 persoanele menţionate la art. 72 şi 73 trebuie să îndeplinească cel puţin următoarele condiţii:
a)să dispună de o situaţie financiară stabilă, care să justifice în mod satisfăcător provenienţa fondurilor destinate obţinerii participaţiei la capitalul social al băncii şi care să creeze premise pentru o eventuală susţinere financiară a băncii;
b)să furnizeze suficiente informaţii care să asigure transparenţa necesară pentru identificarea structurii grupului din care fac parte;
c)persoanele juridice să funcţioneze de minimum 3 ani, cu excepţia celor rezultate dintr-o fuziune sau divizare, caz în care termenul de 3 ani include şi funcţionarea persoanei ori a persoanelor juridice din care acestea provin;
d)să fie supravegheate în mod adecvat de către autoritatea competentă din ţara de origine.
(2)În situaţia în care persoanele prevăzute la alin. 1 sunt instituţii de credit sau filiale ale acestora ori în alte cazuri justificate, Banca Naţională a României poate să excepteze aceste persoane de la îndeplinirea condiţiei prevăzute la lit. c) a alin. 1.
Art. 76
În scopul asigurării stabilităţii şi viabilităţii sistemului bancar Banca Naţională a României va stabili prin reglementări şi alte criterii specifice de evaluare a calităţii acţionariatului unei bănci.
SECŢIUNEA 5:Documente contractuale, registre şi evidenţe
Art. 77
(1)Fiecare bancă întocmeşte şi păstrează, la sediul său social, documente şi evidenţe, în limba română, cuprinzând:
a)contractul de societate şi statutul, precum şi toate actele adiţionale prin care acestea au fost modificate;
b)un registru al acţionarilor săi, cu excepţia cazurilor în care evidenţa acţionarilor este ţinută de o societate de registru independent, potrivit legii;
c)minutele şi hotărârile adunării generale a acţionarilor;
d)minutele şedinţelor şi hotărârile consiliului de administraţie şi ale comitetelor prevăzute de lege sau de reglementările Băncii Naţionale a României şi, după caz, ale comitetelor constituite pe baza hotărârii organelor statutare ale băncii;
e)registrele şi înregistrările contabile care evidenţiază clar şi corect situaţia activităţii sale, explicarea tranzacţiilor şi situaţiei sale financiare, astfel încât să permită Băncii Naţionale a României să determine dacă banca s-a conformat prevederilor prezentei legi;
f)reglementările proprii referitoare la desfăşurarea activităţii, precum şi toate amendamentele acestora;
g)alte înregistrări care sunt cerute potrivit prezentei legi ori prevederilor reglementărilor Băncii Naţionale a României.
(2)Documentele prevăzute la lit. a) şi f) se transmit la Banca Naţională a României, iar documentele reprezentând evidenţierea zilnică a înregistrărilor pentru fiecare client al băncii, caracteristicile tranzacţiilor sale cu acel client ori în contul acestuia şi soldul datorat clientului sau de către acesta se păstrează la sediul social al băncii sau la sediile secundare.
Art. 78
Fiecare bancă întocmeşte şi păstrează la sediul social sau la sediile sale secundare un exemplar al documentaţiei de credit adecvate şi orice informaţii privitoare la relaţiile sale de afaceri cu clienţii şi cu alte persoane pe care Banca Naţională a României le poate prevedea prin reglementări şi care se pun la dispoziţie personalului autorizat al Băncii Naţionale a României, la cererea acestuia.
Art. 79
(1)Toate operaţiunile de credit şi garanţie ale băncilor trebuie consemnate în documente contractuale din care să rezulte clar toţi termenii şi toate condiţiile respectivelor tranzacţii. Aceste documente trebuie păstrate de bănci şi puse la dispoziţie personalului autorizat al Băncii Naţionale a României, la cererea acestuia.
(2)Contractele de credit bancar, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantării creditului bancar, constituie titluri executorii.
(3)De la data iniţierii unei proceduri judiciare faţă de un debitor, inclusiv în cazul solicitării de către bancă a învestirii cu formulă executorie a contractului de credit ori, după caz, al iniţierii de către aceasta a unei alte proceduri de executare silită prevăzută de lege, dobânda stabilită conform contractului sau, după caz, dobânda legală se va calcula în continuare, dacă prin lege nu se prevede faptul că de la data deschiderii procedurii nu se mai datorează dobânzi; dobânda şi creditele respective se vor evidenţia de către bancă în afara bilanţului.
(4)Garanţiile constituite în favoarea băncii în scopul garantării creditelor, care îndeplinesc condiţiile de publicitate prevăzute de lege, conferă băncilor prioritate faţă de terţii, inclusiv statul, ale căror creanţe şi garanţii au îndeplinit ulterior condiţiile de publicitate.
Art. 80
(1)Dispoziţiile art. 79 alin. 1 se aplică în cazul tuturor operaţiunilor şi tranzacţiilor băncii.
(2)Băncile care emit monedă electronică sunt obligate să încheie contracte cu deţinătorii, prin care să se stabilească în mod clar condiţiile de răscumpărare a acesteia. În perioada de valabilitate pentru care a fost emisă moneda electronică, băncile emitente sunt obligate să o răscumpere, la cererea deţinătorilor, la o valoare egală cu valoarea acesteia existentă în sold. Răscumpărarea se va realiza prin schimbarea valorii sale în numerar sau prin transfer în cont, fără reţinerea altor taxe şi comisioane decât cele strict necesare efectuării operaţiunii de răscumpărare.
(3)Contractul poate prevedea un prag minim de răscumpărare, care nu poate fi mai mare decât echivalentul a 10 euro.
SECŢIUNEA 6:Conturi, situaţii financiare şi controlul acestora
Art. 81
Băncile trebuie să ţină permanent evidenţa contabilă, în concordanţă cu prevederile legii contabilităţii şi ale reglementărilor specifice date în aplicarea acesteia, şi să întocmească situaţii financiare care să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare, a performanţei financiare, a fluxurilor de trezorerie şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată. Evidenţa contabilă şi situaţiile financiare ale unei bănci trebuie să reflecte, de asemenea, operaţiunile şi situaţia financiară a filialelor, a sucursalelor şi a celorlalte sedii secundare, pe bază individuală şi, după caz, pe bază consolidată.
Art. 82
Băncile sunt obligate să prezinte Băncii Naţionale a României situaţiile lor financiare constând în elemente ale bilanţului contabil, precum şi alte date cerute de Banca Naţională a României, la termenele şi în forma stabilite prin reglementări.
Art. 83
Situaţiile financiare ale băncii, întocmite pe bază individuală şi, după caz, pe bază consolidată, trebuie să fie auditate, potrivit prezentei legi, de auditori financiari aprobaţi de Banca Naţională a României.
Art. 84
(1)Situaţiile financiare ale băncilor vor fi certificate, până la exerciţiul financiar al anului 2001 inclusiv, de către cenzori autorizaţi, în vederea depunerii în termenul legal la autorităţile în drept.
(2)Consiliile de administraţie ale băncilor vor contracta servicii de audit financiar cu auditori financiari, membri ai Camerei Auditorilor Financiari din România sau societăţi internaţionale de audit financiar agreate de Camera
(3)Auditorilor Financiari din România, în conformitate cu legislaţia privind auditul financiar şi în acord cu Programul de implementare a reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a bis 86/635 CEE şi cu standardele internaţionale de contabilitate.
Art. 85
(1)În scopul auditării situaţiilor financiare, fiecare bancă va încheia contracte cu auditori financiari, persoane juridice autorizate de Camera Auditorilor Financiari din România, potrivit legii.
(2)Auditorul financiar:
a)va întocmi un raport anual împreună cu opinia sa, din care să rezulte dacă situaţiile financiare prezintă o imagine fidelă a poziţiei financiare, a performanţei financiare, a fluxurilor de trezorerie ale băncii şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată, potrivit standardelor profesionale publicate de Camera Auditorilor Financiari din România;
b)va analiza practicile şi procedurile controlului şi auditului intern şi, dacă consideră că acestea nu sunt corespunzătoare, va face recomandări băncii pentru remedierea lor;
c)va furniza, la solicitarea Băncii Naţionale a României, orice detalii, clarificări, explicaţii referitoare la datele cuprinse în situaţiile financiare ale băncii.
(3)Raportul auditorului financiar împreună cu opinia sa vor fi prezentate adunării generale a acţionarilor şi vor fi publicate împreună cu situaţiile financiare anuale.
Art. 86
(1)Auditorul financiar al unei bănci trebuie să informeze Banca Naţională a României de îndată ce, în exercitarea atribuţiilor sale, a luat cunoştinţă despre orice act sau fapt în legătură cu banca ori cu entităţile care intră în perimetrul de consolidare, act sau fapt care:
a)constituie o încălcare gravă a legii şi/sau a reglementărilor ori a actelor emise în aplicarea acesteia, prin care sunt stabilite condiţiile de autorizare şi de desfăşurare a activităţii băncii;
b)este de natură să afecteze situaţia patrimonială a băncii sau buna sa funcţionare;
c)poate conduce la un refuz din partea auditorului de a-şi exprima opinia asupra situaţiilor financiare ale băncii sau la exprimarea de către acesta a unei opinii cu rezerve.
(2)Îndeplinirea cu bună-credinţă de către auditorul financiar a obligaţiei de a informa Banca Naţională a României, conform alin. 1 şi art. 85 alin. 2 lit. c), nu constituie o încălcare a obligaţiei de păstrare a secretului profesional, care revine acestuia potrivit legii sau clauzelor contractuale, şi nu poate atrage răspunderea materială a acestuia.
Art. 87
Fiecare bancă va publica situaţiile financiare, după aprobarea acestora de către adunarea generală a acţionarilor, în forma stabilită de Banca Naţională a României şi aprobată de Ministerul Finanţelor Publice, la termenele prevăzute de lege.
Art. 88
(1)Dispoziţiile art. 56, 57, 61, 63, art. 64 alin. 1, art. 77-84, 85 şi 87 se aplică în mod corespunzător şi sucursalelor instituţiilor de credit străine, autorizate să funcţioneze în România.
(2)În cazurile în care instituţiile de credit străine decid constituirea la nivelul sucursalelor din România a fondului pentru riscuri bancare generale, prevăzut la art. 60, dispoziţiile acestui articol se aplică în mod corespunzător şi acestor sucursale.
(3)Sucursalele instituţiilor de credit străine vor publica în limba română situaţiile financiare anuale ale instituţiei de credit străine, întocmite şi auditate conform legislaţiei din ţara de origine.9)
(4)Dispoziţiile art. 62 şi 71 se aplică sucursalelor menţionate la alin. 1 numai dacă se prevede astfel în reglementările Băncii Naţionale a României.