Capitolul iv - Condiţiile de detenţie - Legea 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

M.Of. 514

În vigoare
Versiune de la: 10 Mai 2024
CAPITOLUL IV:Condiţiile de detenţie
Art. 43: Primirea persoanelor condamnate
(1)Primirea în penitenciar a persoanelor condamnate se face oricând, pe baza mandatului de executare a pedepsei privative de libertate, după stabilirea identităţii acestora. Persoanele condamnate se depun în penitenciarul cel mai apropiat de locul în care acestea au fost arestate sau deţinute, indiferent de profilarea penitenciarului, cu respectarea principiului separaţiei pe sexe şi pe vârste, respectiv majori sau minori.
(2)Persoanele condamnate sunt primite de la organele de executare a mandatului de executare a pedepselor privative de libertate, în condiţiile şi cu documentele prevăzute în regulamentul de aplicare a prezentei legi, constituite într-un dosar.
(3)Primirea persoanelor condamnate se face în spaţii special amenajate, femeile fiind separate de bărbaţi.
(4)Îndată după primirea în penitenciar, persoana condamnată are dreptul de a încunoştinţa personal sau de a solicita administraţiei să încunoştinţeze un membru al familiei sau o altă persoană desemnată de aceasta, despre penitenciarul în care se află.
(5)Administraţia penitenciarului are obligaţia de a aduce la cunoştinţa persoanei condamnate dispoziţiile alin. (4), precum şi de a consemna într-un proces-verbal modul în care s-a realizat încunoştinţarea.
(6)Dacă persoana condamnată nu este cetăţean român, aceasta are şi dreptul de a încunoştinţa sau de a solicita încunoştinţarea misiunii diplomatice ori a oficiului consular al statului al cărui cetăţean este sau, după caz, a unei organizaţii internaţionale umanitare, dacă nu doreşte să beneficieze de asistenţa autorităţilor din ţara sa de origine ori a reprezentanţei organizaţiei internaţionale competente, dacă este refugiat sau, din orice alt motiv, se află sub protecţia unei astfel de organizaţii.
(7)Măsurile ce se dispun la primirea în penitenciar a persoanelor condamnate sunt realizate în următoarea ordine:
a)efectuarea percheziţiei corporale amănunţite;
b)întocmirea unui inventar al bunurilor personale;
c)efectuarea unui examen clinic general de către personalul de specialitate al penitenciarului, al cărui rezultat este consemnat în fişa medicală;
d)prelevarea amprentelor, urmând ca aceste date să fie transmise şi stocate pe suport hârtie în dosarul individual al persoanei condamnate şi în format electronic în baza de date naţională de comparare a amprentelor;
e)fotografierea, în vederea operaţionalizării documentelor de evidenţă;
f)informarea persoanei condamnate cu privire la drepturile, obligaţiile şi interdicţiile persoanelor condamnate, precum şi cu privire la recompensele care pot fi acordate, abateri şi sancţiuni disciplinare care pot fi aplicate;
g)intervievarea, în vederea stabilirii nevoilor imediate ale persoanei condamnate.
(8)În cazul în care persoana condamnată nu vorbeşte sau nu înţelege limba română ori nu se poate exprima, administraţia penitenciarului dispune măsurile necesare aducerii la cunoştinţă a informaţiilor prevăzute la alin. (4), întocmindu-se un proces-verbal în acest sens.
(9)În cazul cetăţenilor români aparţinând minorităţilor naţionale, informarea prevăzută la alin. (4) se poate face în limba lor maternă.
(10)În cazul în care persoana condamnată prezintă dizabilităţi, administraţia penitenciarului dispune măsurile necesare executării, de către aceasta, a pedepsei, în condiţii care să respecte demnitatea umană.
Art. 44: Perioada de carantină şi observare
(1)După primirea în penitenciar, persoanele condamnate se repartizează în secţia de carantină şi observare, pentru o perioadă de 21 de zile.
(2)Persoanele prevăzute la alin. (1) sunt cazate separat pe camere, în funcţie de sex şi vârstă, precum şi de alte cerinţe legale, de ordine interioară sau de siguranţă.
(3)În perioada de carantină şi observare se desfăşoară activităţi de evaluare şi intervenţie iniţială, se efectuează examene medicale şi se dispun măsuri de informare şi documentare, sub pază şi supraveghere, în condiţiile stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
Art. 45: Transferarea persoanelor condamnate
(1)Transferarea persoanelor condamnate în alt penitenciar, ca urmare a stabilirii provizorii a regimului de executare, se dispune de către directorul penitenciarului, conform profilării penitenciarelor stabilite prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(2)Transferarea persoanelor condamnate în alt penitenciar, ca urmare a stabilirii sau schimbării regimului de executare a pedepselor privative de libertate sau pentru alte motive întemeiate, se dispune, la propunerea comisiei prevăzute la art. 32 sau la cererea persoanei condamnate, cu avizul comisiei prevăzute la art. 32, de către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(3)Transferarea persoanelor condamnate în alt penitenciar, dacă este necesară activităţii unui organ judiciar, se dispune, la solicitarea organului judiciar, de către directorul penitenciarului iar, în cazul persoanelor condamnate solicitate de mai multe organe judiciare în aceeaşi perioadă de timp, transferarea temporară se dispune de către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(4)Directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor dispune transferarea temporară în situaţia prevăzută la alin. (3), ţinând cont de următoarele criterii:
a)cauzele penale în care, pentru persoanele condamnate, au fost emise mandate de arestare preventivă;
b)cauzele penale au prioritate faţă de cauzele civile;
c)instanţele judecătoreşti au prioritate faţă de celelalte organe judiciare;
d)gradul de jurisdicţie a organului judiciar care instrumentează cauza;
e)netransferarea ar afecta grav urmărirea penală sau judecata.
(5)Cu ocazia primirii citaţiei de către persoana condamnată în cadrul unei proceduri judiciare declanşate de aceasta, în măsura în care condamnatul contestă iniţierea acestui demers judiciar, cererea condamnatului de nerecunoaştere sau de retragere a cererii urmează a fi transmisă de îndată, prin grija administraţiei penitenciarului, instanţei sau parchetului învestit.
(6)Transferarea deţinuţilor în centrele de reţinere şi arestare preventivă ce funcţionează în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, necesară activităţii organelor judiciare, se face cu aprobarea directorului penitenciarului şi informarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate. Perioada şi motivele de transfer fac parte din adresa scrisă şi semnată, după caz, de şefii Inspectoratului General al Poliţiei Române, inspectoratelor judeţene de poliţie, directorul general al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau al Direcţiei Generale Anticorupţie, avizată de procuror. La expirarea perioadei, deţinutul este depus la penitenciarul de unde a fost transferat.
(7)Dispoziţiile art. 43 alin. (4) şi (5) se aplică în mod corespunzător.
(8)Este interzisă transferarea în penitenciare, pentru o perioadă mai mare de 10 zile, a persoanelor care execută măsura educativă a internării într-un centru educativ sau într-un centru de detenţie. Dispoziţiile art. 36 alin. (5) se aplică în mod corespunzător.
(9)[textul din Art. 45, alin. (9) din titlul III, capitolul IV a fost abrogat la 23-dec-2019 de Art. II, punctul 1. din Legea 240/2019]
Art. 46: Transportarea persoanelor condamnate
(1)Transportarea persoanelor condamnate se realizează cu respectarea cerinţelor de aerisire şi iluminare, precum şi a celor privind siguranţa mijloacelor de transport, în condiţii care să nu producă acestora suferinţe fizice umilitoare.
(2)Atunci când persoanele condamnate sunt transferate într-un penitenciar sau în alte locuri, acestea sunt expuse cât mai puţin privirii publice.
(3)Cheltuielile de transport sunt suportate de administraţia penitenciarului sau de autoritatea care organizează şi răspunde pentru transportarea persoanelor condamnate.
(4)Transportarea persoanelor condamnate de la un penitenciar la altul se face în baza unui grafic aprobat de către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Art. 47: Modul de executare a pedepselor privative de libertate de categoriile speciale de persoane condamnate
(1)Femeile condamnate execută pedeapsa separat de bărbaţii condamnaţi.
(2)Tinerii condamnaţi execută pedeapsa separat de condamnaţii cu vârsta mai mare de 21 de ani sau în locuri de deţinere speciale.
(3)Administraţia Naţională a Penitenciarelor dispune măsuri specifice pentru protecţia sănătăţii fizice şi psihice a persoanelor cu dizabilităţi.
Art. 48: Cazarea persoanelor condamnate
(1)Administraţia Naţională a Penitenciarelor ia toate măsurile necesare pentru creşterea progresivă a numărului spaţiilor de cazare individuală.
(2)Reamenajarea spaţiilor de deţinere existente şi construirea spaţiilor de deţinere noi se fac cu respectarea prevederilor alin. (1) şi a recomandărilor internaţionale, în special ale Comitetului European pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor sau Pedepselor Inumane ori Degradante.
(3)Persoanele condamnate sunt cazate individual sau în comun.
(4)Camerele de cazare şi celelalte încăperi destinate persoanelor condamnate dispun de iluminat natural şi de instalaţiile necesare asigurării iluminatului artificial corespunzător.
(5)Normele minime obligatorii privind condiţiile de cazare a persoanelor condamnate se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei.
(6)Fiecărei persoane condamnate i se pune la dispoziţie un pat şi cazarmamentul stabilit prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(7)Condiţiile de cazare în penitenciare-spital trebuie să respecte normele sanitare stabilite de Ministerul Sănătăţii.
(8)În cazul în care capacitatea legală de cazare a penitenciarului este depăşită, directorul acestuia are obligaţia de a informa directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor în vederea transferării persoanelor condamnate în alte penitenciare. Directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor stabileşte dacă transferul se impune, cu precizarea penitenciarelor în care se transferă persoanele condamnate.
Art. 49: Ţinuta persoanelor condamnate
(1)Persoanele condamnate poartă ţinută civilă decentă, indiferent de regimul de executare a pedepselor privative de libertate.
(2)În cazul în care persoanele condamnate nu dispun de ţinută civilă personală şi nici de mijloace financiare suficiente, ţinuta civilă se asigură gratuit de către administraţia penitenciarului.
(3)Normele de echipare şi durata de folosinţă a ţinutei asigurate de administraţia penitenciarului sunt stabilite prin ordin al ministrului justiţiei.
Art. 50: Alimentaţia persoanelor condamnate
(1)Administraţia fiecărui penitenciar asigură condiţii adecvate pentru prepararea, distribuirea şi servirea hranei potrivit normelor de igienă a alimentaţiei, în funcţie de vârstă, starea de sănătate, natura muncii prestate, cu respectarea convingerilor religioase asumate de către persoana condamnată printr-o declaraţie pe propria răspundere.
(2)Persoanele condamnate au acces la apă potabilă.
(3)Normele minime obligatorii de hrană se stabilesc, după consultarea unor specialişti în nutriţie, prin ordin al ministrului justiţiei.
Art. 51: Ascultarea persoanelor condamnate de către autorităţi ale statului
(1)Ascultarea persoanelor condamnate în penitenciare se poate face de către reprezentanţi ai structurilor Ministerului Afacerilor Interne, cu aprobarea sau în baza delegaţiei semnate de procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, ori, după caz, de către şefii structurilor din cadrul Poliţiei Române, Poliţiei de Frontieră Române, Direcţiei Generale Anticorupţie, cu funcţie de reprezentare până la nivel de şef birou.
(2)Ascultarea persoanelor condamnate în incinta penitenciarului se poate face şi de către:
a)procuror, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pe baza împuternicirii conducătorului instituţiei;
b)senatori sau deputaţi ai Parlamentului României, cu împuternicire din partea comisiei din care fac parte;
c)europarlamentari, cu împuternicire din partea comisiei din care fac parte;
d)reprezentanţii serviciilor de probaţiune, în exercitarea atribuţiilor de serviciu;
e)orice altă persoană abilitată prin lege, împuternicită de conducătorul instituţiei din care face parte;
f)persoane care desfăşoară activităţi liberale, care reprezintă autorităţile statului.
(3)Identitatea şi calitatea persoanelor prevăzute la alin. (1) şi (2) se dovedesc cu actul de identitate şi legitimaţia de serviciu.
(4)Ascultarea persoanelor condamnate în situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) se face în condiţii de confidenţialitate.
(5)Prevederile art. 18 alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător.
Art. 52: Documente privind decesul şi afectarea gravă a sănătăţii şi integrităţii corporale a persoanelor condamnate
(1)În cazul decesului unei persoane condamnate, administraţia penitenciarului înştiinţează de îndată judecătorul de supraveghere a privării de libertate, parchetul şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, familia persoanei decedate, o persoană apropiată acesteia sau, după caz, reprezentantul legal.
(2)Efectuarea autopsiei medico-legale şi eliberarea certificatului medical constatator al decesului sunt obligatorii.
(3)Soţul/Soţia sau o rudă până la gradul al IV-lea inclusiv ori o altă persoană desemnată de acestea are acces la dosarul individual, certificatul medical constatator al decesului şi orice alt act privitor la decesul persoanei condamnate şi poate obţine, la cerere, contra cost, fotocopii ale acestora.
(4)Înhumarea persoanei decedate este efectuată de către familie, rude sau alte persoane apropiate acesteia. În absenţa lor sau în caz de refuz, înhumarea persoanei decedate se face de către primăria din localitatea în a cărei rază teritorială se află penitenciarul.
(5)În cazul prevăzut la alin. (4), în vederea înhumării, se înmânează certificatul medical constatator al decesului şi certificatul de deces în original.
(6)În cazul producerii decesului persoanei condamnate, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale survenite în timpul executării pedepsei privative de libertate, urmaşii acesteia beneficiază de pensie de urmaş, potrivit legii.
(7)În cazul în care persoanei condamnate i-a fost afectată în mod grav sănătatea ori integritatea corporală, personalul medical are obligaţia de a întocmi un referat medical, de a consemna în fişa medicală cele constatate, precum şi declaraţiile persoanei condamnate în legătură cu acestea sau cu orice altă agresiune şi de a anunţa conducerea unităţii. Dispoziţiile art. 72 alin. (4) şi (5) se aplică în mod corespunzător.
(8)În cazul prevăzut la alin. (7), administraţia penitenciarului înştiinţează, de îndată, judecătorul de supraveghere a privării de libertate, parchetul şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, familia persoanei condamnate, o persoană apropiată acesteia sau, după caz, reprezentantul legal.
(9)Administraţia penitenciarului are obligaţia de a înştiinţa, de îndată, familia persoanei condamnate sau o persoană apropiată acesteia, atunci când persoanei condamnate i-a fost afectată în mod grav sănătatea ori integritatea corporală sau este transferată într-o instituţie medicală pentru tratarea unei boli psihice. Înştiinţarea se face cu acordul persoanei condamnate, dacă acesta poate fi exprimat.
Art. 53: Punerea în libertate
(1)Punerea în libertate se dispune, de îndată, la expirarea duratei pedepsei închisorii, la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus liberarea condiţionată, precum şi la orice altă dată hotărâtă de organele judiciare competente, în situaţiile anume prevăzute de lege, cu precizarea în registrul de evidenţă a executării punerii în libertate, prin indicarea datei şi orei de ieşire din penitenciar. Administraţia penitenciarului comunică punerea în libertate organului judiciar care a dispus măsura şi, dacă este cazul, celui care controlează executarea măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor dispuse potrivit Codului penal.
(2)Administraţia penitenciarului are obligaţia de a comunica persoanei vătămate punerea în libertate a deţinutului la data executării în întregime a pedepsei, în conformitate cu dispoziţiile art. 404 alin. (6) din Codul de procedură penală, la datele de contact furnizate de persoana vătămată în cursul procesului penal şi transmise distinct de instanţa de executare odată cu transmiterea hotărârii de condamnare şi a mandatului de executare. În cazul în care punerea în libertate a făptuitorului are loc înainte de împlinirea termenului de executare a pedepsei sau a măsurilor preventive privative de libertate, informarea părţii vătămate o realizează organul judiciar care a dispus liberarea, sau după caz, instanţa de executare. În cazul permisiunii de ieşire din penitenciar, al desfăşurării activităţilor de către deţinuţii din regim deschis, care se deplasează neînsoţit în exteriorul locului de deţinere, precum şi în situaţia producerii unei evadări, informarea părţii vătămate o realizează organul de poliţie sesizat de către administraţia locului de deţinere.
(21)Atunci când, odată cu acordarea liberării condiţionate, instanţa impune condamnatului să execute obligaţia prevăzută la art. 101 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, informarea persoanei vătămate conform alin. (2) se va face şi asupra acestei obligaţii, precum şi a duratei sale.

(3)La punerea în libertate, persoanei condamnate i se efectuează un examen clinic general, rezultatul examenului înscriindu-se în fişa medicală a persoanei condamnate, i se restituie bunurile şi actele personale şi îi sunt prelevate probe biologice, în condiţiile legii, în vederea introducerii profilurilor genetice în sistemul naţional de date genetice judiciare.
(4)În situaţia în care persoanele condamnate nu dispun de mijloace băneşti la punerea în libertate şi au domiciliul sau reşedinţa în România, Administraţia Naţională a Penitenciarelor va asigura acestora contravaloarea transportului până la domiciliu sau reşedinţă, la nivelul tarifelor practicate de Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." - S.A.
Art. 54: Refuzul de hrană
(1)În situaţia în care o persoană condamnată intenţionează să refuze hrana, anunţă verbal sau în scris agentul supraveghetor şi înaintează acestuia eventuale cereri scrise cu privire la motivele refuzului de hrană.
(2)În cazul în care există indicii că persoana condamnată nu se alimentează, însă aceasta nu anunţă verbal sau în scris că refuză hrana, agentul supraveghetor va constata din oficiu această situaţie.
(3)Despre aspectele prevăzute la alin. (1) sau (2), agentul supraveghetor înştiinţează de îndată şeful secţiei de deţinere, care ascultă persoana condamnată şi ia măsurile care se impun, dacă aspectele invocate intră în aria sa de competenţă. În cazul în care persoana condamnată îşi menţine hotărârea de a refuza hrana, şeful secţiei informează directorul şi medicul penitenciarului.
(4)Dacă persoana condamnată execută pedeapsa privativă de libertate în regimul închis sau de maximă siguranţă, şeful secţiei dispune cazarea acesteia la infirmerie ori într-o altă cameră de deţinere, singură sau împreună cu alte persoane aflate în procedura prevăzută de prezentul articol, în vederea supravegherii atente şi monitorizării medicale, fără a avea asupra sa produse alimentare şi din tutun.
(5)Dacă persoana condamnată execută pedeapsa privativă de libertate în regimul semideschis sau deschis, şeful secţiei dispune cazarea acesteia la infirmerie, în vederea supravegherii atente şi monitorizării medicale, fără a avea asupra sa produse alimentare şi din tutun.
(6)Dacă persoana condamnată cazată în condiţiile alin. (4) şi (5) refuză să primească 3 mese consecutive, şeful secţiei sesizează directorul penitenciarului.
(7)Directorul penitenciarului ascultă persoana condamnată şi înştiinţează judecătorul de supraveghere a privării de libertate, dacă aceasta îşi menţine hotărârea, cu precizarea motivelor refuzului de hrană. Din momentul înştiinţării judecătorului de supraveghere a privării de libertate, se consideră că persoana condamnată se află în refuz de hrană.
(8)Dacă aspectele sesizate de persoana condamnată vizează aspecte în legătură cu dispoziţiile art. 39, 40, 56 şi 104, judecătorul de supraveghere a privării de libertate are obligaţia de a asculta persoana condamnată, urmând a soluţiona, prin încheiere, aspectele sesizate.
(9)Dacă aspectele sesizate de persoana condamnată nu vizează aspecte în legătură cu dispoziţiile art. 39, 40, 56 şi 104, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate asculta persoana condamnată.
(10)În urma ascultării, dacă persoana condamnată îşi menţine refuzul de hrană, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate face propuneri directorului penitenciarului.
(11)În cazurile prevăzute la alin. (3), (7)-(9), dacă persoana condamnată refuză să dea declaraţie, se consemnează despre acest lucru într-un proces-verbal.
(12)Administraţia penitenciarului are obligaţia de a transfera temporar persoana aflată în refuz de hrană într-o instituţie medicală din reţeaua medicală a Ministerului Sănătăţii şi de a înştiinţa familia persoanei condamnate sau o persoană apropiată acesteia, în cazul în care persoanei condamnate îi este afectată în mod grav sănătatea ori integritatea corporală din cauza refuzului de a se alimenta.
(13)Dacă persoana condamnată declară în faţa judecătorului de supraveghere a privării de libertate că renunţă la refuzul de hrană, este încunoştinţat directorul penitenciarului.
Art. 55: Încetarea refuzului de hrană
Încetarea refuzului de hrană a persoanei condamnate are loc în următoarele situaţii:
a)declaraţie scrisă sau verbală;
b)acceptarea hranei, care este oferită zilnic, la orele fixate, de administraţia penitenciarului;
c)constatarea faptului că s-a alimentat, în mod direct ori pe baza investigaţiilor sau determinărilor clinice de specialitate.
Art. 551:
[textul din Art. 55^1 din titlul III, capitolul IV a fost abrogat la 23-dec-2019 de Art. II, punctul 2. din Legea 240/2019]