Capitolul i - Exercitarea profesiei de medic - Legea 306/2004 privind exercitarea profesiei de medic, precum şi organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor din România

M.Of. 578

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 14 Decembrie 2005
CAPITOLUL I:Exercitarea profesiei de medic
SECŢIUNEA 1:Dispoziţii generale
Art. 1
Profesia de medic se exercită, pe teritoriul României, în condiţiile prezentei legi, de către persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în medicină. Acestea pot fi:
a)cetăţeni ai statului român;
b)cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene;
c)soţul şi descendenţii de gradul I aflaţi în întreţinerea unui cetăţean al unuia dintre statele prevăzute la lit. b), care desfăşoară legal activităţi salariate sau nesalariate pe teritoriul României, indiferent de cetăţenia acestora;
d)beneficiarii statutului de rezident pe termen lung, acordat conform normelor Uniunii Europene de către unul dintre statele prevăzute la lit. b).
Art. 2
(1)În sensul prezentei legi, termenul de medici cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene desemnează, prin asimilare, şi medicii aflaţi în situaţiile prevăzute la art. 1 lit. c) şi d).
(2)În mod exclusiv, prin termenul de stat membru de origine sau de provenienţă sau, după caz, stat membru gazdă se înţelege un stat membru al Uniunii Europene, un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau Confederaţia Elveţiană.
(3)Prin titlu oficial de calificare în medicină se înţelege:
a)diploma de medic, eliberată de către o instituţie de învăţământ superior medico-farmaceutic acreditată din România;
b)certificatul de medic specialist, eliberat de Ministerul Sănătăţii;
c)certificatul de medic primar, eliberat de Ministerul Sănătăţii;
d)diploma, certificatul sau un alt titlu în medicină, eliberate conform normelor Uniunii Europene de către statele membre ale Uniunii Europene, statele aparţinând Spaţiului Economic European sau de către Confederaţia Elveţiană;
e)diploma, certificatul sau un alt titlu în medicină, dobândite într-un stat terţ şi recunoscute de unul dintre statele membre enumerate la lit. d) ori echivalate în România.
Art. 3
Titlurile oficiale de calificare în medicină obţinute în afara României, a statelor membre ale Uniunii Europene, a statelor aparţinând Spaţiului Economic European sau a Confederaţiei Elveţiene se echivalează potrivit legii. Excepţie de la aceste prevederi fac titlurile oficiale de calificare în medicină care au fost recunoscute de unul dintre aceste state.
Art. 4
Controlul şi supravegherea exercitării profesiei de medic se realizează de către Colegiul Medicilor din România şi de către Ministerul Sănătăţii, denumite în continuare autorităţi competente române.
Art. 5
(1)Profesia de medic are ca principal scop asigurarea stării de sănătate prin prevenirea îmbolnăvirilor, promovarea, menţinerea şi recuperarea sănătăţii individului şi a colectivităţii.
(2)În vederea realizării acestui scop, pe tot timpul exercitării profesiei, medicul trebuie să dovedească disponibilitate, corectitudine, devotament, loialitate şi respect faţă de fiinţa umană.
(3)Deciziile şi hotărârile cu caracter medical vor fi luate avându-se în vedere interesul şi drepturile pacientului, principiile medicale general acceptate, nediscriminarea între pacienţi, respectarea demnităţii umane, principiile eticii şi deontologiei medicale, grija faţă de sănătatea pacientului şi sănătatea publică.
Art. 6
(1)În scopul asigurării în orice împrejurare a intereselor pacientului, profesia de medic are la baza exercitării sale independenţa şi libertatea profesională a medicului, precum şi dreptul de decizie asupra hotărârilor cu caracter medical.
(2)Având în vedere natura profesiei de medic şi obligaţiile fundamentale ale medicului faţă de pacientul său, medicul nu este funcţionar public.
(3)În legătură cu exercitarea profesiei şi în limita competenţelor profesionale, medicului nu-i pot fi impuse îngrădiri privind prescripţia şi recomandările cu caracter medical, având în vedere caracterul umanitar al profesiei de medic, obligaţia medicului de deosebit respect faţă de fiinţa umană şi de loialitate faţă de pacientul său, precum şi dreptul medicului de a prescrie şi recomanda tot ceea ce este necesar din punct de vedere medical pacientului.
(4)Timpul de muncă este în conformitate cu normele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.
Art. 7
(1)Cu excepţia cazurilor de forţă majoră, de urgenţă ori când pacientul sau reprezentanţii legali ori numiţi ai acestuia sunt în imposibilitate de a-şi exprima voinţa sau consimţământul, medicul acţionează respectând voinţa pacientului şi dreptul acestuia de a refuza sau de a opri o intervenţie medicală.
(2)Responsabilitatea medicală încetează în situaţia în care pacientul nu respectă prescripţia sau recomandarea medicală.
Art. 8
(1)Profesia de medic, indiferent de forma de exercitare, salariată şi/sau independentă, se exercită numai de către medicii membri ai Colegiului Medicilor din România.
(2)Pentru accesul la una dintre activităţile de medic sau exerciţiul acesteia, medicii cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în unul dintre aceste state, sunt exceptaţi, în caz de prestare temporară de servicii medicale, de la obligativitatea înscrierii în Colegiul Medicilor din România.
Art. 9
(1)La primirea în rândurile Colegiului Medicilor din România, medicul va depune jurământul lui Hipocrate în formularea modernă adoptată de Asociaţia Medicală Mondială în cadrul Declaraţiei de la Geneva din anul 1975:
"O dată admis printre membrii profesiunii de medic,
Mă angajez solemn să-mi consacru viaţa în slujba umanităţii.
Voi păstra profesorilor mei respectul şi recunoştinţa care le sunt datorate,
Voi exercita profesiunea cu conştiinţă şi demnitate,
Sănătatea pacienţilor va fi pentru mine obligaţia sacră,
Voi păstra secretele încredinţate de pacienţi, chiar şi după decesul acestora,
Voi menţine, prin toate mijloacele, onoarea şi nobila tradiţie a profesiunii de medic,
Colegii mei vor fi fraţii mei,
Nu voi îngădui să se interpună între datoria mea şi pacient consideraţii de naţionalitate, rasă, religie, partid sau stare socială,
Voi păstra respectul deplin pentru viaţa umană de la începuturile sale chiar sub ameninţare şi nu voi utiliza cunoştinţele mele medicale contrar legilor umanităţii.
Fac acest jurământ în mod solemn, liber, pe onoare!"
(2)Prevederile alin. (1) se aplică şi:
a)medicilor cetăţeni români stabiliţi în străinătate;
b)medicilor cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene stabiliţi în România;
c)medicilor cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene stabiliţi în unul dintre aceste state şi care solicită intrarea în profesie în România.
(3)Medicii prevăzuţi la alin. (2) lit. b) şi c) pot depune jurământul în limba română sau în una dintre limbile de circulaţie din Uniunea Europeană.
Art. 10
(1)Profesia de medic se exercită pe teritoriul României de către persoanele prevăzute la art. 1, care îndeplinesc următoarele condiţii:
a)deţin un titlu oficial de calificare în medicină;
b)nu se găsesc în vreunul dintre cazurile de nedemnitate sau incompatibilitate prevăzute de prezenta lege;
c)sunt membri ai Colegiului Medicilor din România sau sunt înregistraţi temporar la Colegiul Medicilor din România;
d)sunt apţi din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei de medic.
(2)Medicii cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi pe teritoriul României, exercită profesia de medic cu aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi medicii cetăţeni români membri ai Colegiului Medicilor din România.
Art. 11
(1)Profesia de medic se exercită în România cu titlul profesional corespunzător calificării profesionale însuşite, după cum urmează:
a)medic de medicină generală;
b)medic specialist în una dintre specialităţile clinice sau paraclinice prevăzute de Nomenclatorul de specialităţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală;
c)medic primar în una dintre specialităţile clinice sau paraclinice prevăzute de Nomenclatorul de specialităţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală.
(2)Prevederile alin. (1) se aplică şi cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene care deţin un titlu oficial de calificare în medicină şi care exercită profesia în România.
(3)Medicii care au obţinut certificatul de membru al Colegiului Medicilor din România pot desfăşura activităţi medicale conform pregătirii profesionale în sistemul public de sănătate sau/şi în sistemul privat, fie ca angajaţi, fie ca persoană fizică independentă pe bază de contract. În condiţiile legii, medicii pot înfiinţa cabinete de practică medicală.
Art. 12
(1)Certificatele eliberate de autorităţile competente ale unui stat membru al Uniunii Europene, ale unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ale Confederaţiei Elveţiene, care atestă că medicul posesor, cetăţean al acestora, este titular de drept câştigat, sunt recunoscute de autorităţile competente române, permiţând exercitarea activităţilor de medic şi, respectiv, de medic de familie, inclusiv în cadrul sistemului naţional de asigurări sociale de sănătate, cu respectarea prevederilor prezentei legi.
(2)Prin drept câştigat se înţelege dreptul cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, ai statelor aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene de a exercita activităţile de medic, precum şi cele de medic generalist, inclusiv în cadrul sistemului de protecţie socială al statului membru de origine sau de provenienţă, în cazul în care aceştia beneficiau de drept de liberă practică a profesiei şi erau stabiliţi în statul membru respectiv, anterior implementării Directivei Consiliului Uniunii Europene nr. 93/16/CEE.
SECŢIUNEA 2:Nedemnităţi şi incompatibilităţi
Art. 13
Este nedemn de a exercita profesia de medic:
a)medicul care a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni contra umanităţii sau vieţii în împrejurări legate de exercitarea profesiei de medic şi pentru care nu a intervenit reabilitarea;
b)medicul căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesia, pe durata stabilită, prin hotărâre judecătorească sau disciplinară.
Art. 14
(1)Exercitarea profesiei de medic este incompatibilă cu:
a)calitatea de angajat ori colaborator al unităţilor de producţie ori de distribuţie de produse farmaceutice sau materiale sanitare;
b)calitatea de comerciant;
c)orice ocupaţie de natură a aduce atingere demnităţii profesionale de medic sau bunelor moravuri, conform Codului de deontologie medicală;
d)starea de sănătate fizică sau psihică necorespunzătoare pentru exercitarea profesiei medicale.
(2)Pe timpul stării de incompatibilitate se suspendă de drept calitatea de membru al Colegiului Medicilor din România şi dreptul de exerciţiu al profesiei.
(3)În termen de 10 zile de la apariţia situaţiei de incompatibilitate, medicul este obligat să anunţe colegiul al cărui membru este.
(4)La solicitarea medicului, la sesizarea oricărei persoane ori instituţii interesate, preşedintele colegiului din care face parte medicul poate constitui o comisie specială, pentru fiecare caz în parte, alcătuită din 3 medici primari, pentru a confirma sau infirma situaţia de incompatibilitate.
SECŢIUNEA 3:Autorizarea exercitării profesiei de medic
Art. 15
(1)Exercitarea profesiei de medic se face, după obţinerea calităţii de membru al Colegiului Medicilor din România, pe baza autorizaţiei de liberă practică acordate de Ministerul Sănătăţii, până la aderarea României la Uniunea Europeană, după care această competenţă trece în responsabilitatea Colegiului Medicilor din România.
(2)Certificatul de membru al Colegiului Medicilor din România se obţine pe baza următoarelor acte:
a)titlurile oficiale de calificare în medicină prevăzute de lege;
b)certificatul de cazier judiciar;
c)certificatul de sănătate;
d)declaraţie pe propria răspundere privind îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 13 şi 14.
(3)Colegiul Medicilor din România va comunica, din oficiu, în termen de 5 zile, Ministerului Sănătăţii o copie a certificatului eliberat.
(4)Medicii cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în România, exercită profesia pe baza documentelor emise conform art. 21 şi în condiţiile prevăzute la art. 35.
(5)În caz de prestare temporară de servicii pe teritoriul României, medicii cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în unul dintre aceste state, sunt exceptaţi de la obligativitatea obţinerii certificatului de membru al Colegiului Medicilor din România, precum şi a autorizaţiei de liberă practică a profesiei de medic. Accesul la activităţile de medic pe durata prestării serviciilor se face conform prevederilor art. 25.
Art. 16
(1)Vârsta de pensionare a medicilor este de 65 de ani, indiferent de sex. Doctorii în medicină pot rămâne în activitate până la vârsta de 70 de ani.

(2)Academicienii, profesorii, conferenţiarii universitari şi cercetătorii ştiinţifici gradul I şi II, care desfăşoară activităţi medicale, pot continua, la cerere, activitatea medicală până la vârsta de 70 de ani. Menţinerea în activitatea medicală, după împlinirea acestei vârste, se face cu acordul Colegiului Medicilor din România şi cu aprobarea Ministerului Sănătăţii.

(3)Persoanele prevăzute la alin. (1) şi (2) pot cere pensionarea dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de legislaţia de asigurări sociale de stat.

(4)Medicii care au depăşit vârstele prevăzute la alin. (1) şi (2) pot profesa în continuare, pe baza certificatului de membru al Colegiului Medicilor din România, numai în sectorul privat, pe baza autorizaţiei anuale a Colegiului Medicilor din România, eliberat în urma examenului medical.
(5)Persoanele care au împlinit vârsta de 65 de ani nu pot deţine funcţia de director general, director general adjunct în cadrul Ministerului Sănătăţii şi al ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţea sanitară proprie, al direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi al caselor judeţene de asigurări de sănătate, precum şi funcţiile de director general, director general adjunct de spital şi şef de secţie. În spitalele clinice şi universitare profesorii universitari pot ocupa funcţia de şef de secţie până la vârsta de 70 de ani.

(6)Medicii deţinuţi sau internaţi din motive politice, aflaţi în situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, pot fi menţinuţi, la cerere, în activitatea profesională, pe baza certificatului anual de sănătate. Aceste prevederi se aplică şi medicilor care, din motive politice, au fost obligaţi să îşi întrerupă studiile o anumită perioadă, obţinându-şi licenţa cu întârziere, ori celor care au fost împiedicaţi să îşi reia activitatea profesională.
(7)Prin derogare de la prevederile alin. (4), medicii de familie care au domiciliul în mediul rural şi care îşi exercită profesia în localitatea de reşedinţă sau în localităţi din mediul rural limitrofe îşi pot continua activitatea după împlinirea vârstei de pensionare, la cerere, cu aviz anual eliberat de Ministerul Sănătăţii şi de Colegiul Medicilor din România, pe baza certificatului de sănătate.

(8)Prin derogare de la prevederile alin. (4), în situaţia unui deficit de personal medical superior, pentru unităţile aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii şi, respectiv, a direcţiilor de sănătate publică, medicii de specialitate din unităţile sanitare publice îşi pot continua activitatea după împlinirea vârstei de pensionare, la solicitarea angajatorului, cu aviz anual eliberat de Ministerul Sănătăţii şi de Colegiul Medicilor din România, pe baza certificatului de sănătate.

(9)Pentru buna funcţionare a unor secţii din spitale, în specialităţile medicale fără acoperire în teritoriu se pot face derogări de la prevederile alin. (1), la propunerea direcţiilor de sănătate publică, judeţene şi a municipiului Bucureşti, cu avizul Colegiului Medicilor din România şi cu aprobarea Ministerului Sănătăţii. Derogările se fac anual cu condiţia scoaterii la concurs a posturilor.

Art. 17
(1)În cazul în care un medic îşi întrerupe activitatea profesională sau se află într-o situaţie de incompatibilitate pe o perioadă mai mare de 5 ani, Colegiul Medicilor din România va reatesta competenţa profesională a acestuia, în vederea reluării activităţii medicale.
(2)Procedura privind modalităţile şi condiţiile de verificare şi atestare a nivelului profesional se stabileşte de către Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România.
(3)Prevederile alin. (1) se aplică şi medicilor cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în România.
Art. 18
(1)Practicarea profesiei de medic de către o persoană care nu are această calitate constituie infracţiune şi se pedepseşte conform Codului penal.
(2)Colegiul Medicilor din România, prin preşedintele colegiului teritorial, este în drept să exercite acţiunea civilă sau să sesizeze, după caz, organele judiciare sau autorităţile competente, pentru urmărirea şi trimiterea în judecată a persoanelor care îşi atribuie sau care întrebuinţează fără drept titlul ori calitatea de medic sau care practică în mod nelegal medicina.
(3)Acţiunea penală împotriva unui membru al Colegiului Medicilor din România cu privire la fapte ce au legătură cu exercitarea profesiei de medic se pune în mişcare cu înştiinţarea prealabilă a colegiului al cărui membru este medicul respectiv.
(4)Instanţele de judecată civile sau penale, din oficiu, vor comunica Colegiului Medicilor din România hotărârile judecătoreşti rămase definitive, prin care s-au pronunţat cu privire la fapte exercitate în timpul şi în legătură cu profesia de către medici pe teritoriul României.