Capitolul iii - Executarea măsurii preventive a arestului la domiciliu - Legea 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

M.Of. 514

În vigoare

Versiune de la: 10 Mai 2024

CAPITOLUL III:Executarea măsurii preventive a arestului la domiciliu

Art. 124: Temeiul legal al executării arestului la domiciliu

(1)Arestul la domiciliu se execută în temeiul încheierii judecătorului de drepturi şi libertăţi, judecătorului de cameră preliminară sau instanţei de judecată, pronunţate în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală.

(2)În situaţia în care, cu ocazia dispunerii măsurii arestului la domiciliu, se stabileşte ca inculpatul să poarte un dispozitiv electronic de supraveghere, potrivit art. 221 alin. (3) din Codul de procedură penală, supravegherea îndeplinirii obligaţiei de a purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere se face în condiţiile stabilite prin lege specială.

Art. 125: Organul de supraveghere

Supravegherea respectării măsurii arestului la domiciliu sau a obligaţiilor impuse inculpatului, pe durata acesteia, se realizează de către inspectoratul de poliţie judeţean, respectiv de Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, denumit/denumită în continuare organ de supraveghere, în a cărui/cărei circumscripţie se află imobilul în care locuieşte inculpatul, stabilit prin încheiere.

Art. 126: Imobilul în care se execută arestul la domiciliu

Prin imobil în care se execută arestul la domiciliu, prevăzut la art. 221 alin. (1) din Codul de procedură penală, se înţelege locuinţa inculpatului, încăperea, dependinţa sau locul împrejmuit ţinând de acestea.

Art. 127: Cazuri urgente

Se află în situaţia prevăzută la art. 221 alin. (7) din Codul de procedură penală, inculpatul care a părăsit imobilul pentru a salva de la un pericol imediat viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general. În aceste situaţii, organul de supraveghere verifică realitatea şi temeinicia motivelor invocate.

Art. 128: Comunicarea măsurilor privind arestul la domiciliu

(1)Încheierile organului judiciar cu privire la luarea, prelungirea, încetarea, revocarea, înlocuirea arestului la domiciliu, precum şi cele privind permisiunea de părăsire a imobilului se comunică, de îndată, organului de supraveghere.

(2)În cazul în care faţă de inculpat s-a dispus obligaţia prevăzută la art. 221 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare, organul judiciar prevăzut la alin. (1) comunică persoanei vătămate sau membrului de familie al acesteia la care se referă obligaţia dreptul de a solicita un ordin european de protecţie în condiţiile legii.

Art. 128¹: Obligaţiile inculpatului la comunicarea măsurii privind arestul la domiciliu

După comunicarea măsurii privind arestul la domiciliu, inculpatul are obligaţia de a se deplasa de îndată la imobilul prevăzut la art. 126, în vederea executării măsurii.

Art. 129: Executarea supravegherii arestului la domiciliu

(1)La primirea încheierii, organul de supraveghere desemnează reprezentanţi care se deplasează, de îndată, la locuinţa inculpatului, îl legitimează şi identifică persoanele care locuiesc în mod obişnuit cu acesta sau care se află în îngrijirea sa, încheie proces-verbal în acest sens, după care comunică judecătorului de drepturi şi libertăţi, judecătorului de cameră preliminară sau instanţei de judecată începerea activităţilor de supraveghere.

(2)După consultarea inculpatului, organul de supraveghere întocmeşte un program care cuprinde modul de executare a arestului la domiciliu, obligaţia de informare în situaţia părăsirii locuinţei în cazuri urgente, precum şi, după caz, condiţiile de părăsire, deplasare şi revenire la locuinţă, care i se comunică, de îndată, sub semnătură.

(3)Organul de supraveghere dispune efectuarea, periodic ori la sesizare, de vizite inopinate, în orice moment al zilei, la locuinţa inculpatului sau în locurile stabilite prin încheierea judecătorului de drepturi şi libertăţi, judecătorului de cameră preliminară sau instanţei de judecată, pentru verificarea respectării măsurii şi a obligaţiilor de către persoana supravegheată. Efectuarea de vizite inopinate de către organul de supraveghere este adusă de îndată la cunoştinţa judecătorului de drepturi şi libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată, după caz.

(3¹)Perioada dintre două verificări inopinate succesive, potrivit alin. (3), nu poate fi mai mare de două zile calendaristice.

(4)Organul de urmărire penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată încunoştinţează organul de supraveghere ori de câte ori îl cheamă pe inculpat, arătând data, ora şi locul chemării. În acest caz, itinerarul şi condiţiile de deplasare se stabilesc de organul de supraveghere şi sunt aduse la cunoştinţa inculpatului pe bază de semnătură. În cazul în care inculpatul nu se prezintă, organul judiciar încunoştinţează de îndată organul de supraveghere.

(5)Verificările cu privire la respectarea măsurii şi a obligaţiilor de către inculpat, efectuate de organele de supraveghere, se materializează în procese-verbale care se depun la dosarul individual.

(6)Măsurile cuprinse în programul de supraveghere pot fi contestate de către inculpat sau orice persoană interesată, prin contestaţie adresată judecătorului de drepturi şi libertăţi, judecătorului de cameră preliminară sau instanţei de judecată care a dispus măsura arestului la domiciliu. Prevederile art. 219, respectiv art. 220 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător.

(7)Prin hotărârea luată, organul judiciar prevăzut la alin. (6) poate modifica sau completa programul de supraveghere, în tot sau în parte.

Art. 130: Procedura în caz de imposibilitate a punerii în executare a măsurii

În cazul în care organul de supraveghere constată că încheierea prin care s-a dispus măsura arestului la domiciliu nu poate fi pusă în executare, procedează în conformitate cu prevederile art. 131.

Art. 131: Procedura de sesizare în cazul nerespectării cu rea-credinţă a măsurii şi a obligaţiilor

(1)În cazul în care organul de supraveghere constată nerespectarea cu rea-credinţă a măsurii şi a obligaţiilor impuse inculpatului, întocmeşte o sesizare motivată pe care o înaintează, de îndată, procurorului, în cursul urmăririi penale, judecătorului de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instanţei de judecată, în cursul judecăţii.

(1¹)Prevederile art. 221 alin. (11) din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător.

(2)În vederea întocmirii sesizării prevăzute la alin. (1), organul de supraveghere verifică situaţia de fapt şi audiază inculpatul, dacă este posibil, sau alte persoane.

(3)Organele judiciare pot consulta dosarul individual al inculpatului.

(4)În vederea verificării situaţiei de fapt şi întocmirii sesizării prevăzute la alin. (1), organul de supraveghere are acces, în condiţiile legii, la documente, imagini, înregistrări audiovideo sau orice înscrisuri necesare, deţinute de autorităţile sau instituţiile publice, persoanele juridice ori persoanele fizice.

Art. 132: Colaborarea cu alte instituţii

(1)Organul de supraveghere colaborează cu autorităţile locale, alte organe de ordine şi siguranţă publică, precum şi cu orice persoane fizice şi juridice care ar putea oferi informaţii privind îndeplinirea sau neîndeplinirea obligaţiilor impuse de organul judiciar care a luat măsura.

(2)Dacă persoanele prevăzute la alin. (1) iau la cunoştinţă, în orice mod, despre încălcarea măsurii arestului la domiciliu şi a obligaţiilor impuse inculpatului, informează, de îndată, organul de supraveghere, pentru a sesiza organul judiciar competent, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală.

(3)În cazul în care inculpatul are obligaţia de a nu intra în legătură cu anumite persoane, organul de supraveghere identifică şi contactează persoanele care ar putea furniza informaţii relevante despre o eventuală neîndeplinire a obligaţiei.

Art. 133: Dosarul persoanei arestate la domiciliu

(1)Pentru fiecare persoană arestată la domiciliu se întocmeşte, de către organul de supraveghere, un dosar.

(2)Dosarul persoanei arestate la domiciliu cuprinde:

a)încheierile organului judiciar cu privire la luarea, prelungirea, încetarea, revocarea, înlocuirea arestului la domiciliu, permisiunea de părăsire a imobilului, precum şi alte comunicări;

b)actul de identitate, fişa de evidenţă a persoanei ori procesul-verbal de identificare a persoanei arestate la domiciliu;

c)actele întocmite cu ocazia fiecărei verificări cu privire la respectarea măsurii şi a obligaţiilor de către inculpat;

d)documente referitoare la datele de identificare a persoanelor cu care sa stabilit că persoana supravegheată este obligată să nu intre în legătură;

e)documente referitoare la datele de identificare a persoanelor care locuiesc în mod obişnuit împreună cu aceasta sau care se află în îngrijirea sa;

f)dovada de luare la cunoştinţă sub semnătură a programului privind condiţiile de părăsire, deplasare şi revenire în locuinţă;

g)orice alte documente apreciate drept necesare executării în condiţii corespunzătoare a activităţilor specifice de supraveghere, referitoare sau în legătură cu persoana arestată la domiciliu, pe perioada supravegherii.

(3)Dispoziţiile art. 60 se aplică în mod corespunzător.

(4)Pentru desfăşurarea în condiţii corespunzătoare a activităţilor specifice de supraveghere a inculpatului, organul de supraveghere îşi constituie o bază de date cu persoanele arestate la domiciliu.