Legea 3/1978 privind asigurarea sanatatii populatiei

B.Of. 54

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 20 Septembrie 2003
Legea 3/1978 privind asigurarea sanatatii populatiei
Dată act: 6-iul-1978
Emitent: Marea Adunare Nationala
Programul Partidului Comunist Roman de faurire a societatii socialiste multilateral dezvoltate si inaintare a Romaniei spre comunism situeaza in centrul  intregii opere de edificare a noii orinduiri - factorul esential al dezvoltarii  economico-sociale -, satisfacerea in conditii tot mai bune a cerintelor sale de  viata, dezvoltarea sa armonioasa, fizica, intelectuala si morala, afirmarea deplina a capacitatii de munca si de creatie a fiecarui membru al societatii.
Telul suprem al politicii partidului si statului, esenta insasi a orinduirii noastre, este asigurarea bunastarii si fericirii omului, progresul material si spiritual al poporului.
In spiritul umanismului revolutionar ce caracterizeaza intreaga politica a partidului si statului, in cadrul programului general de dezvoltare economica si sociala a tarii, de ridicare a gradului de civilizatie si cultura a poporului, societatea asigura tuturor cetatenilor conditii tot mai bune pentru intarirea continua a starii de sanatate, pentru ocrotirea si consolidarea familiei, cresterea, pregatirea si educarea noilor generatii, crearea unei ambiante generale cit mai favorabile dezvoltarii sanatoase, mentinerii vigorii si tineretii intregii natiuni.
Prevenirea si combaterea cauzelor imbolnavirilor, prelungirea duratei activitatii si a vietii omului, cresterea unor generatii viguroase constituie principii de baza ale politicii, partidului si statului in domeniul sanatatii  publice.
In acest scop, societatea aloca in parte importanta din mijloacele sale materiale pentru infaptuirea unui complex de masuri economice, sociale, culturale si sanitare, care sa conduca la dezvoltarea si intarirea continua a sanatatii populatiei, la valorificare factorilor naturali pentru consolidarea acesteia, la refacerea capacitatii de munca, la perfectionarea calitatii asistentei medicale, la ridicarea nivelului de pregatire a personalului sanitar si la imbunatirea continua a dotarii unitatilor sanitare.
Potrivit Constitutiei, statul garanteaza dreptul la ocrotirea sanatatii si asigura accesul neingradit al tuturor cetatenilor tarii, fara deosebire de nationalitate, rasa, sex sau religie, la asistenta medicala.
Organele de conducere a activitatii sanitare, unitatile si intregul personal sanitar raspund de infaptuirea politicii partidului si statului in domeniul sanatatii publice, de aplicarea programelor privind asigurarea sanatatii si a tuturor celorlalte masuri de imbunatatire permanenta a asistentei medicale.
Medicii, intregul personal sanitar, trebuie sa fie militanti activi pentru asigurarea sanatatii, sa manifeste dragoste pentru om, daruire si pasiune in realizarea obligatiilor ce le revin, sa fie oricind la dispozitia cetatenilor, sa aiba in intreaga lor activitate o inalta tinuta morala, sa-si ridice permanent nivelul pregatirii profesionale.
In concordanta cu progresul tehnico-stiintific si cu cerintele pe care le impune evolutia societatii este necesar ca asistenta medicala a populatiei sa se perfectioneze neintrerupt si sa asigure cele mai corespunzatoare mijloace si metode de prevenire si combatere a imbolnavirilor. Cercetarea stiintifica medicala - factor de baza al progresului multilateral al activitatii de asigurare a sanatatii - trebuie sa fie legata tot mai strins de om, de cunoasterea proceselor fundamentale ale vietii, de cerintele practicii medicale.
Unitatile sanitare, organizatiile socialiste, intreaga colectivitate si fiecare cetatean in parte au obligatia sa contribuie activ la crearea si mentinerea conditiilor corespunzatoare de viata si de munca in vederea apararii si dezvoltarii starii de sanatate a populatiei.
In scopul stabilirii cadrului juridic unitar de desfasurare si perfectionare a activitatii din domeniul asigurarii sanatatii populatiei, intaririi raspunderii ce revine organelor, unitatilor si personalului sanitar.
Marea Adunare Nationala a Republicii Socialiste Romania adopta prezenta lege.
CAPITOLUL 1:
[textul din capitolul 1 a fost abrogat la 01-iun-1998 de Art. 36 din capitolul V din Legea 100/1998]
CAPITOLUL 2:Organizarea activitatii de asigurare a sanatatii populatiei
Sectiunea 1:Unitatile sanitare, atributiile si raspunderile acestora
ART. 16
Reteaua unitatilor sanitare de baza se compune din dispensare medicale, dispensare policlinici si spitale, organizate pe principiul teritorial sau al locului de munca.
Unitatile sanitare, ca organe de executie, raspund, fata de consiliile populare si organele de conducere sanitara, de realizarea intregului complex de masuri, stabilit potrivit legii, pentru asigurarea sanatatii populatiei din raza lor de activitate.
Unitatile sanitare din intreprinderi si institutii de invatamint raspund de indeplinirea atributiilor ce le revin si in fata organelor de conducere colectiva ale acestora.
Fondurile necesare pentru functionarea unitatilor sanitare, inclusiv cele  pentru retribuirea personalului sanitar, se prevad in bugetele consiliilor populare comunale, orasenesti, municipale, judetene si a municipiului Bucuresti. Unitatile sanitare organizate pe linga intreprinderi beneficiaza si de mijloace  materiale asigurate, potrivit legii, din fondurile pentru actiuni sociale ale  acestora. De asemenea, intreprinderile sint obligate sa asigure spatiul si  celelalte mijloace necesare pentru intretinerea si buna functionare a unitatilor sanitare respective.
ART. 17
Unitati sanitare se pot organiza in conditiile prevazute de lege si in subordinea Ministerului Apararii Nationale, Ministerului de Interne si Ministerului Transporturilor si Telecomunicatiilor.
Pentru activitatea medico-sanitara, aceste unitati sint subordonate si Ministerului Sanatatii.
ART. 18
[textul din Art. 18 din capitolul 2, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-iun-1998 de Art. 36 din capitolul V din Legea 100/1998]
Subsectiunea 1:Dispensarul medical si dispensarul policlinic
ART. 19
Dispensarul medical constituie unitatea sanitara de baza care se organizeaza in comune, orase si municipii, intreprinderi si institutii de invatamint, pentru aplicarea masurilor sanitare si acordarea asistentei medicale generale, profilactice sau curative, populatiei din teritoriul stabilit.
In cadrul dispensarului medical functioneaza cabinete medicale de consultatii si tratamente de medicina generala si, dupa caz, cabinete de stomatologie, stationare de adulti si copii, casa de nasteri, puncte sanitare, punct de laborator si radiologie si alte asemenea.
Dispensarul policlinic este unitatea sanitara organizata in orase si municipii, care functioneaza cu cabinete de medicina generala si cabinete de consultatii si tratamente de specialitate.
ART. 20
In fiecare comuna se organizeaza un dispensar medical, care raspunde de realizarea intregului complex de masuri pentru asigurarea sanatatii populatiei din toate localitatile componente.
In comunele cu numar mare de locuitori, dispensarele medicale se pot organiza si cu cabinetele de specialitate.
Pentru acordarea asistentei de specialitate, dispensarele conlucreaza cu spitalul cel mai apropiat, stabilit de directia sanitara.
Dispensarele medicale comunale functioneaza in subordinea directiei sanitare judetene sau a Directiei sanitare a municipiului Bucuresti.
In comunele unde sint organizate spitale, acestea indeplinesc si atributiile dispensarului medical comunal.
ART. 21
In orase si municipii se organizeaza unu sau mai multe dispensare medicale sau dispensare policlinici, in raport cu numarul populatiei si teritoriul stabilit de directia sanitara, corespunzator normelor unitare de structura.
Dispensarul medical din orase si municipii functioneaza in subordinea directiei sanitare judetene sau a Directiei sanitare a municipiului Bucuresti. Pentru acordarea asistentei de specialitate, dispensarul medical conlucreaza cu spitalul stabilit de directia sanitara.
Dispensarul policlinic se organizeaza in subordinea spitalului si asigura atit asistenta de medicina generala, cit si cea de specialitate pentru populatia din teritoriul stabilit.
ART. 22
Pe linga intreprinderi si institutii de invatamint, in raport cu numarul personalului muncitor sau, dupa caz, al elevilor ori studentilor, se pot organiza, potrivit legii, dispensare medicale sau dispensare policlinici.
Dispensarele medicale sau dispensarele policlinici organizate pe linga intreprinderi sau institutii de invatamint sint subordonate, dupa caz, directiei sanitare judetene sau spitalului care asigura asistenta medicala pentru unitatea respectiva.
ART. 23
Dispensarul medical indeplineste, in principal, urmatoarele atributii:
a)urmareste respectarea stricta a normelor de igiena publica, asigurarea protectiei sanitare a fintinilor, celorlalte surse de apa potabila, a conditiilor de igiena in alimentatia publica, in colectivitatile de copii, tineret si la locurile de munca ;
b)aplica masurile de prevenire si combatere a bolilor, precum si celelalte masuri prevazute in programele de sanatate ;
c)asigura asistenta medicala a femeii gravide, mamei si copilului ;
d)urmareste evolutia starii de sanatate a personalului muncitor, a elevilor si studentilor si, in functie de specificul activitatii acestora, face propuneri organelor prevazute de lege pentru aplicarea masurilor sanitare necesare ;
e)desfasoara activitati de educatie sanitara si antreneaza activul sanitar obstesc si intreaga populatie la realizarea masurilor profilactice ;
f)efectueaza analiza imbolnavirilor care produc incapacitate temporara de munca in intreprinderile fara dispensar propriu si constata incapacitatea temporara de munca ;
g)acorda asistenta medicala de urgenta in caz de boala sau accident ;
h)acorda asistenta medicala generala, profilactica si curativa, efectueaza tratamente in dispensar ori, dupa caz, la domiciliul bolnavilor, precum si analize de laborator ;
i)asigura continuarea ingrijirilor medicale de catre spitale in cazurile in care nu are posibilitati de diagnostic sau tratament, precum si in cazul bolnavilor sau suspectilor de boli infectioase care necesita internarea obligatorie;
j)acorda ingrijirile medicale in stationarul cu paturi pentru cazurile de imbolnaviri care necesita o supraveghere medicala permanenta si nu impun internarea in spital.
ART. 24
Dispensarul medical din intreprinderi, pe linga atributiile prevazute de art. 23, controleaza respectarea conditiilor igienice si aplicarea masurilor privind inlaturarea factorilor nocivi de la locul de munca, efectueaza controlul medical periodic si la incadrarea in munca, analizeaza imbolnavirile care determina incapacitate de munca, luind masuri pentru reducerea acestora si intarirea continua a starii de sanatate a personalului muncitor.
Subsectiunea 2:
[textul din capitolul 2, sectiunea 1, subsectiunea 2 a fost abrogat la 20-sep-2003 de Art. 52 din capitolul IV din Legea 270/2003]
Subsectiunea 3:Statia de salvare
ART. 31
Statia de salvare se organizeaza in structura spitalului judetean, iar in municipiul Bucuresti, in subordinea directiei sanitare, pentru asigurarea, in conditiile legii, a cerintelor de transport cu mijloace speciale ale unitatilor sanitare din raza sa de activitate si a asistentei medicale de urgenta.
In acest scop, formatiunile statiei de salvare au obligatia de a raspunde solicitarilor cu promptitudine, de a acorda primele ingrijiri medicale si de a asigura transportul sanitar.
ART. 32
Programul de munca al statiei de salvare este de 24 de ore, fara intrerupere, inclusiv duminica si sarbatorile legale.
Subsectiunea 4:Centrul de recoltare si conservare a singelui
ART. 33
Centrul de recoltare si conservare a singelui se organizeaza in structura spitalului judetean.
In municipiul Bucuresti, atributiile centrului de recoltare si conservare a singelui se indeplinesc de Centrul de hematologie din subordinea Ministerului Sanatatii.
Centrul asigura recoltarea si conservarea singelui, precum si prepararea unor derivate din singe necesare asistentei medicale. In acest scop efectueaza analize si examene periodice ale donatorilor si participa la actiunile de educatie sanitara a populatiei, in vederea donarii de singe.
Totodata, centrul indruma activitatea de recoltare si conservare a singelui, in teritoriul pe care il deserveste.
Subsectiunea 5:Cresa si leaganul de copii
ART. 34
Cresa este unitatea sanitara care asigura, in conditiile legii, cresterea, educarea si asistenta medicala a copiilor in virsta de pina la 3 ani, ai caror parinti sau sustinatori legali sint incadrati in munca, se afla in perioada de studii ori in alte situatii similare.
Leaganul de copii este unitatea sanitara cu activitate permanenta prin care se asigura ocrotirea, cresterea, educarea si ingrijirea medicala a copiilor in virsta de pina la 3 ani, fara sustinatori legali sau care prezinta anumite afectiuni ori se afla in alte situatii prevazute de lege.
Cresa si leaganul de copii functioneaza, in conditiile prevazute de lege, in subordinea consiliilor populare sau a spitalelor. Cresa de copii, organizata potrivit normelor unitare de structura pe linga o unitate solialista, functioneaza si in subordinea acesteia.
ART. 35
Cresa si leaganul de copii indeplinesc, in principal, urmatoarele atributii:
a)asigura un program educativ, complex, adaptat fiecarei grupe de virsta, in vederea stimularii dezvoltarii sanatoase a copiilor si insusirii deprinderilor igienice adecvate virstei ;
b)acorda ingrijirea medicala si asigura masurile necesare pentru prevenirea si combaterea bolilor, in special a celor transmisibile ;
c)asigura alimentatia rationala si individualizata, precum si folosirea de mijloace specifice pentru cresterea rezistentei si intarirea organismului copiilor.
Subsectiunea 6:Sanatoriul si preventoriul
ART. 36
In zonele cu factori naturali de cura de importanta si eficienta deosebita se organizeaza sanatorii, pe grupe de afectiuni, care asigura asistenta medicala prin utilizarea, in principal, a factorilor naturali, in scopul recuperarii integrale a bolnavilor, consolidarii starii de sanatate si a capacitatii de munca a acestora.
ART. 37
Preventoriile se organizeaza in scopul recuperarii integrale a celor care au suferit de unele boli contagioase, indeosebi tuberculoza, precum si pentru prevenirea imbolnavirilor persoanelor care provin din mediu favorizant aparitiei unor astfel de imbolnaviri.
Subsectiunea 7:Reteaua farmaceutica
ART. 38
Asigurarea cu medicamente a populatiei si a unitatilor sanitare se realizeaza prin farmacii, oficii farmaceutice si alte unitati ale comertului socialist prevazute de lege, repartizate pe intreg teritoriul tarii.
Farmaciile se organizeaza, potrivit normelor unitare de structura, in subordinea oficiului farmaceutic si indeplinesc, in principal, urmatoarele atributii:
a)elibereaza si, dupa caz, prepara medicamente si alte produse farmaceutice cu respectarea stricta a dispozitiilor legale ;
b)raspund de asigurarea necesarului de produse farmaceutice, de conservarea si preschimbarea acestora in cadrul termenelor de valabilitate ;
c)desfasoara actiuni de combatere a automedicatiei si a abuzului de medicamente.
ART. 39
Oficiul farmaceutic se organizeaza in judete si in municipiul Bucuresti in subordinea directiilor sanitare.
Oficiul farmaceutic raspunde fata de consiliul popular judetean sau al municipiului Bucuresti de intreaga activitate de distribuire a medicamentelor, depozitare si control al acestora, asigurind aprovizionarea ritmica cu produse farmaceutice, tehnico-medicale si materiale sanitare a farmaciilor, unitatilor sanitare si a populatiei, precum si prepararea unor produse prin laboratoarele sale de specialitate.
Subsectiunea 8:
[textul din capitolul 2, sectiunea 1, subsectiunea 8 a fost abrogat la 01-iun-1998 de Art. 36 din capitolul V din Legea 100/1998]
Sectiunea 2:
[textul din capitolul 2, sectiunea 2 a fost abrogat la 01-iun-1998 de Art. 36 din capitolul V din Legea 100/1998]
Sectiunea 3:
[textul din capitolul 2, sectiunea 3 a fost abrogat la 01-iun-1998 de Art. 36 din capitolul V din Legea 100/1998]
CAPITOLUL 3:Personalul sanitar
ART. 57
Asistenta medicala a populatiei se asigura de personalul sanitar format din:
a)personal sanitar cu pregatire superioara ;
b)personal sanitar mediu ;
c)personal sanitar auxiliar ;
Profesiunea de medic, farmacist sau dentist se practica numai de persoanele cu diploma de absolvire a unui institut de invatamint superior de specialitate si care sint autorizate, potrivit Statutului personalului sanitar, de Ministerul Sanatatii.
ART. 58
Medicii, farmacistii, intregul personal sanitar raspund, potrivit legii, de calitatea asistentei medicale acordate si au obligatia sa actioneze cu inalta responsabilitate cetateneasca si profesionala pentru prevenirea si combaterea imbolnavirilor, sa aiba o atitudine profund umana in intreaga lor activitate, sa-si perfectioneze continuu pregatirea profesionala.
Sectiunea 1:Invatamintul medical si farmaceutic
ART. 59
Prin invatamintul medical si farmaceutic se realizeaza formarea si educarea personalului sanitar mediu si cu pregatire superioara necesar asigurarii sanatatii populatiei.
ART. 60
Personalul sanitar mediu se pregateste in licee sanitare, care se organizeaza, potrivit legii, in subordinea Ministerului Sanatatii si Ministerului Educatiei si Invatamintului.
ART. 61
Procesul de pregatire si educare a elevilor se relizeaza prin lectii, lucrari practice, lucrari de laborator, instruire practica si alte activitati instructiv-educative, in unitati de invatamint si unitati sanitare, pe baza planurilor si programelor de invatamint elaborate de Ministerul Sanatatii si Ministerul Educatiei si Invatamintului.
ART. 62
Studiile liceului sanitar se incheie cu examenul de bacalaureat, care se desfasoara potrivit normelor stabilite de Ministerul Educatiei si Invatamintului.
Absolventii liceului sanitar, dupa efectuarea stagiului de practicant de 9-12 luni in unitati sanitare si sustinerea examenului de calificare, vor exercita profesiunea de sora medicala, laborant, tehnician si alte functii prevazute in nomenclatorul de functii pentru personalul sanitar cu pregatire medie.
Absolventii liceului sanitar cu diploma de bacalaureat au dreptul sa participe la concursul de admitere in oricare institutie de invatamint superior.
ART. 63
Medicii, farmacistii si dentistii se pregatesc in institute medico-farmaceutice sau facultati de medicina ori farmacie organizate, potrivit legii, in subordinea Ministerului Educatiei si Invatamintului si Ministerului Sanatatii.
ART. 64
Institutiile de invatamint superior medical si farmaceutic sint obligate sa asigure pregatirea multilaterala a studentilor, pentru ca fiecare medic, farmacist si dentist sa poata indeplini, in conditii optime, obligatiile de asigurare a asistentei medicale generale - profilactice, curative si de recuperare medicala -, sa dea dovada de o inalta tinuta morala in exercitarea profesiei.
ART. 65
Invatamintul superior medical si farmaceutic se desfasoara integrat cu asistenta medicala si cercetarea stiintifica medicala, potrivit planurilor si programelor de invatamint elaborate de Ministerul Sanatatii si de Ministerul Educatiei si Invatamintului.
ART. 66
Studiile in invatamintul superior medical si farmaceutic se incheie printr-un examen de diploma.
Absolventii care au promovat examenul obtin diploma, pe baza careia pot exercita, in conditiile legii, profesiunea de medic, farmacist sau dentist.
ART. 67
Personalul didactic, medici si farmacisti, din invatamintul superior medical si farmaceutic are obligatia sa desfasoare activitate didactica integrata cu asistenta medicala si cu cercetarea stiintifica, sa participe la actiunile de specializare si de perfectionare profesionala a personalului sanitar, potrivit programelor elaborate de Ministerul Sanatatii si Ministerul Educatiei si Invatamintului.
ART. 68
In vederea asigurarii calitatii asistentei medicale la nivel corespunzator si a stabilizarii cadrelor medicale in comune, dupa absolvirea invatamintului superior medicii vor efectua, in conditiile prevazute de lege, o perioada de practica in spitale sau alte unitati sanitare, pe baza unui program stabilit de Ministerul Sanatatii, sub indrumarea nemijlocita a unor medici cu experienta si competenta profesionala deosebita, dupa care vor lucra in unitatile in care au fost repartizati.
ART. 69
Organizarea, indrumarea si controlul desfasurarii procesului de invatamint medical si farmaceutic se asigura de catre Ministerul Sanatatii impreuna cu Ministerul Educatiei si Invatamintului.
Sectiunea 2:Obligatiile personalului sanitar cu pregatire superioara
ART. 70
Personalul sanitar cu pregatire superioara cuprinde medici, farmacisti, precum si biologi, chimisti si alt personal de specialitate cu pregatire superioara, care lucreaza in domeniul asigurarii sanatatii.
ART. 71
In exercitarea profesiei, medicul, indiferent de specialitatea si unitatea in care isi desfasoara activitatea, are urmatoarele obligatii principale:
a)sa aplice si sa foloseasca procedeele si mijloacele pe care le are la dispozitie pentru relizarea obiectivelor prevazute in programele de sanatate si prevenirea imbolnavirilor ;
b)sa controleze aplicarea stricta a normelor de igiena, sa vegheze la mentinerea si promovarea sanatatii fiecarui cetatean, sa desfasoare o sustinuta activitate de educatie sanitara ;
c)sa urmareasca modul cum sint asigurate conditiile igienice la locul de munca si sa dispuna masurile corespunzatoare pentru inlaturarea pericolelor de imbolnavire a personalului muncitor ;
d)sa aplice cu promptitudine masurile de prevenire si combatere a bolilor transmisibile, profesionale si a bolilor cronice ;
e)sa asigure asistenta medicala permanenta a bolnavilor pe care ii are in ingrijire, sa aplice tratamentul mdical corespunzator si sa promoveze masuri profilactice pentru prevenirea complicatiilor si cronicizarea bolilor ;
f)sa prescrie si sa foloseasca numai medicamentele si produsele biologice de uz uman necesare pentru efectuarea tratamentului, cuprinse in nomenclatorul de medicamente si produse biologice de uz uman, sa previna si sa combata abuzul de medicamente, sa semnaleze organelor competente reactiile neprevazute ale acestora ;
g)sa foloseasca gimnastica medicala pentru tratarea si recuperarea medicala a bolnavilor, corectarea deficientelor fizice si functionale si sa recomande practicarea exercitiilor fizice pentru intarirea organismului si mentinerea sanatatii ;
h)sa intocmeasca corect si cu simt de raspundere documentele medicale, potrivit normelor legale ;
i)sa participe, in caz de producere a unor calamitati naturale, epidemii sau accidentari, la actiunile de prim-ajutor si de asistenta medicala ;
j)sa manifeste deplina intelegere fata de bolnavi, sa evite orice atitudine care poate influenta negativ evolutia bolii ; sa nu primeasca sau sa conditioneze, in orice fel, acordarea ingrijirilor medicale ori indeplinirea celorlalte atributii ce-i revin de obtinerea unor sume de bani ori alte avantaje materiale;
k)sa acorde primul ajutor si sa asigure asistenta medicala bolnavului pina la disparitia starii de pericol pentru sanatatea sau viata acestuia ori pina la internarea bolnavului intr-o unitate sanitara ;
l)sa asigure continuitatea asistentei medicale, sa raspunda la solicitarile bolnavilor si sa locuiasca in localitatea in care se afla unitatea sanitara ; in acest scop, consiliile populare vor sprijini cadrele medicale pentru obtinerea, potrivit legii, a locuintelor necesare.
ART. 72
Farmacistul are urmatoarele obligatii principale:
a)sa participe, alaturi de medic, la activitatea de aparare si ingrijire a sanatatii populatiei, prevenirea abuzului de medicamente si combaterea automedicatiei ;
b)sa indrume populatia asupra modului de utilizare a medicamentelor, respectarii dozelor prescrise si a consecintelor folosirii incorecte a acestora ; sa popularizeze in rindul cetatenilor folosirea plantelor medicinale in profilaxia si tratamentul unor boli ;
c)sa prepare si sa elibereze medicamentele prevazute in Farmacopeea romana, cu respectarea stricta a normelor tehnice, stabilite de Ministerul Sanatatii ;
d)sa urmareasca in permanenta calitatile fizico-chimice ale medicamentelor, sa sisteze consumul celor necorespunzatoare si sa semnaleze, de indata, organelor competente, modificarile constatate ;
e)sa asigure pastrarea, conservarea si securitatea medicamentelor, potrivit dispozitiilor legale, si sa nu elibereze medicamentele cu termen de valabilitate expirat ;
f)sa colaboreze permanent cu medicul pentru utilizarea rationala si eficienta a mijloacelor terapeutice si sa-l informeze ori de cite ori apar probleme deosebite in consumul de medicamente ;
g)sa urmareasca cu strictete respectarea riguroasa a tehnologiilor de fabricatie si a calitatii produselor farmaceutice in cazul in care isi desfasoara activitatea intr-o unitate de productie a medicamentelor.
ART. 73
Biologul, chimistul si celalalt personal de specialitate cu pregatire superioara din unitatile sanitare au obligatia sa participe, potrivit specialitatii lor, alaturi de medic si farmacist, la activitatea de asistenta medicala a populatiei.
Sectiunea 3:Obligatiile personalului sanitar mediu si auxiliar
ART. 74
Personalul sanitar mediu este format din surori medicale, laboranti, tehnicieni medicali si alte cadre cu pregatire medie de specialitate.
ART. 75
Personalul sanitar mediu isi desfasoara activitatea sub indrumarea si controlul direct al medicului si are, in principal, urmatoarele obligatii:
a)participa la actiunile de prevenire si combatere a imbolnavirilor, la activitatea de educatie sanitara ;
b)asigura igiena individuala si ingrijirea permanenta a bolnavului, administreaza alimentatia si medicamentele prescrise ;
c)efectueaza, potrivit indicatiei medicului, tratamente si ingrijiri medicale, recoltari de probe, analize de laborator si alte prestatii medicale ; acorda primul ajutor medical ;
d)supravegheaza in permanenta starea bolnavilor si informeaza pe medic asupra evolutiei bolii, raspunde cu promptitudine la solicitarile acestora, fiindu-i interzis sa primeasca sau sa pretinda sume de bani ori alte avantaje materiale de la bolnavii pe care ii are in ingrijire ;
e)raspunde de buna pastrare a aparaturii, utilajelor si instrumentarului si a celorlalte materiale din dotare si executa pregatirea si sterilizarea instrumentarului si materialului, cu respectarea normelor tehnice-sanitare.
In reteaua farmaceutica personalul sanitar mediu isi desfasoara activitatea sub indrumarea si controlul direct al farmacistului si executa operatii de receptie, preparare si eliberare a medicamentelor sau produselor biologice de uz uman. Este interzisa manipularea de catre acest personal a produselor toxice sau stupefiante.
ART. 76
Personalul sanitar auxiliar cuprinde infirmiere, ingrijitori si alt asemenea personal care asigura curatenia si pastrarea igienei unitatilor sanitare, pregatirea materialelor necesare activitatii, insotirea la nevoie a bolnavilor spitalizati ; indeplineste alte sarcini prevazute de regulamentul de organizare si functionare a unitatii.
Sectiunea 4:Disciplina personalului sanitar
ART. 77
Personalul sanitar are obligatia sa aplice tratamentul medical corespunzator fiecarei boli si sa respecte normele medicale de tratament.
Nerespectarea normelor medicale de tratament, prescrierea de medicamente contraindicate sau aplicarea unor tratamente necorespunzatoare care cauzeaza vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii, provoaca o infirmitate permanenta ori pune in primejdie viata unei persoane sau are ca rezultat moartea, se pedepseste potrivit legii penale.
ART. 78
[textul din Art. 78 din capitolul 3, sectiunea 4 a fost abrogat la 01-mar-2003 de Art. 40 din capitolul VIII din Legea 46/2003]
ART. 79
[textul din Art. 79 din capitolul 3, sectiunea 4 a fost abrogat la 14-iul-1995 de Art. 48 din capitolul III din Legea 74/1995]
Personalului sanitar caruia i s-a suspendat dreptul de exercitare a profesiunii ii este interzis sa dea consultatii, sa prescrie retete, sa prepare medicamente, sa faca tratamente sau sa administreze orice mijloace de tratament din domeniul medicinei sau farmaciei, in calitate de medic, farmacist sau dentist, cu exceptia situatiilor de acordare a primului ajutor.
ART. 80
[textul din Art. 80 din capitolul 3, sectiunea 4 a fost abrogat la 14-iul-1995 de Art. 48 din capitolul III din Legea 74/1995]
ART. 81
[textul din Art. 81 din capitolul 3, sectiunea 4 a fost abrogat la 14-iul-1995 de Art. 48 din capitolul III din Legea 74/1995]
CAPITOLUL 4:Intarirea starii de sanatate a populatiei si prevenirea imbolnavirilor
Sectiunea 1:
[textul din capitolul 4, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-iun-1998 de Art. 36 din capitolul V din Legea 100/1998]
Sectiunea 2:Apararea si dezvoltarea sanatatii mamei, copilului si tineretului
ART. 93
[textul din Art. 93 din capitolul 4, sectiunea 2 a fost abrogat la 01-iun-1998 de Art. 36 din capitolul V din Legea 100/1998]
ART. 94
[textul din Art. 94 din capitolul 4, sectiunea 2 a fost abrogat la 01-iun-1998 de Art. 36 din capitolul V din Legea 100/1998]
ART. 95
[textul din Art. 95 din capitolul 4, sectiunea 2 a fost abrogat la 01-iun-1998 de Art. 36 din capitolul V din Legea 100/1998]
ART. 96
[textul din Art. 96 din capitolul 4, sectiunea 2 a fost abrogat la 01-iun-1998 de Art. 36 din capitolul V din Legea 100/1998]
ART. 97
Parintii sai ceilalti ocrotitori legali au obligatia, la orice solicitare a unitatilor sanitare, sa prezinte copilul pentru examinare medicala si aplicarea masurilor profilactice.
Sectiunea 3:Prevenirea si combaterea bolilor transmisibile
ART. 98
Prevenirea si combaterea bolilor transmisibile constituie o obligatie permanenta pentru organele, unitatile si personalul sanitar, precum si pentru unitatile socialiste si toti cetatenii.
In indeplinirea acestei obligatii organele, unitatile si personalul sanitar raspund de:
a)declararea, tratamentul si, dupa caz, izolarea obligatorie a bolnavilor, suspectilor de boli transmisibile si al purtatorilor de germeni patogeni ;
b)vaccinarea preventiva, efectuarea investigatiilor clinice, epidemiologice si de laborator, aplicarea tratamentelor profilactice si curative, precum si urmarirea realizarii masurilor de dezinsectie, dezinfectie si deratizare ;
c)supravegherea epidemiologica a fostilor bolnavi, suspectilor sau purtatorilor de germeni patogeni si interzicerea primirii, incadrarii, mentinerii sau reluarii activitatii acestora in colectivitati de copii, in sectorul alimentar, la exploatarea instalatiilor centrale de alimentare cu apa potabila si in alte unitati, daca prezenta lor constituie pericol pentru sanatatea populatiei ;
d)aplicarea de masuri sanitare speciale, la punctele de trecere a frontierei de stat, in localitati si unitati, pentru persoane, alimente, marfuri, vehicule si altele.
ART. 99
Personalul sanitar care constata sau este informat de existenta unui caz de boala transmisibila are obligatia de a lua imediat toate masurile pentru prevenirea raspindirii bolii in rindul populatiei sau in colectivitati si de a informa de indata unitatea sanitara ierarhic superioara.
De asemenea, personalul sanitar este obligat sa ia masuri de urgenta pentru izolarea bolnavului, efectuarea anchetei epidemiologice preliminare, identificarea sursei de infectie, inregistrarea si supravegherea, prin examinari clinice si de laborator, a persoanelor cu care bolnavul a venit in contact, precum si alte masuri in raport de specificul bolii transmisibile.
ART. 100
In cazul aparitiei unui focar epidemic, in caz de iminenta de epidemie ori in situatii de calamitate naturala, Ministerul Sanatatii, unitatile sanitare si personalul sanitar au obligatia sa dispuna urmatoarele:
a)interzicerea consumului si comercializarii alimentelor, obiectelor, materialelor ori substantelor contaminate sau provenite din mediu contaminat, ori reconditionarea sau distrugerea acestora ;
b)efectuarea dezinfectiei, dezinsectiei sau deratizarii in anumite zone, localitati, locuri de munca, gospodarii si mijloace de transport ;
c)stabilirea masurilor necesare cu privire la transportul sau interzicerea transportarii cadavrelor in afara localitatii unde s-a produs decesul ;
d)restringerea sau suspendarea, pe perioade limitate, in conditiile legii, a activitatii unitatilor socialiste, a circulatiei de persoane, vehicule, de marfuri, de alimente, de obiecte ori de alte bunuri din si in spre anumite zone sau localitati ;
e)stabilirea sarcinilor de interventie operativa ce revin unitatilor de asistenta medicala si de cercetare stiintifica medicala, cu privire la prevenirea si combaterea bolilor transmisibile.
ART. 101
Orice persoana care se afla pe teritoriul Republicii Socialiste Romania are obligatia sa se supuna masurilor de prevenire si combatere a bolilor transmisibile, dispuse de unitatile sanitare.
Bolile transmisibile pentru care declararea, tratamentul sau internarea este obligatorie se stabilesc de Ministerul Sanatatii.
ART. 102
Organele de militie au obligatia ca, la cererea personalului sanitar, sa acorde sprijin pentru aplicarea masurilor de prevenire si combatere a bolilor transmisibile, fata de persoanele care refuza sau se opun acestor masuri.
ART. 103
Pentru interventia urgenta, in situatia aparitiei unor focare de boli epidemice, se constituie la Ministerul Sanatatii o rezerva antiepidemica de medicamente, seruri, vaccinuri, dezinfectante, insecticide, aparate si alte materiale specifice. Volumul rezervei antiepidemice se aproba anual prin planul national unic.
ART. 104
Ministerul Sanatatii asigura schimbul de informatii epidemiologice cu organele sanitare competente din alte state sau cu organizatiile internationale corespunzatoare, potrivit regulamentelor internationale, conventiilor, acordurilor si intelegerilor internationale la care Republica Socialista Romania este parte.
Sectiunea 4:Prevenirea si combaterea bolilor cronice netransmisibile
ART. 105
Pentru prevenirea si combaterea bolilor cronice netransmisibile - cardiovasculare, cancer , reumatism, de nutritie si alte boli -, precum si pentru eliminarea factorilor ce favorizeaza aparitia acestora, organele, unitatile si personalul sanitar sint obligate sa organizeze actiuni largi de profilaxie, sa efectueze studii pentru cunoasterea factorilor care influenteaza negativ starea de sanatate, sa depisteze si sa trateze imbolnavirile in faze precoce in vederea recuperarii bolnavului.
ART. 106
Unitatile sanitare sint obligate sa ia in evidenta persoanele la care se depisteaza bolile cronice netransmisibile stabilite de Ministerul Sanatatii si sa asigure tratamentul de specialitate corespunzator.
ART. 107
In cazul imbolnavirilor cu incapacitate temporara de munca, personalul medical este obligat sa stabileasca, concomitent cu indicatiile de tratament, masurile de recuperare a capacitatii de munca si sa urmareasca, impreuna cu unitatile socialiste, respectarea acestora. Totodata, unitatile sanitare vor sprijini incadrarea persoanelor care sufera de asemenea boli intr-o activitate corespunzatoare capacitatii lor de munca.
ART. 108
[textul din Art. 108 din capitolul 4, sectiunea 4 a fost abrogat la 01-mar-2003 de Art. 40 din capitolul VIII din Legea 46/2003]
Sectiunea 5:Educatia fizica si sportul
ART. 109
In scopul dezvoltarii armonioase, fizice si morale, a fiecarui cetatean, calirii si fortificarii organismului, prevenirii imbolnavirilor, cresterii capacitatii de munca si de creatie, precum si pentru folosirea in mod util si placut a timpului liber, conducerile unitatilor socialiste au obligatia sa dezvolte practicarea educatiei fizice si sportului, turismului de masa, excursiilor, drumetiilor, de catre prescolari, elevi, studenti si intreg personalul muncitor, precum si sa imbunatateasca continutul educativ al acestor activitati.
ART. 110
Unitatile si intregul personal sanitar au obligatia sa sprijine si sa orienteze activitatea de educatie fizica si sport a cetatenilor, tinind seama de specificul muncii acestora, de starea de sanatate si capacitatea lor fizica.
ART. 111
Institutiile de invatamint sint obligate sa dezvolte si sa asigure cresterea eficientei educatiei fizice in invatamintul de toate gradele, sa organizeze activitatea sportiva de masa a elevilor si studentilor, sa realizeze programe diversificate de educatie fizica si sport, in scopul intaririi organismului si formarii unor deprinderi sanatoase de munca si viata.
Totodata, institutiile de invatamint si profesorii de educatie fizica sint obligati, la recomandarea medicului, sa aplice programe speciale de gimnastica pentru elevii si studentii care prezinta deficiente in dezvoltarea lor fizica.
ART. 112
Unitatile socialiste sint obligate sa desfasoare o intensa activitate de atragere a oamenilor muncii la practicarea sistematica a educatiei fizice si sportului si, cu sprijinul medicului de intreprindere, sa dezvolte gimnastica de reconfortare in productie, in vederea inlaturarii oboselii si cresterii randamentului in munca.
ART. 113
Ministerul Sanatatii, impreuna cu Consiliul National pentru Educatei Fizica si Sport, elaboreaza norme igienico-sanitare pentru cultura fizica si sport, dezvolta cercetarile privind cresterea continua a capacitatii fizice a organismului, organizeaza activitatea de medicina sportiva, asigura controlul si asistenta medico-sanitara a sportivilor de performanta.
Sectiunea 6:Educatia sanitara a populatiei
ART. 114
Educatia sanitara are ca scop insusirea de catre populatiei a cunostintelor necesare cu privire la igiena individuala, a mediului, alimentatia rationala, prevenirea imbolnavirilor, evitarea abuzului de medicamente, pentru formarea deprinderilor igienice, cunoasterea principalelor semne de boala si acordarea, in caz de nevoie, a primului ajutor.
ART. 115
Activitatea de educatie sanitara se desfasoara pe baza planului unic de educatie sanitara, adoptat de Consiliul Sanitar Superior, care cuprinde, in principal, urmatoarele:
a)educarea copiilor si tinerilor in probleme sanitare si de prim-ajutor, precum si in vederea formarii deprinderilor igienice ;
b)integrarea educatiei sanitare in procesul general instructiv-educativ al institutiilor de invatamint de toate gradele ;
c)dezvoltarea actiunilor de educatie sanitara privind familia si cresterea copiilor ;
d)educatia sanitara a oamenilor muncii in vederea formarii comportamentului igienic necesar prevenirii imbolnavirilor, bolilor profesionale sau accidentelor, precum si a intaririi capacitatii de munca, combaterii abuzului de medicamente, de alcool, a fumatului si a altor deprinderi daunatoare sanatatii ;
e)diversificarea si imbunatatirea continutului materialelor educativ-sanitare prin presa, radioteleviziune, cinematografie sau alte modalitati ;
f)antrenarea populatiei la infaptuirea programelor de sanatate pentru prevenirea si combaterea imbolnavirilor.
ART. 116
Ministerul Sanatatii coordoneaza, controleaza si raspunde de realizarea planului unic de educatie sanitara.
Ministerul Educatie si Invatamintului, Consiliul Culturii si Educatiei Socialiste, celelalte ministere, organe centrale si locale, Uniunea Generala a Sindicatelor din Romania, Uniunea Tineretului Comunist, Organizatia Pionierilor, Radioteleviziunea Romana, Consiliul National pentru Educatie Fizica si Sport, Societatea de Cruce Rosie din Republica Socialista Romania, precum si presa centrala si locala, sint obligate sa-si aduca contributia, prin mijloace specifice, la realizarea actiunilor de educatie sanitara.
CAPITOLUL 5:Asistenta medicala a populatiei
Sectiunea 1:Asistenta medicala generala si de urgenta
ART. 117
Asistenta medicala a populatiei se acorda, de regula, in unitatile sanitare.
Asistenta medicala poate fi acordata si la locul de munca, la domiciliu sau la locul accidentului, dupa caz.
ART. 118
Toti cetatenii au dreptul la asistenta medicala, asigurata de catre dispensarul medical, dispensarul policlinic sau, dupa caz, spitalul cel mai apropiat, in raza caruia se afla domiciliul ori locul de munca.
ART. 119
Internarea bolnavului se efectueaza, in principal, in cazul bolilor transmisibile, al urgentelor sau al unor boli cronice care impun aplicarea unui tratament sau efectuarea unor investigatii in conditii de spitalizare.
Internarea in spital se face, de regula, la indicatia medicului specialist sau, in situatii deosebite, a medicului din dispensar. Acestia sint obligati, cu exceptia urgentelor medico-chirurgicale, sa asigure efectuarea analizelor necesare pentru stabilirea diagnosticului in conditii de ambulator si scurtarea perioadei de internare.
Daca spitalul de care apartine bolnavul nu poate asigura ingrijirile medicale necesare este obligat sa asigure nternarea bolnavului intr-un alt spital sau intr-o unitate de specialitate.
ART. 120
Concediile medicale pentru incapacitate temporara de munca a personalului muncitor se acorda de conducerea unitatii socialiste pe baza certificatului medical.
Certificatele medicale pentru incapacitate temporara de munca se elibereaza, in conditiile prevazute de lege, de catre unitatea sanitara care deserveste personalul muncitor din unitatea socialista respectiva.
In caz de urgenta medicala, unitatea care acorda asistenta de urgenta este obligata sa confirme in scris diagnosticul, tratamentul aplicat si durata de spitalizare sau de imobilizare obligatorie la domiciliu ; certificatul medical se elibereaza de unitatea sanitara de care apartine bolnavul, dupa verificarea datelor comunicate de unitatea care a acordat asistenta medicala de urgenta si a starii de sanatate a persoanei in cauza.
ART. 121
Spitalele au obligatia sa comunice dispensarului, pentru bolnavii care au fost in tratamentul lor, toate datele necesare continuarii tratamentului.
ART. 122
Unitatile sanitare sint obligate sa asigure permanent asistenta medicala necesara, programarea judicioasa pe ore si specialitati a tuturor bolnavilor care solicita consultatii sau tratament, in asa fel incit sa evite aglomeratia si asteptarile indelungate ale acestora.
ART. 123
[textul din Art. 123 din capitolul 5, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-iun-1998 de Art. 36 din capitolul V din Legea 100/1998]
ART. 124
[textul din Art. 124 din capitolul 5, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-mar-2003 de Art. 40 din capitolul VIII din Legea 46/2003]
ART. 125
Asistenta medicala de urgenta se acorda de toate unitatile sanitare permanent, la orice ora din zi sau noapte, indiferent de domiciliul persoanei.
Personalul sanitar este obligat sa acorde primul ajutor medical indiferent de specialitate, de locul unde se afla, sau daca este in timpul ori in afara programului de lucru.
Acordarea primului ajutor la locul accidentului sau imbolnavirii constituie o obligatie si pentru formatiunile sanitare ale Crucii Rosii din Republica Socialista Romania, de la locurile de munca, din comune, orase sau municipii, precum si pentru echipele speciale de salvare.
ART. 126
Transportul de urgenta al accidentatilor, bolnavilor si femeilor gravide, cu mijloace sanitarea de transport rutiere, navale, si aeriene, se asigura prin grija unitatii sanitare teritoriale.
ART. 127
Toti cetatenii, incepind de la virsta scolara, sint obligati sa-si insuseasca cunostintele privind acordarea primului ajutor.
Orice persoana care este de fata la producerea unei accidentari sau imbolnaviri grave este obligata sa acorde primul ajutor in limita posibilitatilor sale, sa anunte unitatea sanitara cea mai apropiata, sa sprijine personalul sanitar in acordarea primului ajutor medical, sa puna la dispozitie mijloacele de transport de care dispune si sa asigure transportul gratuit al accidentatilor si bolnavilor pina la unitatea sanitara cea mai apropiata. Aceste masuri se aplica si pentru femeile gravide a caror stare necesita asistenta medicala de urgenta.
ART. 128
Unitatile socialiste sint obligate sa sprijine actiunea de instruire si educatie sanitara a populatiei in probleme de prim-ajutor.
Ministerul Sanatatii impreuna cu Societatea de Cruce Rosie din Republica Socialista Romania si Ministerul Educatiei si Invatamintului asigura instruirea si educatia sanitara a populatiei in probleme de prim-ajutor.
Sectiunea 2:
[textul din capitolul 5, sectiunea 2 a fost abrogat la 13-mar-1998 de Art. 24, alin. (2) din capitolul V din Legea 2/1998]
CAPITOLUL 6:
[textul din capitolul 6 a fost abrogat la 02-sep-2000 de Art. 21, alin. (1) din capitolul VI din Ordonanta 109/2000]
CAPITOLUL 7:Medicamentele, produsele biologice, aparatele si produsele tehnico-medicale
ART. 156
In scopul intaririi si refacerii sanatatii populatiei, asigurarii desfasurarii actiunilor de profilaxie a imbolnavirilor, stabilirii diagnosticului si tratamentului bolilor, precum si pentru protectia populatiei impotriva folosirii unor medicamente care nu au fost verificate de organele sanitare competente, medicii pot recomanda si folosi medicamente si produse biologice cuprinse in nomenclatorul de medicamente si produse biologice de uz uman, aprobat de Biroul executiv al Consiliului Sanitar Superior.
ART. 157
Medicament de uz uman este orice substanta sau amestec de substante chimice ori produse de origine vegetala sau animala, destinate combaterii bolilor si intaririi sanatatii, refacerii functiilor dereglate ale organismului.
Produs biologic de uz uman este preparatul de origine bacteriana, virala, fungica sau provenit din prelucrarea unor produse de provenienta umana ori animala, ce se administreaza in scopul prevenirii imbolnavirilor, stabilirii diagnosti- cului sau pentru tratamentul unor boli.
ART. 158
Ministerul Sanatatii stabileste sortimentele si cantitatile de medicamente necesare pentru asigurarea asistentei medicale, elaboreaza programe pentru orientarea si dezvoltarea productiei de medicamente, sprijina efectuarea cercetarii stiintifice in vederea diversificarii si cresterii eficientei profilactice si terapeutice a medicamentelor si produselor biologice.
ART. 159
Ministerul Industriei Chimice are obligatia sa realizeze integral si la termenele stabilite necesarul de medicamente, cuprins in planul aprobat, cu respectarea riguroasa a normelor de calitate.
Ministerul Sanatatii controleaza intreprinderile de medicamente si produse biologice de uz uman respectarea fazelor proceselor tehnologice de fabricatie, asigurarea calitatii materiilor prime, produselor intermediare si finite.
ART. 160
Nomenclatorul de medicamente si produse biologice de uz uman se elaboreaza de Ministerul Sanatatii si se revizuieste anual, in raport cu necesitatile asigurarii sanatatii populatiei si in concordanta cu progresele realizate pe plan mondial in acest domeniu.
In nomenclatorul de medicamente si produse biologice se cuprind numai medicamentele si produsele biologice autorizate pentru fabricare si inregistrate de Ministerul Sanatatii.
Regimul de autorizare si inregistrare prevazut pentru medicamentele din productia interna se aplica si pentru medicamentele din import.
Medicamentele fabricate in strainatate nu se pot importa si recomanda pentru utilizare decit daca au aprobarea Biroului executiv al Consiliului Sanitar Superior si au fost incluse in nomenclatorul de medicamente si produse biologice.
ART. 161
Autorizarea medicamentului sau produsului biologic de uz uman este actul prin care se acorda organizatiilor socialiste dreptul de a le fabrica in tara.
Inregistrarea medicamentului sau produsului biologic de uz uman este operatia pe baza careia se emite actul prin care se permit circulatia si folosirea acestora, fie ca sint fabricate in tara, fie provenite din import.
ART. 162
Autorizarea fabricarii si emiterea certificatelor de inregistrare a medicamentelor se fac de Ministerul Sanatatii cu avizul Comisiei medicamentului, iar in cazul produselor biologice, cu avizul Comisiei pentru produse biologice.
Organizarea si functionarea Comisiei medicamentului si Comisiei pentru produsele biologice se aproba prin decret al Consiliului de Stat.
ART. 163
Metodologia si etapele cercetarii medicamentelor si produselor biologice de uz uman pentru autorizarea fabricarii lor si emiterea certificatului de inregistrare se stabilesc de Ministerul Sanatatii.
ART. 164
Pentru obtinerea certificatului de inregistrare a medicamentului si produsului biologic de uz uman, din tara si din import, producatorul intern sau firma din strainatate va plati o taxa stabilita, potrivit legii.
ART. 165
Sint exceptate de la operatiunea inregistrarii medicamentele si produsele biologice care fac obiectul cercetarilor stiintifice aprobate de Ministerul Sanatatii, medicamentele si produsele biologice terapeutice importate sau primite pentru situatii deosebite.
ART. 166
Suspendarea temporara sau radierea certificatului de inregistrare a medicamentului si produsului biologic de uz uman se face de Ministerul Sanatatii.
ART. 167
Regimul substantelor si produselor stupefiante, precum si regimul substantelor si produselor toxice, se stabilesc prin lege.
ART. 168
Conditiile de calitate a medicamentelor, termenele de valabilitate, testele de toxicitate, subetaloanele nationale si substantele de referinta necesare controlului calitatii medicamentelor, dozele maxime si minime utilizabile se stabilesc prin Farmacopeea romana, elaborata de Ministerul Sanatatii, care este obligatorie pentru toate unitatile care produc, controleaza, distribuie si depoziteaza medicamentele precum si pentru intreg personalul sanitar.
ART. 169
Ministerul Sanatatii, in colaborare cu organele centrale interesate, asigura informarea si documentarea personalului sanitar asupra medicamentelor, produselor biologice de uz uman, aparatelor si produselor tehnco-medicale, precum si asupra noilor cuceriri ale stiintei si tehnicii in domeniul medicinei.
Publicitatea privind medicamentele, produsele biologice, aparatele si produsele tehnico-medicale se face numai cu avizul Ministerului Sanatatii.
ART. 170
Ministerul Agriculturii si Industriei Alimentare si Uniunea Nationala a Cooperativelor Agricole de Productie au obligatia sa extinda culturile de plante medicinale, sa imbunatateasca calitatea lor si raspund de asigurarea cantitatilor de plante medicinale necesare satisfacerii cerintelor populatiei si ale industriei de medicamente.
Ministerul Sanatatii are obligatia sa stimuleze cercetarile cu privire la valoarea terapeutica a plantelor medicinale din tara si la posibilitatile de utilizare a acestora, inclusiv pentru fabricarea de noi medicamente.
ART. 171
Aparatele si produsele tehnico-medicale ce se folosesc in investigatiile si tratamentul medical si in alte activitati in legatura cu asistenta medicala, protezele ortopedice, dentare, oculare, auditive, mijloacele speciale de miscare si alte asemenea se autoriza de Ministerul Sanatatii.
*) Se abrogă prevederile referitoare la dispozitivele medicale cuprinse în art. 171.

ART. 172
Punerea in circulatie, utilizarea sau experimentarea pe om a medicamentelor, produselor biologice de uz uman, aparatelor si produselor tehnico-medicale care nu sint autorizate sau, dupa caz, inregistrate de Ministerul Sanatatii, sint interzise si se sanctioneaza potrivit legii.
*) Se abrogă prevederile referitoare la dispozitivele medicale cuprinse în art. 172.

Se abrogă prevederile referitoare la produsele medicamentoase, cuprinse la art. 156-170 şi art. 172.

CAPITOLUL 8:Cercetarea stiintifica medicala
ART. 173
Cercetarea stiintifica medicala are ca obiective principale aprofundarea cunoasterii fenomenelor biologice legate de adaptarea omului la viata moderna, prevenirea imbolnavirilor, frinarea proceselor degenerative ale organismului, prelungirea duratei vietii si a perioadei de activitate a omului, aplicarea de noi metode si tehnici de profilaxie, diagnostic, tratament si recuperare, utilizarea intensiva a resurselor indigene, a plantelor medicinale si a factorilor naturali de cura.
ART. 174
Ministerul Sanatatii impreuna cu Consiliul National pentru Stiinta si Tehnologie raspund de orientarea cercetarii stiintifice medicale pentru rezolvarea problemelor esentiale ale asigurarii sanatatii populatiei, de legarea acestora de cerintele dezvoltarii armonioase, fizice si psihice, a omului, de realizarea obiectivelor planului unic de cercetare stiintifica medicala.
Ministerul Sanatatii conduce activitatea de cercetare stiintifica medicala si raspunde de promovarea noului in domeniul medicinei, de ridicare permanenta a calitatii asistentei medicale in toate unitatile sanitare prin implicarea si generalizarea rezultatelor stiintifice.
ART. 175
Cercetarea stiintifica este integrata cu activitatea de asistenta si de invatamint medical si se desfasoara in cadrul planului unic de cercetare stiintifica medicala.
Planul unic de cercetare trebuie sa cuprinda urmatoarele orientari prioritare:
a)aprofundarea cunoasterii multilaterale a organismului uman, a proceselor si mecanismelor care conditioneaza starea de sanatate si a celor care provoaca imbolnaviri ;
b)cresterea posibilitatilor de adaptare ale organismului si colectivitatii la factorii mediului ambiant, la conditiile noi de viata si de munca ;
c)prevenirea si combaterea imbolnavirilor prin identificarea si reducerea factorilor de risc si imbunatatirea metodelor si mijloacelor de depistare precoce, de tratament si de recuperare ;
d)perfectionarea asistentei medicale a populatiei, in raport cu evolutia starii de sanatate si cu dezvoltarea social-economica a tarii ;
e)dezvoltarea productiei de medicamente si de aparatura medicala, prin valorificarea resurselor indigene si asigurarea cercetarilor pentru introducerea lor in practica medicala.
La cercetarea stiintifica in domeniul ocrotirii sanatatii participa si unitati de cercetare din alte domenii si ramuri de activitate.
ART. 176
Academia de Stiinte Medicale, potrivit statutului sau, organizeaza si controleaza intreaga activitate de cercetare stiintifica medicala si raspunde de realizarea planului unic de cercetare la nivelul dezvoltarii stiintelor medicale pe plan mondial, precum si de obtinerea unor rezultate cu aplicabilitate practica, care sa duca la perfectionarea asistentei medicale.
In acest scop, Academia de Stiinte Medicale are, in principal, urmatoarele atributii:
a)elaboreaza planul unic de cercetare stiitifica medicala si il adapteaza periodic la necesitatile asigurarii sanatatii, pe baza dinamicii starii de sanatate a populatiei si in raport cu nivelul stiintelor medicale ;
b)organizeaza, indruma si controleaza activitatea de cercetare stiintifica inclusa in planul unic de cercetare medicala, indiferent de subordonarea unitatilor sau colectivelor care desfasoara aceasta activitate ;
c)organizeaza concentrarea potentialului de cercetare pentru infaptuirea obiectivelor prevazute in planul unic de cercetare si scurtarea perioadei de cercetare-valorificare ;
d)organizeaza si coordoneaza, pe domenii, activitatea de cercetare, astfel incit sa se asigure aplicarea unor metodologii unitare de cercetare si obtinerea de rezultate utile pentru practica medicala si cercetarea stiintifica ;
e)face propuneri de valorificare a rezultatelor cercetarii in activitatea practica si urmareste rezultatele obtinute ;
f)ia masuri pentru utilizarea rationala a bazei materiale, organizeaza laboratoare centrale dotate cu aparatura de virf in vederea utilizarii acesteia in comun de catre cercetare, invatamint si practica medicala ;
g)organizeaza si asigura, prin colectivele de cercetare, indrumarea tehnica si metodologica a unitatilor sanitare, potrivit programului stabilit de Ministerul Sanatatii ;
h)organizeaza si controleaza perfectionarea pregatirii profesionale a personalului de cercetare, precum si utilizarea judicioasa a acestuia in activitatile integrate, de cercetare, invatamint si practica medicala ;
i)stimuleaza activitatea creatoare a intregului personal sanitar si sprijina introducerea de noi tehnici si mijloace in cercetarea stiintifica si practica medicala.
ART. 177
Institutele, centrele si colectivele de cercetare medicala, institutiile de invatamint superior medical si farmaceutic, spitalele clinice sint obligate sa realizeze obiectivele ce le revin prin planul unic de cercetare, sa urmareasca valorificarea in practica medicala si activitatea de microproductie a rezultatelor cercetarii stiintifice si sa acorde asistenta tehnica de specialitate pentru unitatile de profil din reteaua sanitara, sa asigure si, dupa caz, sa sprijine activitatile de formare si perfectionare a cadrelor.
ART. 178
Personalul de cercetare stiintifica medicala este obligat sa cunoasca temeinic problemele de sanatate publica din domeniul sau de activitate, sa-si perfectioneze continuu pregatirea profesionala, sa-si aduca contributia la descoperirea de noi metode si mijloace pentru imbunatatirea asistentei medicale a populatiei.
ART. 179
Ministerul Sanatatii stabileste unitatile si conditiile in care se pot experimenta mijloace si metode noi de profilaxie, diagnostic, tratament si recuperare medicala si aproba introducerea in practica medicala a rezultatelor cercetarii stiintifice.
ART. 180
Uniunea societatilor de stiinte medicale, organizatia obsteasca, stiintifica si profesionala a personalului sanitar, trebuie sa contribuie, potrivit statutului sau, la dezbaterea si difuzarea rezultatelor cercetarii stiintifice si practicii medicale, la organizarea unui larg schimb de experienta in scopul perfectionarii continue a pregatirii profesionale si al cresterii calitatii asistentei medicale.
ART. 181
Academia de Stiinte Medicale si Uniunea societatilor de stiinte medicale asigura schimbul de informatii stiintifice in domeniul asigurarii sanatatii publice si contribuie la afirmarea stiintei si practicii medicale romanesti pe plan international.
CAPITOLUL 9:Activitatea medico-legala
ART. 182
Asistenta medico-legala consta in efectuarea de expertize, examinari, constatari, examene de laborator si alte lucrari medico-legale asupra persoanelor in viata, a cadavrelor, produselor biologice si corpurilor delicte, in vederea stabilirii adevarului in cauzele privind infractiunile contra vietii, integritatii corporale si a sanatatii persoanelor, precum si in alte situatii prevazute de lege.
ART. 183
Decesul unei persoane sau faptul ca copilul s-a nascut mort se constata si se certifica de medic, cu exceptia cazurilor in care, potrivit legii, constatarea se poate face de alte organe.
ART. 184
Comitetele si birourile executive ale consiliilor populare care exercita atributii de stare civila vor inregistra decesul unei persoane constatat potrivit art. 183, numai pe baza certificatului constatator de moarte, eliberat de unitatea sanitara.
ART. 185
In cazul decesului survenit in unitatile sanitare, autopsierea este obligatorie in scopul precizarii sau confirmarii cauzei decesului. Autopsierea se face de medicul legist sau de medicul desemnat in acest scop de directia sanitara, in unitatea sanitara respectiva, cu exceptia cazurilor medico-legale care fac necesara efectuarea autopsiei in alt loc.
In situatia in care se constata ca decesul a survenit din culpa personalului sanitar, medicul legist sau cel desemnat de directia sanitara sa efectueze aotopsia este obligat sa sesizeze organele judiciare competente.
Ori de cite ori exista suspiciuni ca moartea unei persoane a fost cauzata din culpa medicala, la efectuarea autopsiei este obligatorie si prezenta procurorului. De asemenea, procurorul are dreptul sa ceara, atunci cind este necesar, refacerea autopsiei de catre o comisie medico-legala, in prezenta sa.
Directorul unitatii sanitare poate aproba, cu avizul medicului sef de sectie, neefectuarea autopsiei daca nu exista impedimente de ordin medico-legal.
ART. 186
Situatiile si conditiile in care se acorda asistenta medico-legala, actele ce se intocmesc sau se elibereaza, se stabilesc potrivit legii.
CAPITOLUL 10:Dispozitii finale
ART. 187
Nerespectarea prevederilor prezentei legi atrage raspunderea disciplinara, contraventionala sau penala, dupa caz, precum si materiala sau civila, a persoanei vinovate.
Practicarea profesiunii de medic, farmacist sau dentist de catre alte persoane decit cele autorizate de Ministerul Sanatatii, recomandarea folosirii de medicamente, produse biologice, tehnico-medicale sau aparate medicale in alte conditii decit cele stabilite potrivit legii, constituie infractiune si se sanctioneaza de legea penala.
De asemenea, constituie infractiune si se sanctioneaza de legea penala conditionarea ingrijirilor medicale de primirea unor sume de bani sau de obtinerea altor avantaje materiale.
ART. 188
Persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sanatatii altei persoane raspund potrivit legii si sint obligate sa suporte cheltuielile necesitate de asistenta medicala acordata acesteia.
ART. 189
Prezenta lege intra in vigoare la 90 de zile de la data publicarii in Buletinul Oficial al Republicii Socialiste Romania.
Pe aceeasi data se abroga:
-Legea sanitara si de ocrotire nr. 236/1930, publicata in Monitorul Oficial nr. 154 din 14 iulie 1930, cu modificarile ulterioare ;
- Legea nr. 508/1939 privind reglementarea practicii de cosmetician, publicata in Monitorul Oficial nr. 130 din 9 iunie 1939 ;
- Legea nr. 189/1943 pentru organizarea sanitara a statului, publicata in Monitorul Oficial nr. 171 din 23 martie 1943, cu modificarile ulterioare ;
- Decretul nr. 141/1953 pentru prevenirea si combaterea bolilor venerice, publicat in Buletinul Oficial nr. 11 din 9 aprilie 1953 ;
- Decretul nr. 212/1953 privind reglementarea practicii profesiunii de medic, publicat in Buletinul Oficial nr. 16 din 16 mai 1953 ;
- Decretul nr. 974/1965 privind infiintarea, organizarea si functionarea Inspectoratului sanitar de stat, publicat in Buletinul Oficial nr. 24 din 30 decembrie 1965, cu modificarile ulterioare ;
_ Hotarirea Consiliului de Ministri nr. 297/1952 privitoare la ocrotirea copilului, publicata in Buletinul Oficial nr. 13 din 14 mai 1952 ;
_ Hotarirea Consiliului de Ministri nr. 1830/1953 pentru reorganizarea asistentei medico-sanitare a muncitorilor, tehnicienilor si functionarilor din intreprinderile industriale, publicata in Colectia de hotariri si dispozitii ale Consiliului de Ministri nr. 38 din 13 iunie 1953 ;
- Hotarirea Consiliului de Ministri nr. 190/1954 pentru crearea si manipularea rezervelor antiepidemice in cadrul Ministerului Sanatatii ;
- Hotarirea Consiliului de Ministri nr. 1022/1954 privind acordarea de gratuitate la internarea si transportul anumitor vategorii de bolnavi si insotitorilor lor, publicata in Colectia de hotariri si dispozitii ale Consiliului de Ministri nr. 36 din 7 iulie 1954 ;
- Hotarirea Consiliului de Ministri 1302/1955 privind aprobarea regulamentului pentru paza sanitara a frontierelor, publicata in Colectia de hotariri si dispozitii ale Consiliului de Ministri nr. 46 din 22 august 1955 ;
- Hotarirea Consiliului de Ministri si a Uniunii Generale a Sindicatelor din Romania nr. 9/1960 cu privire la organizarea odihnei si tratamentului oamenilor muncii in statiunile climaterice si balneoclimaterice ;
- Hotarirea Consiliului de Ministri nr. 202/1970 privind trecerea unor unitati sanitare din subordinea Ministerului Sanatatii in subordinea comitetelor executive ale consiliilor populare judetene ;
- Hotarirea Consiliului de Ministri nr. 558/1970 privind imbunatatirea activitatii balneoclimatice si modificarea unor dispozitii din Hotarirea Consiliului de Ministri nr. 405/1965, publicata in Buletinul Oficial nr. 51 din 22 mai 1970 ;
- Hotarirea Consiliului de Ministri nr. 560/1970 privind reglementarea asistentei medicale cu plata, publicata in Buletinul Oficial nr. 51 din 22 mai 1970 ;
- Hotarirea Consiliului de Ministri nr. 1946/1970 privind trecerea unor unitati sanitare din subordinea Ministerului Sanatatii in subordinea comitetelor executive ale consiliilor populare,
- precum si orice alte dispozitii contrare.

Documente corelate

Acte numărul de obiecte din listă: (22)
Modificat de numărul de obiecte din listă: (10)
Influenţat de numărul de obiecte din listă: (8)
Abrogat de numărul de obiecte din listă: (1)
Abrogate de acest act numărul de obiecte din listă: (3)
Jurisprudenţă numărul de obiecte din listă: (344)
Hotarari judecătoresti numărul de obiecte din listă: (344)
Comentarii, monografii, reviste şi webinarii numărul de obiecte din listă: (7)
Articole numărul de obiecte din listă: (7)