Art. 22. - Compensaţia financiară nu se acordă dacă: - Legea 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor

M.Of. 505

În vigoare
Versiune de la: 30 Iulie 2025
Art. 22
(1)Compensaţia financiară nu se acordă dacă:
a)se stabileşte că fapta nu există sau nu este prevăzută de legea penală ori că fapta a fost săvârşită în stare de legitimă apărare împotriva atacului victimei în condiţiile art. 44 din Codul penal;
b)victima este condamnată definitiv pentru participarea la un grup infracţional organizat;
c)victima este condamnată definitiv pentru una dintre infracţiunile prevăzute la art. 21 alin. (1);
d)instanţa reţine în favoarea făptuitorului circumstanţa atenuantă a depăşirii limitelor legitimei apărări împotriva atacului victimei, prevăzută la art. 73 lit. a) din Codul penal, sau circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută la art. 73 lit. b) din Codul penal.
(2)Victima care a beneficiat de compensaţie financiară sau de un avans din compensaţia financiară este obligată la restituirea sumelor dacă se stabileşte existenţa unuia dintre cazurile prevăzute la alin. (1).