Secţiunea 3 - Autorizarea exercitării profesiei de medic - Legea 306/2004 privind exercitarea profesiei de medic, precum şi organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor din România

M.Of. 578

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 14 Decembrie 2005
SECŢIUNEA 3:Autorizarea exercitării profesiei de medic
Art. 15
(1)Exercitarea profesiei de medic se face, după obţinerea calităţii de membru al Colegiului Medicilor din România, pe baza autorizaţiei de liberă practică acordate de Ministerul Sănătăţii, până la aderarea României la Uniunea Europeană, după care această competenţă trece în responsabilitatea Colegiului Medicilor din România.
(2)Certificatul de membru al Colegiului Medicilor din România se obţine pe baza următoarelor acte:
a)titlurile oficiale de calificare în medicină prevăzute de lege;
b)certificatul de cazier judiciar;
c)certificatul de sănătate;
d)declaraţie pe propria răspundere privind îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 13 şi 14.
(3)Colegiul Medicilor din România va comunica, din oficiu, în termen de 5 zile, Ministerului Sănătăţii o copie a certificatului eliberat.
(4)Medicii cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în România, exercită profesia pe baza documentelor emise conform art. 21 şi în condiţiile prevăzute la art. 35.
(5)În caz de prestare temporară de servicii pe teritoriul României, medicii cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în unul dintre aceste state, sunt exceptaţi de la obligativitatea obţinerii certificatului de membru al Colegiului Medicilor din România, precum şi a autorizaţiei de liberă practică a profesiei de medic. Accesul la activităţile de medic pe durata prestării serviciilor se face conform prevederilor art. 25.
Art. 16
(1)Vârsta de pensionare a medicilor este de 65 de ani, indiferent de sex. Doctorii în medicină pot rămâne în activitate până la vârsta de 70 de ani.

(2)Academicienii, profesorii, conferenţiarii universitari şi cercetătorii ştiinţifici gradul I şi II, care desfăşoară activităţi medicale, pot continua, la cerere, activitatea medicală până la vârsta de 70 de ani. Menţinerea în activitatea medicală, după împlinirea acestei vârste, se face cu acordul Colegiului Medicilor din România şi cu aprobarea Ministerului Sănătăţii.

(3)Persoanele prevăzute la alin. (1) şi (2) pot cere pensionarea dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de legislaţia de asigurări sociale de stat.

(4)Medicii care au depăşit vârstele prevăzute la alin. (1) şi (2) pot profesa în continuare, pe baza certificatului de membru al Colegiului Medicilor din România, numai în sectorul privat, pe baza autorizaţiei anuale a Colegiului Medicilor din România, eliberat în urma examenului medical.
(5)Persoanele care au împlinit vârsta de 65 de ani nu pot deţine funcţia de director general, director general adjunct în cadrul Ministerului Sănătăţii şi al ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţea sanitară proprie, al direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi al caselor judeţene de asigurări de sănătate, precum şi funcţiile de director general, director general adjunct de spital şi şef de secţie. În spitalele clinice şi universitare profesorii universitari pot ocupa funcţia de şef de secţie până la vârsta de 70 de ani.

(6)Medicii deţinuţi sau internaţi din motive politice, aflaţi în situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, pot fi menţinuţi, la cerere, în activitatea profesională, pe baza certificatului anual de sănătate. Aceste prevederi se aplică şi medicilor care, din motive politice, au fost obligaţi să îşi întrerupă studiile o anumită perioadă, obţinându-şi licenţa cu întârziere, ori celor care au fost împiedicaţi să îşi reia activitatea profesională.
(7)Prin derogare de la prevederile alin. (4), medicii de familie care au domiciliul în mediul rural şi care îşi exercită profesia în localitatea de reşedinţă sau în localităţi din mediul rural limitrofe îşi pot continua activitatea după împlinirea vârstei de pensionare, la cerere, cu aviz anual eliberat de Ministerul Sănătăţii şi de Colegiul Medicilor din România, pe baza certificatului de sănătate.

(8)Prin derogare de la prevederile alin. (4), în situaţia unui deficit de personal medical superior, pentru unităţile aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii şi, respectiv, a direcţiilor de sănătate publică, medicii de specialitate din unităţile sanitare publice îşi pot continua activitatea după împlinirea vârstei de pensionare, la solicitarea angajatorului, cu aviz anual eliberat de Ministerul Sănătăţii şi de Colegiul Medicilor din România, pe baza certificatului de sănătate.

(9)Pentru buna funcţionare a unor secţii din spitale, în specialităţile medicale fără acoperire în teritoriu se pot face derogări de la prevederile alin. (1), la propunerea direcţiilor de sănătate publică, judeţene şi a municipiului Bucureşti, cu avizul Colegiului Medicilor din România şi cu aprobarea Ministerului Sănătăţii. Derogările se fac anual cu condiţia scoaterii la concurs a posturilor.

Art. 17
(1)În cazul în care un medic îşi întrerupe activitatea profesională sau se află într-o situaţie de incompatibilitate pe o perioadă mai mare de 5 ani, Colegiul Medicilor din România va reatesta competenţa profesională a acestuia, în vederea reluării activităţii medicale.
(2)Procedura privind modalităţile şi condiţiile de verificare şi atestare a nivelului profesional se stabileşte de către Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România.
(3)Prevederile alin. (1) se aplică şi medicilor cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în România.
Art. 18
(1)Practicarea profesiei de medic de către o persoană care nu are această calitate constituie infracţiune şi se pedepseşte conform Codului penal.
(2)Colegiul Medicilor din România, prin preşedintele colegiului teritorial, este în drept să exercite acţiunea civilă sau să sesizeze, după caz, organele judiciare sau autorităţile competente, pentru urmărirea şi trimiterea în judecată a persoanelor care îşi atribuie sau care întrebuinţează fără drept titlul ori calitatea de medic sau care practică în mod nelegal medicina.
(3)Acţiunea penală împotriva unui membru al Colegiului Medicilor din România cu privire la fapte ce au legătură cu exercitarea profesiei de medic se pune în mişcare cu înştiinţarea prealabilă a colegiului al cărui membru este medicul respectiv.
(4)Instanţele de judecată civile sau penale, din oficiu, vor comunica Colegiului Medicilor din România hotărârile judecătoreşti rămase definitive, prin care s-au pronunţat cu privire la fapte exercitate în timpul şi în legătură cu profesia de către medici pe teritoriul României.