Capitolul iv - Măsuri integrate de asistenţă socială - Legea 292/2011 asistenţei sociale

M.Of. 905

În vigoare
Versiune de la: 9 Decembrie 2025 până la: 30 Decembrie 2031
CAPITOLUL IV:Măsuri integrate de asistenţă socială
SECŢIUNEA 1:Prevenirea şi combaterea sărăciei şi riscului de excluziune socială
Art. 53
(1)Măsurile de prevenire şi combatere a sărăciei şi riscului de excluziune socială se înscriu în cadrul general de acţiuni multidimensionale ale procesului de incluziune socială prin care se asigură oportunităţile şi resursele necesare pentru participarea persoanelor vulnerabile în mod deplin la viaţa economică, socială şi culturală a societăţii, precum şi la procesul de luare a deciziilor care privesc viaţa şi accesul lor la drepturile fundamentale.
(2)Pentru prevenirea şi combaterea sărăciei şi a riscului de excluziune socială, prin politicile publice iniţiate, statul instituie măsuri de sprijin conform nevoilor particulare ale persoanelor, familiilor şi grupurilor defavorizate, în vederea respectării unor drepturi fundamentale, respectiv:
a)accesul la educaţie, prin acordarea de burse şi alte forme de sprijin material pentru elevii din învăţământul preuniversitar de stat şi studenţii din învăţământul superior de stat, prin accesul gratuit în internate şcolare/cămine studenţeşti, combaterea segregării şcolare şi implementarea principiului incluziunii, în conformitate cu prevederile Legii învăţământului preuniversitar nr. 198/2023, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii învăţământului superior nr. 199/2023, cu modificările şi completările ulterioare;
b)accesul la servicii de asistenţă medicală şi servicii de sănătate publică, potrivit prevederilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi la servicii de asistenţă medicală comunitară, conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2017 privind asistenţa medicală comunitară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2017, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 324/2019 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea, funcţionarea şi finanţarea activităţii de asistenţă medicală comunitară;
c)participarea pe piaţa muncii, prin facilităţi prevăzute de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare;
d)accesul la locuinţe sociale, potrivit prevederilor Legii locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi, după caz, la locuinţe sociale adaptate.

(3)Armonizarea politicilor destinate cunoaşterii, prevenirii şi combaterii situaţiilor care determină sărăcia şi riscul de excluziune socială se realizează în cadrul mecanismului naţional pentru promovarea incluziunii sociale, constituit conform legii, cu participarea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale şi a reprezentanţilor organizaţiilor societăţii civile.
(4)În cadrul acţiunilor multidimensionale ale procesului de incluziune socială se înscriu şi activităţile din domeniul economiei sociale, orientate spre generarea sau asigurarea de locuri de muncă pentru persoanele prevăzute la alin. (1). Organizarea şi funcţionarea sectorului economiei sociale se reglementează prin lege specială.
Art. 54
(1)În scopul prevenirii sau limitării unor situaţii de dificultate şi combaterii sărăciei şi excluziunii sociale a copiilor, familiilor şi persoanelor care nu dispun de resursele necesare pentru satisfacerea unui nivel minim de trai şi pentru asigurarea accesului la unele drepturi fundamentale, respectiv dreptul la locuinţă, la educaţie, la asistenţă medicală, la servicii pentru creşterea şanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, serviciul public de asistenţă socială din comune, oraşe, municipii şi sectoarele municipiului Bucureşti asigură pachetul minim de asistenţă socială definit la art. 6 lit. ss).
(2)Responsabilitatea asigurării pachetului minim de asistenţă socială definit la art. 6 lit. ss) este în sarcina autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi şi ale legilor speciale.
(3)Nivelul minim de trai reprezintă limita exprimată în lei care asigură următoarele nevoi de bază: hrană, îmbrăcăminte, igienă personală, menţinerea şi salubrizarea locuinţei şi se calculează în raport cu pragul sărăciei conform metodologiei utilizate la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene.

Art. 541
(1)În vederea asigurării pachetului minim de asistenţă socială, asistentul social din cadrul serviciului public de asistenţă socială colaborează cu asistentul medical comunitar, consilierul şcolar şi, după caz, cu mediatorul sanitar şi mediatorul şcolar, precum şi cu alţi specialişti.
(2)Specialiştii prevăzuţi la alin. (1), cu excepţia consilierului şcolar, desfăşoară activitate pe teren, inclusiv la domiciliul sau reşedinţa beneficiarilor, conform legislaţiei în vigoare.
(3)Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului din subordinea consiliului judeţean/sectorului municipiului Bucureşti, direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, inspectoratele şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti, prin centrele judeţene de resurse şi asistenţă educaţională/Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională, asigură colaborarea profesională cu specialiştii prevăzuţi la alin. (1) şi, după caz, coordonarea profesională a acestora.
Art. 542
(1)Înregistrarea datelor statistice privind asigurarea pachetului minim de asistenţă socială la nivelul fiecărei unităţi/subdiviziuni administrativ-teritoriale se face printr-o aplicaţie digitală online, unitară la nivel naţional.
(2)Consiliile locale şi comisiile judeţene de incluziune socială au obligaţia de a analiza trimestrial modul în care a fost asigurat pachetul minim de asistenţă socială.
(3)Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Ministerul Familiei, Tineretului şi Egalităţii de Şanse, pe baza datelor generate de aplicaţia digitală prevăzută la alin. (1), elaborează rapoarte anuale cu privire la situaţia acordării pachetului minim de asistenţă socială, în cadrul Mecanismului naţional pentru promovare a incluziunii sociale în România, pe care le prezintă Guvernului, în şedinţă de Guvern, şi le publică pe pagina de internet a instituţiei emitente, pentru informarea publicului larg.
(4)Procedura de gestionare şi utilizare a aplicaţiei prevăzute la alin. (1) se aprobă prin ordinul comun prevăzut la art. 56 alin. (4).

Art. 55
(1)Beneficiile de asistenţă socială pentru prevenirea şi combaterea sărăciei şi riscului de excluziune socială sunt destinate asigurării mijloacelor financiare minime necesare traiului zilnic, precum şi suplimentării veniturilor sau mijloacelor persoanei ori familiei aflate în situaţia prevăzută la art. 54 alin. (1) şi se bazează pe testarea mijloacelor de trai.
(2)Beneficiile de asistenţă socială acordate pentru prevenirea şi combaterea sărăciei şi riscului de excluziune socială sunt cele prevăzute la art. 11.
(3)[textul din Art. 55, alin. (3) din capitolul IV, sectiunea 1 a fost abrogat la 21-apr-2024 de Art. III, punctul 57. din Legea 100/2024]
Art. 56
(1)Serviciul public de asistenţă socială asigură pachetul minim de asistenţă socială, cu respectarea standardelor de calitate şi a standardelor de cost pentru activitatea serviciului public de asistenţă socială.
(2)Serviciile prevăzute la alin. (1) se acordă în baza planului de intervenţie elaborat potrivit prevederilor art. 47 şi a programelor de acţiune comunitară prevăzute la art. 35 alin. (2).
(3)La nivelul unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, în baza strategiilor locale de dezvoltare a fiecărei unităţi/subdiviziuni administrativ-teritoriale, aprobate prin hotărâre a consiliului local/judeţean, se semnează protocoale de colaborare între serviciul public de asistenţă socială/primărie, inspectoratul şcolar judeţean, direcţia judeţeană de sănătate publică/a municipiului Bucureşti, serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor, agenţia judeţeană pentru ocuparea forţei de muncă/a municipiului Bucureşti, agenţia judeţeană pentru plăţi şi inspecţie socială/a municipiului Bucureşti.
(4)Modelul-cadru al protocolului prevăzut la alin. (3) se aprobă prin ordin comun al ministrului muncii şi solidarităţii sociale, al ministrului familiei, tineretului şi egalităţii de şanse, al ministrului educaţiei şi al ministrului sănătăţii.
(5)Standardele de calitate şi standardele de cost pentru activitatea serviciului public de asistenţă socială, prevăzute la alin. (1), se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi a Ministerului Familiei, Tineretului şi Egalităţii de Şanse.

Art. 561
(1)Orice instituţie, orice reprezentant al structurilor comunitare consultative, inclusiv al unui cult recunoscut prin lege, sau orice persoană din comunitate care, în exercitarea atribuţiilor profesionale, intră în contact cu persoane singure şi familii care nu dispun de resursele necesare pentru un trai decent, cum ar fi hrană, îmbrăcăminte, condiţii pentru asigurarea igienei personale, pentru menţinerea şi salubrizarea locuinţei, acces la serviciile de educaţie, sănătate, ocupare, le vor informa pe acestea cu privire la posibilitatea de a se adresa serviciului public de asistenţă socială de la nivel local sau judeţean.
(2)În situaţia în care, în condiţiile prevăzute la alin. (1), se constată şi existenţa unei posibile situaţii de risc de abuz, neglijenţă, violenţă domestică sau altă infracţiune asupra copilului, persoanei cu dizabilităţi, persoanei vârstnice dependente sau asupra familiei, poliţistul din cadrul Poliţiei Române, medicul de familie, cadrele didactice, asistentul medical, mediatorul şcolar, mediatorul sanitar, asistentul medical comunitar, experţii în ocupare, facilitatorii comunitari, personalul din aparatul de specialitate al primarului informează serviciul public de asistenţă socială din unitatea administrativ-teritorială în care îşi desfăşoară activitatea.
(3)Serviciul public de asistenţă socială elaborează o procedură operaţională pentru implementarea prevederilor alin. (2) şi o aduce la cunoştinţa publicului.
(4)Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor publice de asistenţă socială, prevăzut la art. 113 alin. (5), conţine activităţile pe care serviciul public de asistenţă socială trebuie să le realizeze pentru facilitarea implementării prevederilor alin. (2), cu respectarea drepturilor persoanelor beneficiare şi pentru evitarea încălcării dreptului la viaţă privată.

Art. 57
Serviciile sociale adresate persoanelor fără adăpost au drept scop asigurarea de găzduire pe perioadă determinată, asociată cu acordarea unor servicii de consiliere şi de reinserţie sau reintegrare socială, în concordanţă cu nevoile individuale identificate.
Art. 58
(1)Autorităţile administraţiei publice locale au responsabilitatea înfiinţării, organizării şi administrării serviciilor sociale pentru persoanele fără adăpost.
(2)Pentru persoanele care trăiesc în stradă, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a înfiinţa pe raza lor teritorială servicii sociale adecvate şi adaptate nevoilor acestora.

(3)Pentru situaţii de urgenţă - temperaturi foarte scăzute/foarte ridicate, calamităţi, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a organiza adăposturi.

*) O.U.G. 32/2020 art. XV:
(1)În aplicarea prevederilor art. 4 alin. (4) lit. d) din Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României şi a prevederilor art. 28, 58 şi art. 112 alin. (3) lit. c) din Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare, autorităţile administraţiei publice locale pot dispune următoarele măsuri:
a)contractarea sau angajarea unor specialişti definiţi de art. 121 din Legea nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare, pentru acordarea serviciilor de asistenţă socială, consiliere psihologică, consiliere juridică, acordate prin telefon sau prin alte mijloace electronice;
b identificarea de spaţii pentru izolarea persoanelor fără adăpost, în situaţia în care în adăposturile existente nu pot fi implementate regulile de prevenire a infecţiei cu coronavirusul SARS-CoV-2, în special cele referitoare la păstrarea distanţei sociale minime prevăzute;
c)încheierea de contracte de voluntariat pentru implementarea serviciilor de sprijin acordate persoanelor izolate la domiciliu sau celor care au restricţii de deplasare.
(2)Activităţile prevăzute la alin. (1) se finanţează din bugetele locale ale unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale şi de la bugetul de stat.

Art. 59
(1)Serviciile sociale adresate persoanelor care trăiesc în stradă pot fi organizate ca:
a)echipe mobile de intervenţie în stradă sau servicii de tip ambulanţă socială;
b)adăposturi de noapte;
c)centre rezidenţiale cu găzduire pe perioadă determinată.
(2)Autorităţile administraţiei publice locale asigură servicii de găzduire pe perioadă determinată şi/sau de facilitare a accesului la o locuinţă socială, locuinţă socială adaptată, în scopul prevenirii şi combaterii riscului ca persoanele fără adăpost, aşa cum sunt definite la art. 6 lit. z), să trăiască în stradă.

(3)În accesarea serviciilor prevăzute la alin. (2) au prioritate tinerii cu risc de marginalizare socială, inclusiv tinerii care au beneficiat de măsuri de protecţie specială, potrivit legii, cei care nu au posibilitatea reintegrării/integrării în familie şi au părăsit sistemul de protecţie a copilului şi persoanele care se află în instituţii sau penitenciare de unde urmează ca, în termen de două luni, să fie externate, respectiv eliberate şi nu au domiciliu ori reşedinţă.

Art. 60
(1)Pentru persoanele care trăiesc în stradă serviciile sociale se acordă gratuit sau, după caz, contra unei contribuţii modice din partea beneficiarului.
(2)Calculul şi nivelul contribuţiei beneficiarului, prevăzute la alin. (1), se stabilesc de către furnizorul public sau privat care administrează serviciile.
Art. 61
(1)Persoanele fără venituri sau cu venituri reduse beneficiază de masă acordată de restaurante sociale/cantine sociale sau de alimente acordate de alte servicii de acordare a hranei.
(2)Restaurantele şi cantinele sociale acordă masă caldă şi rece şi, după caz, aprovizionare cu produse alimentare, gratuit sau contra cost, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 208/1997 privind cantinele de ajutor social.

Art. 62
(1)Victimele traficului de persoane beneficiază de servicii sociale acordate pentru facilitarea reintegrării/ reinserţiei sociale a acestora.
(2)Serviciile sociale acordate victimelor traficului de persoane sunt acordate în sistem integrat cu alte măsuri de protecţie prevăzute de legislaţia specială şi sunt gratuite.
Art. 63
Serviciile sociale destinate victimelor traficului de persoane pot fi:
a)centrele rezidenţiale cu găzduire pe perioadă determinată care asigură asistenţă, îngrijire şi protecţie;
b)centre de zi care asigură în principal informare, consiliere, sprijin emoţional şi social în scopul reabilitării şi reintegrării sociale;
c)servicii integrate de asistenţă specializată care constau în servicii de asistenţă socială şi psihologică, legală, educaţională, profesională, vocaţională şi/sau de găzduire temporară.

Art. 64
(1)Persoanele private de libertate, aflate în custodia sistemului penitenciar, în vederea asigurării reintegrării lor sociale beneficiază gratuit de servicii sociale de consiliere educaţională, socială şi psihologică, acordate la nivelul aşezămintelor de deţinere, în sistem integrat cu activităţile şi programele educative, psihologice şi de asistenţă socială, de instruire şcolară şi formare profesională desfăşurate în cadrul acestora.
(2)Furnizarea serviciilor de educaţie, consiliere psihologică şi asistenţă socială în cadrul aşezămintelor de deţinere se realizează de către personalul specializat al acestora, cu participarea consilierilor de probaţiune ori a furnizorilor publici sau privaţi de servicii sociale.
(3)Pe perioada detenţiei, persoana privată de libertate beneficiază de consiliere privind accesarea serviciilor sociale existente în comunitatea în care aceasta va avea domiciliul sau reşedinţa după eliberare.

(4)În primele 30 de zile de la data eliberării din penitenciar, dar nu mai mult de 2 ani după eliberarea din penitenciar, pentru persoanele eliberate care nu au adăpost, nu au un loc de muncă şi venituri stabile şi nici reţea de suport familial/comunitar, autorităţile administraţiei publice locale, prin colaborare interinstituţională, organizează servicii publice integrate pentru asigurarea găzduirii temporare, servicii de informare, consiliere şi de reintegrare socială, în etapa post-detenţie, precum şi pentru facilitarea accesului la programe de formare profesională.

SECŢIUNEA 2:Asistenţa socială a copilului şi a familiei
Art. 65
(1)Copilul are dreptul la protecţie şi asistenţă în realizarea şi exercitarea deplină a drepturilor lui, în condiţiile legii.
(2)Asigurarea creşterii şi dezvoltării copilului se află în responsabilitatea părinţilor.
(3)Exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului, în special prin îngrijirea şi menţinerea relaţiilor personale cu acesta, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii sale.
(4)Părinţii copilului au dreptul să primească asistenţa de specialitate în vederea îngrijirii, creşterii şi educării acestuia, precum şi să fie informaţi asupra drepturilor şi obligaţiilor lor.
Art. 66
(1)Statul asigură protecţia copilului şi garantează respectarea tuturor drepturilor sale prin activitatea specifică realizată de autorităţile/instituţiile publice cu atribuţii în domeniu.
(2)Copilul are dreptul să fie crescut alături de părinţii săi în condiţii care să-i permită dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală şi socială.
(3)Copilul are dreptul de a beneficia de măsuri de asistenţă socială, în funcţie de situaţia sa personală şi de situaţia socio-economică a familiei sau a persoanelor în întreţinerea cărora se află.
(4)Pentru realizarea obligaţiilor ce le revin faţă de copil, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale susţin familia prin acordarea de beneficii de asistenţă socială, precum şi prin asigurarea de servicii sociale.
(5)Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de stat, precum şi de orice persoană fizică sau juridică, publică ori privată.
(6)În situaţia în care părintele/reprezentantul legal se foloseşte de copil pentru a apela la mila publicului, cerând ajutor financiar sau material, precum şi în situaţia în care copilul a fost victima abuzului/neglijării/exploatării/traficului exercitat de părinte/reprezentant legal, serviciul public de asistenţă socială organizat în subordinea consiliului judeţean/consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti iniţiază, în momentul constatării faptei, demersurile necesare instituirii măsurilor de protecţie specială prevăzute de lege.
Art. 67
Măsurile de asistenţă socială pentru familie nu sunt acordate pentru compensarea sarcinilor specifice acesteia, ci ca forme de sprijin destinate, în principal, menţinerii copilului în familie şi depăşirii unei situaţii de dificultate, reconcilierii vieţii de familie cu viaţa profesională, încurajării ocupării pe piaţa muncii.
Art. 68
(1)Beneficiile de asistenţă socială în bani destinate copilului şi familiei pot fi acordate sub formă de alocaţii, indemnizaţii, stimulente financiare, facilităţi fiscale şi alte facilităţi de natură financiară, în condiţiile legii.
(2)Alocaţiile, indemnizaţiile şi stimulentele cuprind:
a)alocaţii pentru copii destinate copilului din familie şi copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinţilor, cum ar fi: alocaţia de stat, alocaţia de plasament şi alte alocaţii acordate în condiţiile legii;
b)alocaţii, indemnizaţii şi stimulente pentru familie, acordate în raport cu veniturile familiei şi cu numărul de copii aflaţi în întreţinere cum ar fi: indemnizaţia pentru creşterea copilului, stimulentul de inserţie, alte alocaţii familiale şi indemnizaţii.
Art. 69
(1)Copilul şi familia beneficiază de servicii sociale diversificate, adaptate nevoilor şi situaţiilor de dificultate identificate.
(2)[textul din Art. 69, alin. (2) din capitolul IV, sectiunea 2 a fost abrogat la 21-apr-2024 de Art. III, punctul 67. din Legea 100/2024]
(3)[textul din Art. 69, alin. (3) din capitolul IV, sectiunea 2 a fost abrogat la 21-apr-2024 de Art. III, punctul 67. din Legea 100/2024]
(4)[textul din Art. 69, alin. (4) din capitolul IV, sectiunea 2 a fost abrogat la 21-apr-2024 de Art. III, punctul 67. din Legea 100/2024]
Art. 70
(1)Orice copil lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinţilor săi are dreptul la protecţie alternativă care constă în instituirea tutelei, măsuri de protecţie specială şi adopţie.
(2)Protecţia specială constă în instituirea măsurii plasamentului şi acordarea de servicii sociale destinate îngrijirii şi dezvoltării copilului până la dobândirea capacităţii depline de exerciţiu a acestuia, acompaniate de beneficiile de asistenţă socială prevăzute de lege.
(3)Deciziile de separare a copilului de părinţii săi sau de limitare a exerciţiului drepturilor părinteşti sunt precedate obligatoriu de servicii sociale de informare şi consiliere, de terapie şi mediere adresate părinţilor, precum şi de măsuri de sprijin material şi financiar, dacă este cazul.

(4)Tinerii care au beneficiat de măsuri de protecţie specială şi nu au posibilitatea revenirii în familie, aflaţi în situaţii de risc de excluziune socială pot beneficia, la cerere, de continuarea acordării unor măsuri de protecţie specială pe o perioadă determinată, în condiţiile prevăzute de legislaţia specială.
(5)Măsurile de protecţie specială a copilului se stabilesc prin planul individualizat de protecţie, întocmit, aplicat şi monitorizat de către autorităţile/instituţiile abilitate de lege.
Art. 71
(1)Copilul cu dizabilităţi are dreptul la măsuri de suport şi de îngrijire, adaptate nevoilor sale.
(2)Copilul cu dizabilităţi şi părinţii acestuia, precum şi persoanele cărora le-a fost dat în plasament sau tutelă, beneficiază de servicii sociale destinate facilitării accesului efectiv şi fără discriminare al copilului cu dizabilităţi la educaţie, formare profesională, asistenţă medicală, recuperare, pregătire în vederea ocupării unui loc de muncă, la activităţi recreative, precum şi la orice alte activităţi apte să le permită deplina integrare socială şi dezvoltare personală.
(3)Copilul cu dizabilităţi are dreptul la servicii de îngrijire personală, stabilite în baza evaluării socio-psiho-medicale şi a nevoilor individuale de ajutor pentru realizarea activităţilor uzuale ale vieţii zilnice.
(4)Copilul cu dizabilităţi pentru care s-a instituit măsura tutelei ori a plasamentului la o familie sau persoană, dacă la împlinirea vârstei de 18 ani nu urmează o formă de învăţământ ori pregătire profesională, în condiţiile legii, poate rămâne în grija acestora pe o perioadă de încă 3 ani.
(5)Măsura prevăzută la alin. (4) se aplică la solicitarea tânărului cu dizabilităţi şi cu acordul familiei sau persoanei la care a fost dat în plasament ori în tutelă.
Art. 72
(1)Copilul care săvârşeşte fapte penale şi nu răspunde penal beneficiază de măsuri de protecţie specială, respectiv plasament şi supraveghere specializată, precum şi de servicii sociale destinate sprijinirii acestuia în procesul de reintegrare socială.
(2)Pe toată durata aplicării măsurilor destinate copilului care săvârşeşte fapte penale şi nu răspunde penal, familia acestuia beneficiază de servicii sociale de consiliere şi suport pentru facilitarea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de lege pe perioada de supraveghere specializată.
Art. 73
(1)Serviciile sociale din domeniul protecţiei copilului şi familiei au ca principal obiectiv suportul acordat pentru asigurarea îngrijirii, creşterii, formării, dezvoltării şi educării copilului în cadrul familiei.
(2)Principalele categorii de servicii sociale sunt:
a)servicii de prevenire a separării copilului de familie;
b)servicii de reconciliere a vieţii de familie cu viaţa profesională;
c)servicii pentru copilul lipsit temporar sau definitiv de părinţii săi;
d)servicii de sprijin pentru familiile aflate în situaţii de dificultate.
e)[textul din Art. 73, alin. (2), litera E. din capitolul IV, sectiunea 2 a fost abrogat la 21-apr-2024 de Art. III, punctul 69. din Legea 100/2024]
(3)Serviciile sociale prevăzute la alin. (2) pot fi acordate în instituţii/unităţi de asistenţă socială, respectiv în centre de zi, centre rezidenţiale, precum şi la domiciliul familiei, la domiciliul persoanei care acordă îngrijire copilului sau în comunitate.

Art. 74
(1)Furnizarea serviciilor sociale pentru copiii aflaţi în sistemul de protecţie specială este gratuită.
(2)În cazul serviciilor sociale prevăzute la art. 73 alin. (2) lit. b), d) şi e), precum şi al altor servicii sociale destinate copilului din familie, stabilite prin legea specială, părinţii pot suporta o parte din cheltuielile aferente acestora, achitând o contribuţie stabilită în funcţie de nivelul costului serviciului pe beneficiar şi de nivelul veniturilor pe membru de familie. Cuantumul contribuţiei, serviciile oferite, obligaţiile şi drepturile părţilor sunt înscrise în contractul de furnizare de servicii, încheiat între furnizor şi părinte/reprezentantul legal al copilului.

Art. 75
(1)Prevenirea şi combaterea violenţei în familie constituie o componentă a politicilor de protecţie şi asistenţă a familiei.
(2)Serviciile sociale destinate victimelor violenţei în familie sunt acordate în sistem integrat cu celelalte măsuri de protecţie legală, de asigurare a sănătăţii, de prevenire, identificare şi sancţionare a faptelor de violenţă în familie, prevăzute de legislaţia specială în domeniu.
Art. 76
(1)Autorităţile administraţiei publice locale au responsabilitatea înfiinţării, organizării, administrării şi furnizării serviciilor sociale destinate prevenirii şi combaterii violenţei domestice şi a violenţei împotriva femeii.
(2)Pentru asigurarea unor servicii sociale eficiente, autorităţile administraţiei publice locale colaborează cu alte instituţii şi autorităţi cu competenţe în acest domeniu, precum Direcţia generală de poliţie a municipiului Bucureşti sau inspectoratele judeţene de poliţie, inspectoratele judeţene de jandarmi, serviciile deconcentrate ale Ministerului Sănătăţii, instituţiile de învăţământ, serviciile de medicină legală, în condiţiile legii.
(3)Serviciile sociale dezvoltate în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei domestice şi violenţei împotriva femeii se adresează cu prioritate victimelor, dar şi agresorilor acestora.

Art. 761
[textul din Art. 76^1 din capitolul IV, sectiunea 2 a fost abrogat la 21-apr-2024 de Art. III, punctul 72. din Legea 100/2024]
Art. 77
(1)Serviciile sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice şi a violenţei împotriva femeii pot fi organizate în regim rezidenţial, în regim de zi sau cu program continuu, cu sau fără personalitate juridică, de interes local sau judeţean.
(2)Serviciile sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice şi a violenţei împotriva femeii, organizate în regim rezidenţial, cu găzduire pe perioadă determinată, sunt:
a)centre de primire în regim de urgenţă a victimelor violenţei domestice;
b)centre de recuperare pentru victimele violenţei domestice;
c)locuinţe protejate;
d)module de intervenţie şi asistenţă locativă pentru agresori.
(3)Serviciile sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice şi a violenţei împotriva femeii, organizate în regim de zi, sunt:
a)centre pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice;
b)centre pentru servicii de informare şi sensibilizare a populaţiei;
c)centre de asistenţă destinate agresorilor.
(4)Serviciile sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice şi a violenţei împotriva femeii, cu program continuu, sunt:
a)servicii de informare şi consiliere pentru victimele violenţei domestice de tip linie telefonică de urgenţă - help-line;
b)servicii integrate de urgenţă destinate victimelor violenţei sexuale.
(5)Serviciile sociale destinate agresorilor, prevăzute la art. 76 alin. (3), sunt organizate în centre de zi care au ca obiectiv reabilitarea şi reinserţia socială a acestora, prin asigurarea unor măsuri de educaţie şi consiliere. În condiţiile legii, centrele pot monitoriza tratamentul adicţiilor.
(6)Serviciile sociale specializate pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice şi a violenţei împotriva femeii sunt oferite în mod gratuit.

Art. 78
[textul din Art. 78 din capitolul IV, sectiunea 2 a fost abrogat la 21-apr-2024 de Art. III, punctul 74. din Legea 100/2024]
SECŢIUNEA 3:Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi
Art. 79
(1)Promovarea şi respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi reprezintă o obligaţie pentru autorităţile statului, pentru toate persoanele juridice de drept public şi privat, precum şi pentru toţi cetăţenii din România.
(2)Statul, prin autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, are obligaţia de a asigura măsurile specifice de protecţie şi de asistenţă socială, în conformitate cu nevoile specifice ale persoanelor cu dizabilităţi, precum şi în funcţie de situaţia familială şi socioeconomică a acestora.
(3)În baza principiului egalităţii de şanse, autorităţile publice competente au obligaţia să asigure toate măsurile necesare destinate persoanelor cu dizabilităţi în scopul:
a)accesului nemijlocit şi neîngrădit la educaţie, sănătate, ocupare, justiţie, precum şi la toate tipurile de servicii publice de interes general şi la servicii sociale;
b)facilitării includerii sociale şi participării active la viaţa comunităţii din care face parte persoana.
(4)O componentă prioritară a protecţiei persoanelor cu dizabilităţi priveşte asigurarea şi facilitarea accesului la programe de abilitare/reabilitare, inclusiv la procurarea de tehnologii de acces şi dispozitive asistive.

Art. 80
(1)Pentru protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, autorităţile publice au obligaţia să includă nevoile speciale ale acestei categorii de persoane în toate politicile publice, strategiile şi programele de dezvoltare regională, judeţeană sau locală, precum şi în programele guvernamentale.
(2)Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi orice persoană juridică de drept public sau privat au obligaţia de a asigura servicii de informare şi documentare accesibile persoanelor cu dizabilităţi.
Art. 81
(1)Persoanele cu dizabilităţi, în funcţie de gradul de handicap, pot beneficia, în condiţiile legislaţiei speciale, de beneficii şi servicii de asistenţă socială şi alte facilităţi, conform nevoilor individuale.
(2)În funcţie de gradul de handicap, precum şi, după caz, de dificultăţile familiale şi socioeconomice, persoanele cu dizabilităţi beneficiază de facilităţi, precum şi de alte forme de sprijin financiar şi în natură.
(3)Persoanele cu dizabilităţi, în funcţie de gradul de handicap, pot beneficia, în condiţiile legii, de facilităţi fiscale.
(4)Persoanele care au capacitatea de muncă pierdută parţial sau în totalitate beneficiază de drepturile şi facilităţile prevăzute de legislaţia specială doar în funcţie de gradul de handicap în care sunt încadrate în baza evaluării socio-psiho-medicale.

Art. 82
Persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA, copii şi adulţi, au dreptul la o indemnizaţie lunară de hrană destinată asigurării unei alimentaţii corespunzătoare în completarea tratamentului de specialitate cu medicamente antiretrovirale.
Art. 83
(1)Persoana cu dizabilităţi are dreptul, în baza evaluării socio-psiho-medicale, la servicii sociale organizate şi acordate în condiţiile legii.
(2)Serviciile sociale adresate persoanelor cu dizabilităţi se acordă la domiciliu, în centre rezidenţiale sau în centre de zi, proiectate şi adaptate nevoilor individuale ale persoanei asistate.
Art. 84
(1)Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia organizării şi finanţării sau cofinanţării serviciilor sociale adecvate nevoilor specifice ale persoanelor cu dizabilităţi, potrivit evaluării socio-psiho-medicale, în conformitate cu legislaţia specială, strategiile naţionale, strategiile judeţene şi planurile anuale proprii de acţiune.
(2)Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a monitoriza situaţia tuturor persoanelor cu dizabilităţi care au domiciliul sau reşedinţa pe aria lor teritorială şi de a întreprinde toate demersurile în vederea facilitării integrării sociale a acestora în comunitate şi pe piaţa muncii.
(3)În vederea asigurării continuităţii măsurilor de protecţie, autorităţile administraţiei publice locale instituie măsuri specifice de realizare a tranziţiei tânărului cu dizabilităţi din sistemul de protecţie a copilului în sistemul de protecţie a persoanelor adulte cu dizabilităţi.

Art. 85
[textul din Art. 85 din capitolul IV, sectiunea 3 a fost abrogat la 21-apr-2024 de Art. III, punctul 78. din Legea 100/2024]
Art. 86
(1)Persoana cu dizabilităţi beneficiază de servicii de îngrijire personală la domiciliu, acordate de către îngrijitori formali sau informali.
(2)Modul de organizare, responsabilizare şi finanţare a activităţii îngrijitorilor informali şi formali este reglementat prin legislaţia specială.

Art. 87
(1)Persoana cu dizabilitate gravă, în funcţie de natura deficienţei şi de specificul nevoilor de îngrijire, poate fi asistată şi îngrijită la domiciliu de un membru de familie angajat în calitate de îngrijitor formal, în condiţiile prevăzute de lege.
(2)Persoana cu dizabilităţi optează între indemnizaţia de îngrijire şi serviciile acordate de îngrijitori formali.
Art. 88
Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a asigura servicii sociale destinate persoanelor cu dizabilităţi proiectate, planificate şi adaptate conform nevoilor individuale ale persoanei, potrivit atribuţiilor stabilite prin legislaţia specială.

Art. 89
(1)Persoanele adulte cu dizabilităţi beneficiază de următoarele servicii sociale acordate după cum urmează:
a)la domiciliu: asistent personal al persoanei cu handicap grav, servicii de îngrijire la domiciliu, echipă mobilă;
b)în comunitate: asistent personal profesionist, servicii de asistenţă şi suport;
c)în centre de zi: centre de zi, centre de servicii de recuperare neuromotorie de tip ambulatoriu;
d)în centre rezidenţiale: locuinţe protejate, centre pentru viaţă independentă, centre de abilitare şi reabilitare, centre de îngrijire şi asistenţă, centre respiro/centre de criză.
(2)Admiterea persoanelor cu dizabilităţi în servicii sociale destinate acestora se realizează pe baza măsurii de protecţie, iar în centrele rezidenţiale se efectuează numai în cazul în care îngrijirea, abilitarea şi reabilitarea sau protecţia acestora nu se pot realiza la domiciliu ori în cadrul altor servicii organizate în comunitate.
(3)Tipologia serviciilor sociale destinate persoanelor adulte cu dizabilităţi se stabileşte prin legislaţia specială.

Art. 90
(1)Persoanele adulte cu dizabilităţi asistate în centre rezidenţiale sau susţinătorii legali ai acestora, în funcţie de veniturile personale ale persoanelor cu dizabilităţi, au obligaţia de a plăti o contribuţie lunară de întreţinere, stabilită în condiţiile legii.
(2)Persoanele cu dizabilităţi care nu au venituri şi nici susţinători legali care să datoreze întreţinerea acestora sau ale căror venituri nu permit asigurarea contribuţiei lunare sunt asistate gratuit, costurile aferente fiind susţinute din bugetele locale sau judeţene.
Art. 91
(1)În vederea asigurării evaluării, orientării, formării şi reconversiei profesionale a persoanelor cu dizabilităţi, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale au obligaţia să organizeze şi să dezvolte servicii sociale integrate cu servicii şi măsuri specifice de stimulare a ocupării.
(2)Persoanele juridice de drept public sau privat, în calitate de angajatori au obligaţia de a crea toate condiţiile necesare dobândirii şi menţinerii unui loc de muncă, precum şi pentru promovarea profesională a persoanei cu dizabilităţi.
(3)Angajarea persoanei cu dizabilităţi se realizează pe piaţa liberă a muncii, la domiciliu şi în forme protejate, respectiv loc de muncă protejat şi unităţi protejate, reglementate prin legislaţia specială.
(4)Angajatorii persoanelor cu dizabilităţi beneficiază de facilităţi fiscale, precum şi de alte drepturi acordate în condiţiile legii.
SECŢIUNEA 4:Asistenţa socială a persoanelor vârstnice
Art. 92
(1)Persoanele vârstnice reprezintă o categorie de populaţie vulnerabilă cu nevoi particulare, datorită limitărilor fiziologice şi fragilităţii caracteristice fenomenului de îmbătrânire.
(2)Persoanele vârstnice, în funcţie de situaţiile personale de natură socio-economică, medicală şi fiziologică, beneficiază de măsuri de asistenţă socială, în completarea prestaţiilor de asigurări sociale pentru acoperirea riscurilor de bătrâneţe şi de sănătate.
Art. 93
(1)Familia persoanei vârstnice are obligaţia de a asigura îngrijirea şi întreţinerea acesteia.
(2)Obligaţiile prevăzute la alin. (1) se stabilesc astfel încât să nu afecteze veniturile considerate a fi minim necesare vieţii curente a persoanei/persoanelor obligate la întreţinere, precum şi a copiilor acesteia/acestora.
(3)În situaţia persoanei vârstnice singure sau a cărei familie nu poate să asigure, parţial sau integral, îngrijirea şi întreţinerea acesteia, statul intervine prin acordarea de beneficii de asistenţă socială şi servicii sociale adecvate nevoilor strict individuale ale persoanei vârstnice.
Art. 94
(1)Beneficiile de asistenţă socială se acordă persoanelor vârstnice care se găsesc în situaţii de vulnerabilitate, respectiv:
a)nu realizează venituri proprii sau veniturile lor ori ale susţinătorilor legali nu sunt suficiente pentru asigurarea unui trai decent şi mediu sigur de viaţă;
b)se află în imposibilitatea de a-şi asigura singure activităţile de bază ale vieţii zilnice, nu se pot gospodări singure şi necesită asistenţă şi îngrijire;
c)nu au locuinţă şi nici posibilitatea de a-şi asigura condiţiile de locuit pe baza resurselor proprii;
d)se află în alte situaţii de urgenţă sau de necesitate, prevăzute de lege.
(2)Beneficiile de asistenţă socială pentru persoanele vârstnice sunt, în principal:
a)beneficiile de asistenţă socială pentru prevenirea şi combaterea sărăciei şi a riscului de excluziune socială;
b)indemnizaţii de îngrijire, acordate în condiţiile legii;
c)alocaţii sau contribuţii pentru asigurarea calităţii serviciilor sociale, destinate acoperirii costurilor hranei în cantine sociale, în centrele rezidenţiale de îngrijire, precum şi pentru susţinerea unor suplimente nutriţionale;
d)facilităţi privind transportul urban şi interurban, telefon, radio-tv, achiziţia de produse alimentare, bilete de tratament balnear sau pentru recreere, precum şi a altor servicii;
e)ajutoare pentru situaţii care pun în pericol viaţa şi siguranţa persoanei vârstnice, precum şi pentru evitarea instituţionalizării;
f)ajutoare în natură precum: alimente, încălţăminte, îmbrăcăminte, medicamente şi dispozitive medicale, materiale de construcţii şi altele asemenea.
Art. 95
(1)În vederea prevenirii, limitării sau înlăturării efectelor temporare ori permanente ale unor situaţii care pot afecta viaţa persoanei vârstnice sau pot genera riscul de excluziune socială, persoanele vârstnice au dreptul la servicii sociale.
(2)La procesul decizional privind dezvoltarea serviciilor sociale destinate persoanelor vârstnice, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale au obligaţia de a consulta organismele reprezentative ale persoanelor vârstnice, constituite conform legii, precum şi furnizori de servicii sociale destinate persoanelor vârstnice, publici şi privaţi.

(3)Autorităţile administraţiei publice locale asigură gratuit servicii de informare şi consiliere a persoanelor vârstnice cu privire la drepturile sociale ale acestora.
(4)În procesul de acordare a serviciilor sociale, furnizorii publici şi privaţi au obligaţia de a implica persoana vârstnică, precum şi familia sau reprezentantul legal al acesteia şi de a promova intervenţia membrilor comunităţii şi a voluntarilor.
Art. 96
(1)Pentru a identifica şi a răspunde cât mai adecvat nevoilor sociale ale persoanelor vârstnice şi condiţiilor particulare în care aceştia se află, serviciile sociale se organizează cu prioritate la nivelul comunităţilor locale.
(2)Autorităţile administraţiei publice locale au responsabilitatea identificării şi evaluării nevoilor persoanelor vârstnice, a organizării, planificării şi asigurării finanţării sau cofinanţării serviciilor sociale, iar furnizorii de servicii sociale publici şi privaţi au responsabilitatea acordării acestora cu respectarea standardelor de calitate.
Art. 97
(1)Persoanele vârstnice dependente beneficiază de servicii de îngrijire personală acordate în concordanţă cu gradul de dependenţă în care se află şi nevoile individuale de ajutor, precum şi în funcţie de situaţia familială şi veniturile de care dispun.
(2)Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a asigura serviciile de îngrijire personală acordate la domiciliu sau în centre rezidenţiale pentru persoanele vârstnice dependente singure ori a căror familie nu poate să le asigure îngrijirea.
(3)Autorităţile administraţiei publice locale asigură serviciile prevăzute la alin. (2) prin serviciile sociale proprii sau contractate de la furnizori privaţi de servicii sociale.

Art. 98
[textul din Art. 98 din capitolul IV, sectiunea 4 a fost abrogat la 21-apr-2024 de Art. III, punctul 84. din Legea 100/2024]
Art. 99
(1)Acordarea serviciilor de îngrijire personală la domiciliu a persoanelor vârstnice se realizează de către îngrijitorul formal sau informai.
(2)Îngrijitorii informali şi formali beneficiază de facilităţi şi servicii de suport, indemnizaţii, servicii de consiliere, servicii de tip respira şi concediu de îngrijire, conform legii.
Art. 100
Pentru menţinerea în mediul propriu de viaţă şi prevenirea situaţiilor de dificultate şi dependenţă, persoanele vârstnice beneficiază de servicii de consiliere, de acompaniere, precum şi de servicii destinate amenajării sau adaptării locuinţei, în funcţie de natura şi gradul de afectare a autonomiei funcţionale.
Art. 101
(1)Îngrijirea în centre rezidenţiale a persoanelor vârstnice dependente poate fi dispusă numai în cazul în care îngrijirea la domiciliu a acestora nu este posibilă.
(2)Centrele rezidenţiale destinate persoanelor vârstnice pot fi organizate ca:
a)centre de îngrijire temporară;
b)centre de îngrijire pe perioadă nedeterminată, respectiv cămine pentru persoane vârstnice;
c)locuinţe protejate, complex de servicii şi alte tipuri de centre.
Art. 102
(1)Persoanele vârstnice care dispun de venituri proprii au obligaţia de a plăti o contribuţie lunară pentru asigurarea serviciilor de îngrijire personală la domiciliu şi pentru asistarea şi îngrijirea în centre rezidenţiale, stabilită de către autorităţile administraţiei publice locale sau furnizorii privaţi care le administrează, în cuantum de până la 60% din valoarea veniturilor personale lunare, fără a se depăşi costul serviciilor.

(2)În situaţia în care persoana vârstnică nu are venituri sau nu poate achita integral contribuţia lunară, suma aferentă acesteia sau diferenţa până la concurenţa valorii integrale a contribuţiei se asigură de către susţinătorii legali ai persoanei vârstnice, în conformitate cu nivelul veniturilor acestora, calculat pe membru de familie, în cuantumul prevăzut de lege, cu respectarea condiţiei prevăzute la art. 93 alin. (2).

(3)Persoanele vârstnice care nu au venituri şi nici susţinători legali nu datorează contribuţia lunară, aceasta fiind asigurată din bugetele locale, în limitele hotărâte de autorităţile administraţiei publice locale.
Art. 103
Persoana vârstnică care încheie acte juridice translative de proprietate, cu titlu oneros sau gratuit, în scopul întreţinerii şi îngrijirii personale, are dreptul la măsuri de protecţie acordate în condiţiile legii.
SECŢIUNEA 5:Îngrijirea de lungă durată
Art. 1031
(1)Serviciile de îngrijire personală se adresează persoanelor dependente care, ca urmare a pierderii autonomiei funcţionale din cauze fizice, psihice sau mintale, necesită ajutor semnificativ pentru a realiza activităţile uzuale ale vieţii de zi cu zi.
(2)Situaţia de dependenţă este o consecinţă a bolii, traumei şi dizabilităţii şi poate fi exacerbată de absenţa relaţiilor sociale şi a resurselor economice adecvate.
(3)Evaluarea autonomiei funcţionale a persoanelor dependente şi stabilirea gradelor de dependenţă se realizează în baza unor criterii standard, elaborate în concordanţă cu clasificările şi modelul funcţionării şi dizabilităţii prevăzute în Clasificarea internaţională a funcţionării, dizabilităţii şi sănătăţii, elaborată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, şi aprobate prin hotărâre a Guvernului.
(4)Evaluarea autonomiei funcţionale se realizează, de regulă, la domiciliul persoanei, de o echipă mobilă de evaluatori.
(5)Răspunderea privind corectitudinea datelor şi a recomandărilor privind încadrarea în grade de dependenţă a persoanelor evaluate revine în mod solidar membrilor echipei de evaluatori.
(6)Evaluarea autonomiei funcţionale, în cazul persoanelor asistate în unităţi sanitare cu paturi, se poate realiza şi la patul bolnavului, la solicitarea medicului curant sau a asistentului social angajat al spitalului.
Art. 1032
(1)Evaluarea complexă a persoanelor cu dizabilităţi, a celor care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, precum şi a persoanelor vârstnice are drept scop identificarea detaliată a nevoilor persoanei şi elaborarea unui program de suport strict individualizat care conţine ansamblul de măsuri şi servicii sociale, de educaţie, medicale, de recuperare şi adaptare/readaptare necesar a fi acordate persoanei pentru facilitarea integrării sociale a acesteia.
(2)Procesul de evaluare complexă urmăreşte, în principal, următoarele aspecte:
a)evaluarea capacităţilor fizice, mintale şi senzoriale pentru încadrarea în grade de handicap, invaliditate sau dependenţă, precum şi stabilirea nivelului de afectare a autonomiei funcţionale cu privire la abilităţile de realizare a activităţilor uzuale ale vieţii zilnice, a abilităţilor de învăţare şi de adaptare la o viaţă independentă, precum şi a capacităţii de îndeplinire a cerinţelor unei profesii/ocupaţii;
b)evaluarea familiei privind capacitatea acesteia de a asigura condiţiile necesare creşterii, îngrijirii şi educării copilului, precum şi de a realiza obligaţiile de întreţinere ce îi revin, conform legii;
c)evaluarea mediului fizic şi social în care trăieşte persoana şi/sau familia;
d)evaluarea gradului de inserţie sau integrare socială;
e)evaluarea potenţialului persoanei de a se implica în acţiunile, programele şi serviciile de sprijinire pentru depăşirea situaţiilor de dificultate;
f)evaluarea percepţiei persoanei asupra propriilor nevoi, a vulnerabilităţii şi consecinţelor asupra siguranţei şi securităţii personale.
Art. 1033
(1)Ajutorul acordat pentru îndeplinirea activităţilor uzuale ale vieţii zilnice priveşte două categorii de activităţi:
a)activităţi de bază ale vieţii zilnice, în principal: asigurarea igienei corporale, îmbrăcare şi dezbrăcare, hrănire şi hidratare, asigurarea igienei eliminărilor, transfer şi mobilizare, deplasare în interior, comunicare;
b)activităţi instrumentale ale vieţii zilnice, în principal: prepararea hranei, efectuarea de cumpărături, activităţi de menaj şi spălătorie, facilitarea deplasării în exterior şi însoţire, activităţi de administrare şi gestionare a bunurilor, acompaniere şi socializare.
(2)Îngrijirea persoanei care necesită, pe o perioadă mai lungă de 60 de zile, ajutor pentru îndeplinirea activităţilor de bază şi instrumentale ale vieţii zilnice este definită ca îngrijire de lungă durată.
(3)Îngrijirea de lungă durată se asigură la domiciliu, în centre rezidenţiale, în centre de zi, la domiciliul persoanei care acordă serviciul social şi în comunitate.
(4)Furnizarea serviciilor de îngrijire se realizează conform planului individualizat de asistenţă şi îngrijire, elaborat de personal de specialitate, în baza recomandărilor formulate de echipa de evaluare.
(5)Pentru persoanele încadrate în grad de handicap care necesită îngrijire de lungă durată, serviciile la domiciliu se acordă potrivit legii speciale.
Art. 1034
(1)Serviciile de îngrijire personală se pot organiza şi acorda integrat cu alte servicii, cum ar fi:
a)servicii de îngrijire medicală;
b)servicii de reabilitare şi adaptare a ambientului: mici amenajări, reparaţii şi altele asemenea;
c)locuinţă socială adaptată pentru persoanele dependente;
d)alte servicii de recuperare/reabilitare: kinetoterapie, fizioterapie, gimnastică medicală, terapie ocupaţională, psihoterapie, psihopedagogie, logopedie, podologie şi altele asemenea.
(2)Autorităţile administraţiei publice locale includ în fondul propriu de locuinţe sociale şi locuinţe adaptate pentru persoanele dependente.
(3)Serviciile de îngrijire personală pot fi acompaniate de servicii de consiliere socială, juridică şi de informare.
Art. 1035
(1)În cazul serviciilor de îngrijire personală la domiciliu, acordarea acestora se planifică şi se programează ca vizite zilnice, săptămânale sau lunare, repartizate la intervale regulate.
(2)Îngrijirea personală la domiciliu poate fi formală şi informală:
a)îngrijirea formală se asigură de persoana calificată, certificată profesional, în condiţiile legii;
b)îngrijirea informală se asigură de membrii de familie, prieteni, vecini sau o altă persoană necalificată care îşi asumă responsabilitatea îngrijirii persoanei.
(3)Persoana dependentă care necesită asistenţă şi/sau supraveghere permanentă poate beneficia de îngrijire zilnică acordată la domiciliu, de îngrijitorul formal, pentru maximum 8 ore/zi, consecutive sau repartizate la intervale regulate pe parcursul zilei.
(4)Prin excepţie de la prevederile alin. (3), îngrijirea personală acordată la domiciliu poate fi asigurată, pe o perioadă mai mare de 8 ore/zi, de îngrijitori informali calificaţi sau de îngrijitori formali, numai în condiţiile prevăzute expres de legea specială.
(5)Persoanele aflate în situaţia prevăzută la alin. (3), care solicită asistare în centre rezidenţiale, au prioritate în cazul în care nu au familie sau familia acestora nu le poate asigura îngrijirea necesară.
(6)Serviciile de îngrijire care presupun ajutor pentru îndeplinirea activităţilor instrumentale ale vieţii zilnice sunt acordate de îngrijitori informali şi voluntari şi, numai în lipsa acestora, de îngrijitori formali.