Art. 54. - Art. 54: Refuzul de hrană - Legea 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

M.Of. 514

În vigoare
Versiune de la: 10 Mai 2024
Art. 54: Refuzul de hrană
(1)În situaţia în care o persoană condamnată intenţionează să refuze hrana, anunţă verbal sau în scris agentul supraveghetor şi înaintează acestuia eventuale cereri scrise cu privire la motivele refuzului de hrană.
(2)În cazul în care există indicii că persoana condamnată nu se alimentează, însă aceasta nu anunţă verbal sau în scris că refuză hrana, agentul supraveghetor va constata din oficiu această situaţie.
(3)Despre aspectele prevăzute la alin. (1) sau (2), agentul supraveghetor înştiinţează de îndată şeful secţiei de deţinere, care ascultă persoana condamnată şi ia măsurile care se impun, dacă aspectele invocate intră în aria sa de competenţă. În cazul în care persoana condamnată îşi menţine hotărârea de a refuza hrana, şeful secţiei informează directorul şi medicul penitenciarului.
(4)Dacă persoana condamnată execută pedeapsa privativă de libertate în regimul închis sau de maximă siguranţă, şeful secţiei dispune cazarea acesteia la infirmerie ori într-o altă cameră de deţinere, singură sau împreună cu alte persoane aflate în procedura prevăzută de prezentul articol, în vederea supravegherii atente şi monitorizării medicale, fără a avea asupra sa produse alimentare şi din tutun.
(5)Dacă persoana condamnată execută pedeapsa privativă de libertate în regimul semideschis sau deschis, şeful secţiei dispune cazarea acesteia la infirmerie, în vederea supravegherii atente şi monitorizării medicale, fără a avea asupra sa produse alimentare şi din tutun.
(6)Dacă persoana condamnată cazată în condiţiile alin. (4) şi (5) refuză să primească 3 mese consecutive, şeful secţiei sesizează directorul penitenciarului.
(7)Directorul penitenciarului ascultă persoana condamnată şi înştiinţează judecătorul de supraveghere a privării de libertate, dacă aceasta îşi menţine hotărârea, cu precizarea motivelor refuzului de hrană. Din momentul înştiinţării judecătorului de supraveghere a privării de libertate, se consideră că persoana condamnată se află în refuz de hrană.
(8)Dacă aspectele sesizate de persoana condamnată vizează aspecte în legătură cu dispoziţiile art. 39, 40, 56 şi 104, judecătorul de supraveghere a privării de libertate are obligaţia de a asculta persoana condamnată, urmând a soluţiona, prin încheiere, aspectele sesizate.
(9)Dacă aspectele sesizate de persoana condamnată nu vizează aspecte în legătură cu dispoziţiile art. 39, 40, 56 şi 104, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate asculta persoana condamnată.
(10)În urma ascultării, dacă persoana condamnată îşi menţine refuzul de hrană, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate face propuneri directorului penitenciarului.
(11)În cazurile prevăzute la alin. (3), (7)-(9), dacă persoana condamnată refuză să dea declaraţie, se consemnează despre acest lucru într-un proces-verbal.
(12)Administraţia penitenciarului are obligaţia de a transfera temporar persoana aflată în refuz de hrană într-o instituţie medicală din reţeaua medicală a Ministerului Sănătăţii şi de a înştiinţa familia persoanei condamnate sau o persoană apropiată acesteia, în cazul în care persoanei condamnate îi este afectată în mod grav sănătatea ori integritatea corporală din cauza refuzului de a se alimenta.
(13)Dacă persoana condamnată declară în faţa judecătorului de supraveghere a privării de libertate că renunţă la refuzul de hrană, este încunoştinţat directorul penitenciarului.

Documente corelate

Jurisprudenţă numărul de obiecte din listă: (225)
Hotarari judecătoresti numărul de obiecte din listă: (225)
Comentarii, monografii, reviste şi webinarii numărul de obiecte din listă: (1)
Comentarii numărul de obiecte din listă: (1)