Capitolul ii - Exercitarea profesiei de fizioterapeut - Legea 229/2016 privind organizarea şi exercitarea profesiei de fizioterapeut, precum şi pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Fizioterapeuţilor din România

M.Of. 939

În vigoare
Versiune de la: 12 August 2019
CAPITOLUL II:Exercitarea profesiei de fizioterapeut
Art. 7
Profesia de fizioterapeut se exercită, pe teritoriul României, în condiţiile prezentei legi, de către:
a)cetăţeni ai statului român;
b)cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene;
c)soţul unui cetăţean român, precum şi descendenţii şi ascendenţii în linie directă, aflaţi în întreţinerea unui cetăţean român, indiferent de cetăţenia acestora;
d)membri de familie ai unui cetăţean al unuia dintre statele prevăzute la lit. b), aşa cum sunt definiţi la art. 2 alin. (1) pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 260/2005, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
e)cetăţeni ai statelor terţe, beneficiari ai statutului de rezident permanent în România;
f)beneficiari ai statutului de rezident pe termen lung, acordat de către unul dintre statele prevăzute la lit. b).
Art. 8
Profesia de fizioterapeut se exercită pe teritoriul României de către persoanele prevăzute la art. 7, care îndeplinesc următoarele condiţii:
a)deţin un titlu oficial de calificare în fizioterapie, astfel cum sunt definite la art. 11;
b)nu se găsesc în vreunul dintre cazurile de nedemnitate sau incompatibilitate prevăzute la art. 23;
c)sunt apte din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei, condiţie dovedită cu certificat medical eliberat conform legii;
d)sunt membri ai Colegiului Fizioterapeuţilor din România.
Art. 9
(1)Certificatele eliberate de autorităţile competente ale unui stat membru al Uniunii Europene, ale unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ale Confederaţiei Elveţiene, care atestă că fizioterapeutul posesor este titular de drept câştigat, sunt recunoscute de către Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, permiţând exercitarea activităţilor specifice de fizioterapie, inclusiv în cadrul sistemului naţional de asigurări sociale de sănătate, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi.
(2)În sensul prezentei legi, prin drept câştigat se înţelege dreptul cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, ai statelor aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene de a exercita activităţile specifice de fizioterapie, inclusiv în cadrul sistemului de protecţie socială al statului membru de provenienţă, în cazul în care aceştia beneficiau de drept de liberă practică a profesiei şi erau stabiliţi în statul membru respectiv, anterior implementării Directivei Consiliului Uniunii Europene nr. 93/16/CEE privind facilitarea liberei circulaţii a medicilor şi recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi altor titluri oficiale de certificare.
Art. 10
(1)Titlurile oficiale de calificare în fizioterapie, obţinute în afara României, a statelor membre ale Uniunii Europene, a statelor aparţinând Spaţiului Economic European sau a Confederaţiei Elveţiene, se echivalează de către Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, în colaborare cu Colegiul Fizioterapeuţilor din România, în condiţiile legii.
(2)Excepţie de la prevederile alin. (1) fac acele titluri care au fost recunoscute de un stat membru al Uniunii Europene, de un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană.
Art. 11
Prin titlu oficial de calificare în fizioterapie se înţelege:
a)diplomă de licenţă eliberată de o instituţie de învăţământ superior acreditată sau autorizată provizoriu din România în următoarele specializări:
(i)fizioterapie;
(ii)fiziokinetoterapie;
(iii)kinetoterapie, cu durată de studii de 4 ani;
(iv)educaţie fizică şi sport, specializarea kinetoterapie şi motricitate specială, cu durată de studii de 3 ani;
(v)kinetoterapie, cu durată de studii de 3 ani;
(vi)educaţie fizică şi sport, specializarea cultură fizică medicală;
(vii)educaţie fizică şi sport, cu vechime în recuperarea medicală de cel puţin 19 ani, angajat în sistemul sanitar şi balnear sau de asistenţă socială ca profesor de cultură fizică medicală;
(viii)balneofiziokinetoterapie şi recuperare;
b)diplomă de licenţă sau un alt titlu de fizioterapeut/maso-kinetoterapeut/kinetoterapeut, eliberate de unul dintre statele prevăzute la art. 10 sau de un stat terţ recunoscut ori echivalat în România de către Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, conform legii;
c)adeverinţă de absolvire a examenului de licenţă în fizioterapie, kinetoterapie şi motricitate specială, balneofiziokinetoterapie şi recuperare, eliberată la cererea absolventului, care este valabilă până la eliberarea diplomei de licenţă, dar nu mai mult de 12 luni de la data emiterii;
d)orice altă diplomă de licenţă eliberată de către o facultate acreditată care nu corespunde specializărilor de la lit. a) şi care este însoţită de o adeverinţă eliberată de facultatea respectivă, care atestă că programa de pregătire pentru obţinerea diplomei de licenţă respective corespunde cu cea de pregătire pentru exercitarea profesiei de fizioterapeut, în condiţiile prezentei legi.
Art. 12
[textul din Art. 12 din capitolul II a fost abrogat la 12-aug-2019 de Art. IV din Ordonanta 9/2019]
Art. 13
Activităţile exercitate de către fizioterapeut sub prescripţia medicului specialist sunt următoarele:
a)examinarea somatofuncţională a pacientului/beneficiarului de servicii de fizioterapie, prin utilizarea, fără a se limita la acestea, a observaţiei, instrumentelor/tehnicilor/scalelor specifice de evaluare somatofuncţională;
b)stabilirea nevoii de intervenţie specifică şi elaborarea planului fizioterapeutic;
c)acordarea asistenţei terapeutice şi profilactice pentru prevenirea alterării funcţiei, a limitărilor de activitate şi a restricţiilor de participare;
d)acordarea asistenţei fizioterapeutice şi de recuperare în patologii ale sistemelor neuro-musculo-scheletic, cardiovascular, respirator, digestiv, neuroendocrin, metabolic şi urogenital, în domeniul traumatologiei sportive, pediatriei, geriatriei, reumatologiei, ORL şi în alte condiţii medicale şi chirurgicale frecvent întâlnite în practica fizioterapeutului;
e)aplicarea activităţilor specifice de fizioterapie, fără a se limita la acestea, precum: exerciţiu fizic cu scop terapeutic, terapie manuală, hidrokinetoterapie, tehnici efectuate cu ajutorul instrumentelor/aparatelor/instalaţiilor corespunzătoare, prin aplicare de contenţii elastice/adezive/orteze sau prin mecanoterapie, scripetoterapie, electroterapie, termoterapie, imobilizări/posturări.
Art. 14
(1)În sensul prezentei legi, fizioterapeutul îşi exercită profesia pe baza autorizaţiei de liberă practică eliberată de Colegiul Fizioterapeuţilor din România, avizată anual. Avizul anual se acordă numai după încheierea asigurării de răspundere civilă pentru greşeli în activitatea profesională, valabilă pentru anul respectiv.
(2)Anual, fizioterapeutul este obligat să facă dovada obţinerii de credite de educaţie medicală continuă, avizate de către Colegiul Fizioterapeuţilor din România, conform legislaţiei în vigoare.
(3)Numărul minim de credite de educaţie medicală continuă pe care un fizioterapeut trebuie să le acumuleze anual se stabileşte prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(4)Autorizaţia de liberă practică se acordă pe baza următoarelor documente:
a)documente de studii care atestă formarea în profesie;
b)certificat de cazier judiciar;
c)certificat de sănătate fizică şi psihică.