Secţiunea 1 - Prevenirea şi combaterea sărăciei şi riscului de excluziune socială - Legea 292/2011 asistenţei sociale

M.Of. 905

În vigoare
Versiune de la: 9 Decembrie 2025 până la: 30 Decembrie 2031
SECŢIUNEA 1:Prevenirea şi combaterea sărăciei şi riscului de excluziune socială
Art. 53
(1)Măsurile de prevenire şi combatere a sărăciei şi riscului de excluziune socială se înscriu în cadrul general de acţiuni multidimensionale ale procesului de incluziune socială prin care se asigură oportunităţile şi resursele necesare pentru participarea persoanelor vulnerabile în mod deplin la viaţa economică, socială şi culturală a societăţii, precum şi la procesul de luare a deciziilor care privesc viaţa şi accesul lor la drepturile fundamentale.
(2)Pentru prevenirea şi combaterea sărăciei şi a riscului de excluziune socială, prin politicile publice iniţiate, statul instituie măsuri de sprijin conform nevoilor particulare ale persoanelor, familiilor şi grupurilor defavorizate, în vederea respectării unor drepturi fundamentale, respectiv:
a)accesul la educaţie, prin acordarea de burse şi alte forme de sprijin material pentru elevii din învăţământul preuniversitar de stat şi studenţii din învăţământul superior de stat, prin accesul gratuit în internate şcolare/cămine studenţeşti, combaterea segregării şcolare şi implementarea principiului incluziunii, în conformitate cu prevederile Legii învăţământului preuniversitar nr. 198/2023, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii învăţământului superior nr. 199/2023, cu modificările şi completările ulterioare;
b)accesul la servicii de asistenţă medicală şi servicii de sănătate publică, potrivit prevederilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi la servicii de asistenţă medicală comunitară, conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2017 privind asistenţa medicală comunitară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2017, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 324/2019 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea, funcţionarea şi finanţarea activităţii de asistenţă medicală comunitară;
c)participarea pe piaţa muncii, prin facilităţi prevăzute de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare;
d)accesul la locuinţe sociale, potrivit prevederilor Legii locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi, după caz, la locuinţe sociale adaptate.

(3)Armonizarea politicilor destinate cunoaşterii, prevenirii şi combaterii situaţiilor care determină sărăcia şi riscul de excluziune socială se realizează în cadrul mecanismului naţional pentru promovarea incluziunii sociale, constituit conform legii, cu participarea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale şi a reprezentanţilor organizaţiilor societăţii civile.
(4)În cadrul acţiunilor multidimensionale ale procesului de incluziune socială se înscriu şi activităţile din domeniul economiei sociale, orientate spre generarea sau asigurarea de locuri de muncă pentru persoanele prevăzute la alin. (1). Organizarea şi funcţionarea sectorului economiei sociale se reglementează prin lege specială.
Art. 54
(1)În scopul prevenirii sau limitării unor situaţii de dificultate şi combaterii sărăciei şi excluziunii sociale a copiilor, familiilor şi persoanelor care nu dispun de resursele necesare pentru satisfacerea unui nivel minim de trai şi pentru asigurarea accesului la unele drepturi fundamentale, respectiv dreptul la locuinţă, la educaţie, la asistenţă medicală, la servicii pentru creşterea şanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, serviciul public de asistenţă socială din comune, oraşe, municipii şi sectoarele municipiului Bucureşti asigură pachetul minim de asistenţă socială definit la art. 6 lit. ss).
(2)Responsabilitatea asigurării pachetului minim de asistenţă socială definit la art. 6 lit. ss) este în sarcina autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi şi ale legilor speciale.
(3)Nivelul minim de trai reprezintă limita exprimată în lei care asigură următoarele nevoi de bază: hrană, îmbrăcăminte, igienă personală, menţinerea şi salubrizarea locuinţei şi se calculează în raport cu pragul sărăciei conform metodologiei utilizate la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene.

Art. 541
(1)În vederea asigurării pachetului minim de asistenţă socială, asistentul social din cadrul serviciului public de asistenţă socială colaborează cu asistentul medical comunitar, consilierul şcolar şi, după caz, cu mediatorul sanitar şi mediatorul şcolar, precum şi cu alţi specialişti.
(2)Specialiştii prevăzuţi la alin. (1), cu excepţia consilierului şcolar, desfăşoară activitate pe teren, inclusiv la domiciliul sau reşedinţa beneficiarilor, conform legislaţiei în vigoare.
(3)Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului din subordinea consiliului judeţean/sectorului municipiului Bucureşti, direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, inspectoratele şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti, prin centrele judeţene de resurse şi asistenţă educaţională/Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională, asigură colaborarea profesională cu specialiştii prevăzuţi la alin. (1) şi, după caz, coordonarea profesională a acestora.
Art. 542
(1)Înregistrarea datelor statistice privind asigurarea pachetului minim de asistenţă socială la nivelul fiecărei unităţi/subdiviziuni administrativ-teritoriale se face printr-o aplicaţie digitală online, unitară la nivel naţional.
(2)Consiliile locale şi comisiile judeţene de incluziune socială au obligaţia de a analiza trimestrial modul în care a fost asigurat pachetul minim de asistenţă socială.
(3)Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Ministerul Familiei, Tineretului şi Egalităţii de Şanse, pe baza datelor generate de aplicaţia digitală prevăzută la alin. (1), elaborează rapoarte anuale cu privire la situaţia acordării pachetului minim de asistenţă socială, în cadrul Mecanismului naţional pentru promovare a incluziunii sociale în România, pe care le prezintă Guvernului, în şedinţă de Guvern, şi le publică pe pagina de internet a instituţiei emitente, pentru informarea publicului larg.
(4)Procedura de gestionare şi utilizare a aplicaţiei prevăzute la alin. (1) se aprobă prin ordinul comun prevăzut la art. 56 alin. (4).

Art. 55
(1)Beneficiile de asistenţă socială pentru prevenirea şi combaterea sărăciei şi riscului de excluziune socială sunt destinate asigurării mijloacelor financiare minime necesare traiului zilnic, precum şi suplimentării veniturilor sau mijloacelor persoanei ori familiei aflate în situaţia prevăzută la art. 54 alin. (1) şi se bazează pe testarea mijloacelor de trai.
(2)Beneficiile de asistenţă socială acordate pentru prevenirea şi combaterea sărăciei şi riscului de excluziune socială sunt cele prevăzute la art. 11.
(3)[textul din Art. 55, alin. (3) din capitolul IV, sectiunea 1 a fost abrogat la 21-apr-2024 de Art. III, punctul 57. din Legea 100/2024]
Art. 56
(1)Serviciul public de asistenţă socială asigură pachetul minim de asistenţă socială, cu respectarea standardelor de calitate şi a standardelor de cost pentru activitatea serviciului public de asistenţă socială.
(2)Serviciile prevăzute la alin. (1) se acordă în baza planului de intervenţie elaborat potrivit prevederilor art. 47 şi a programelor de acţiune comunitară prevăzute la art. 35 alin. (2).
(3)La nivelul unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, în baza strategiilor locale de dezvoltare a fiecărei unităţi/subdiviziuni administrativ-teritoriale, aprobate prin hotărâre a consiliului local/judeţean, se semnează protocoale de colaborare între serviciul public de asistenţă socială/primărie, inspectoratul şcolar judeţean, direcţia judeţeană de sănătate publică/a municipiului Bucureşti, serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor, agenţia judeţeană pentru ocuparea forţei de muncă/a municipiului Bucureşti, agenţia judeţeană pentru plăţi şi inspecţie socială/a municipiului Bucureşti.
(4)Modelul-cadru al protocolului prevăzut la alin. (3) se aprobă prin ordin comun al ministrului muncii şi solidarităţii sociale, al ministrului familiei, tineretului şi egalităţii de şanse, al ministrului educaţiei şi al ministrului sănătăţii.
(5)Standardele de calitate şi standardele de cost pentru activitatea serviciului public de asistenţă socială, prevăzute la alin. (1), se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi a Ministerului Familiei, Tineretului şi Egalităţii de Şanse.

Art. 561
(1)Orice instituţie, orice reprezentant al structurilor comunitare consultative, inclusiv al unui cult recunoscut prin lege, sau orice persoană din comunitate care, în exercitarea atribuţiilor profesionale, intră în contact cu persoane singure şi familii care nu dispun de resursele necesare pentru un trai decent, cum ar fi hrană, îmbrăcăminte, condiţii pentru asigurarea igienei personale, pentru menţinerea şi salubrizarea locuinţei, acces la serviciile de educaţie, sănătate, ocupare, le vor informa pe acestea cu privire la posibilitatea de a se adresa serviciului public de asistenţă socială de la nivel local sau judeţean.
(2)În situaţia în care, în condiţiile prevăzute la alin. (1), se constată şi existenţa unei posibile situaţii de risc de abuz, neglijenţă, violenţă domestică sau altă infracţiune asupra copilului, persoanei cu dizabilităţi, persoanei vârstnice dependente sau asupra familiei, poliţistul din cadrul Poliţiei Române, medicul de familie, cadrele didactice, asistentul medical, mediatorul şcolar, mediatorul sanitar, asistentul medical comunitar, experţii în ocupare, facilitatorii comunitari, personalul din aparatul de specialitate al primarului informează serviciul public de asistenţă socială din unitatea administrativ-teritorială în care îşi desfăşoară activitatea.
(3)Serviciul public de asistenţă socială elaborează o procedură operaţională pentru implementarea prevederilor alin. (2) şi o aduce la cunoştinţa publicului.
(4)Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor publice de asistenţă socială, prevăzut la art. 113 alin. (5), conţine activităţile pe care serviciul public de asistenţă socială trebuie să le realizeze pentru facilitarea implementării prevederilor alin. (2), cu respectarea drepturilor persoanelor beneficiare şi pentru evitarea încălcării dreptului la viaţă privată.

Art. 57
Serviciile sociale adresate persoanelor fără adăpost au drept scop asigurarea de găzduire pe perioadă determinată, asociată cu acordarea unor servicii de consiliere şi de reinserţie sau reintegrare socială, în concordanţă cu nevoile individuale identificate.
Art. 58
(1)Autorităţile administraţiei publice locale au responsabilitatea înfiinţării, organizării şi administrării serviciilor sociale pentru persoanele fără adăpost.
(2)Pentru persoanele care trăiesc în stradă, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a înfiinţa pe raza lor teritorială servicii sociale adecvate şi adaptate nevoilor acestora.

(3)Pentru situaţii de urgenţă - temperaturi foarte scăzute/foarte ridicate, calamităţi, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a organiza adăposturi.

*) O.U.G. 32/2020 art. XV:
(1)În aplicarea prevederilor art. 4 alin. (4) lit. d) din Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României şi a prevederilor art. 28, 58 şi art. 112 alin. (3) lit. c) din Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare, autorităţile administraţiei publice locale pot dispune următoarele măsuri:
a)contractarea sau angajarea unor specialişti definiţi de art. 121 din Legea nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare, pentru acordarea serviciilor de asistenţă socială, consiliere psihologică, consiliere juridică, acordate prin telefon sau prin alte mijloace electronice;
b identificarea de spaţii pentru izolarea persoanelor fără adăpost, în situaţia în care în adăposturile existente nu pot fi implementate regulile de prevenire a infecţiei cu coronavirusul SARS-CoV-2, în special cele referitoare la păstrarea distanţei sociale minime prevăzute;
c)încheierea de contracte de voluntariat pentru implementarea serviciilor de sprijin acordate persoanelor izolate la domiciliu sau celor care au restricţii de deplasare.
(2)Activităţile prevăzute la alin. (1) se finanţează din bugetele locale ale unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale şi de la bugetul de stat.

Art. 59
(1)Serviciile sociale adresate persoanelor care trăiesc în stradă pot fi organizate ca:
a)echipe mobile de intervenţie în stradă sau servicii de tip ambulanţă socială;
b)adăposturi de noapte;
c)centre rezidenţiale cu găzduire pe perioadă determinată.
(2)Autorităţile administraţiei publice locale asigură servicii de găzduire pe perioadă determinată şi/sau de facilitare a accesului la o locuinţă socială, locuinţă socială adaptată, în scopul prevenirii şi combaterii riscului ca persoanele fără adăpost, aşa cum sunt definite la art. 6 lit. z), să trăiască în stradă.

(3)În accesarea serviciilor prevăzute la alin. (2) au prioritate tinerii cu risc de marginalizare socială, inclusiv tinerii care au beneficiat de măsuri de protecţie specială, potrivit legii, cei care nu au posibilitatea reintegrării/integrării în familie şi au părăsit sistemul de protecţie a copilului şi persoanele care se află în instituţii sau penitenciare de unde urmează ca, în termen de două luni, să fie externate, respectiv eliberate şi nu au domiciliu ori reşedinţă.

Art. 60
(1)Pentru persoanele care trăiesc în stradă serviciile sociale se acordă gratuit sau, după caz, contra unei contribuţii modice din partea beneficiarului.
(2)Calculul şi nivelul contribuţiei beneficiarului, prevăzute la alin. (1), se stabilesc de către furnizorul public sau privat care administrează serviciile.
Art. 61
(1)Persoanele fără venituri sau cu venituri reduse beneficiază de masă acordată de restaurante sociale/cantine sociale sau de alimente acordate de alte servicii de acordare a hranei.
(2)Restaurantele şi cantinele sociale acordă masă caldă şi rece şi, după caz, aprovizionare cu produse alimentare, gratuit sau contra cost, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 208/1997 privind cantinele de ajutor social.

Art. 62
(1)Victimele traficului de persoane beneficiază de servicii sociale acordate pentru facilitarea reintegrării/ reinserţiei sociale a acestora.
(2)Serviciile sociale acordate victimelor traficului de persoane sunt acordate în sistem integrat cu alte măsuri de protecţie prevăzute de legislaţia specială şi sunt gratuite.
Art. 63
Serviciile sociale destinate victimelor traficului de persoane pot fi:
a)centrele rezidenţiale cu găzduire pe perioadă determinată care asigură asistenţă, îngrijire şi protecţie;
b)centre de zi care asigură în principal informare, consiliere, sprijin emoţional şi social în scopul reabilitării şi reintegrării sociale;
c)servicii integrate de asistenţă specializată care constau în servicii de asistenţă socială şi psihologică, legală, educaţională, profesională, vocaţională şi/sau de găzduire temporară.

Art. 64
(1)Persoanele private de libertate, aflate în custodia sistemului penitenciar, în vederea asigurării reintegrării lor sociale beneficiază gratuit de servicii sociale de consiliere educaţională, socială şi psihologică, acordate la nivelul aşezămintelor de deţinere, în sistem integrat cu activităţile şi programele educative, psihologice şi de asistenţă socială, de instruire şcolară şi formare profesională desfăşurate în cadrul acestora.
(2)Furnizarea serviciilor de educaţie, consiliere psihologică şi asistenţă socială în cadrul aşezămintelor de deţinere se realizează de către personalul specializat al acestora, cu participarea consilierilor de probaţiune ori a furnizorilor publici sau privaţi de servicii sociale.
(3)Pe perioada detenţiei, persoana privată de libertate beneficiază de consiliere privind accesarea serviciilor sociale existente în comunitatea în care aceasta va avea domiciliul sau reşedinţa după eliberare.

(4)În primele 30 de zile de la data eliberării din penitenciar, dar nu mai mult de 2 ani după eliberarea din penitenciar, pentru persoanele eliberate care nu au adăpost, nu au un loc de muncă şi venituri stabile şi nici reţea de suport familial/comunitar, autorităţile administraţiei publice locale, prin colaborare interinstituţională, organizează servicii publice integrate pentru asigurarea găzduirii temporare, servicii de informare, consiliere şi de reintegrare socială, în etapa post-detenţie, precum şi pentru facilitarea accesului la programe de formare profesională.