Capitolul iv - Utilizarea Fondului de garantare - Legea 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale

M.Of. 453

În vigoare

Versiune de la: 11 Noiembrie 2024

CAPITOLUL IV:Utilizarea Fondului de garantare

(1)Din resursele Fondului de garantare se suportă, în limitele şi în condiţiile prevăzute în prezentul capitol, următoarele categorii de creanţe salariale:

a)salariile restante;

b)compensaţiile băneşti restante, datorate de angajatori pentru concediul de odihnă neefectuat de salariaţi, dar numai pentru maximum un an de muncă;

c)plăţile compensatorii restante, în cuantumul stabilit în contractul colectiv de muncă şi/sau în contractul individual de muncă, în cazul încetării raporturilor de muncă;

d)compensaţiile restante pe care angajatorii au obligaţia de a le plăti, potrivit contractului colectiv de muncă şi/sau contractului individual de muncă, în cazul accidentelor de muncă sau al bolilor profesionale;

e)indemnizaţiile restante, pe care angajatorii au obligaţia de a le plăti pe durata reducerii şi/sau a întreruperii temporare a activităţii, potrivit art. 53 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(2)Din Fondul de garantare nu se suportă contribuţiile sociale datorate de angajatorii în stare de insolvenţă.

Art. 14

(1)Suma totală a creanţelor salariale suportate din Fondul de garantare nu poate depăşi cuantumul a 5 salarii medii brute pe economie pentru fiecare salariat.

(2)Salariul avut în vedere la alin. (1) este salariul mediu brut pe economie comunicat de Institutul Naţional de Statistică în luna în care s-a deschis procedura insolvenţei.

Art. 15

(1)Creanţele salariale prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a) şi c)-e) reprezintă drepturi salariale şi alte drepturi băneşti datorate şi neplătite salariatului la data şi, după caz, în tranşele prevăzute în contractul individual de muncă şi/sau contractul colectiv de muncă, asupra cărora nu a intervenit prescripţia dreptului la acţiune, şi se suportă pentru o perioadă de 5 luni consecutive.

(2)Perioada prevăzută la alin. (1) este perioada anterioară datei la care se solicită acordarea drepturilor.

(3)O altă solicitare privind plata creanţelor salariale poate fi făcută numai dacă perioada prevăzută la alin. (2) este mai mică de 5 luni.

Art. 16

Creanţele izvorâte din raporturi de muncă, plătite în cazul falimentului, potrivit legislaţiei în vigoare, se diminuează cu sumele achitate din Fondul de garantare.

Art. 17

(1)În situaţia în care se pronunţă închiderea procedurii de insolvenţă, ca urmare a redresării angajatorilor, inclusiv în perioada de observaţie, definită la art. 5 alin. (1) pct. 42 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, aceştia sunt obligaţi să restituie sumele suportate din Fondul de garantare, în termen de 6 luni de la pronunţarea hotărârii de închidere a procedurii.

(2)Angajatorii prevăzuţi la alin. (1) au totodată obligaţia de a plăti dobândă la nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, în vigoare la data efectuării plăţii creanţelor salariale cuvenite salariaţilor, pentru sumele suportate în plus din Fondul de garantare, în raport cu contribuţiile plătite de aceştia la Fondul de garantare, restituite în condiţiile prevăzute la alin. (1).

Art. 18

Hotărârea de închidere a procedurii va fi notificată de îndată de judecătorul-sindic agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă în a cărei rază se află sediul, domiciliul sau reşedinţa angajatorului.

Art. 19

(1)Stabilirea cuantumului creanţelor salariale cuvenite salariaţilor şi efectuarea plăţii acestora se realizează de agenţiile teritoriale, la cererea scrisă a administratorului sau lichidatorului angajatorului în stare de insolvenţă.

(2)Agenţia teritorială poate proceda la stabilirea cuantumului creanţelor salariale cuvenite salariaţilor şi la efectuarea plăţii acestora şi în baza cererii formulate de către salariaţii angajatorului în stare de insolvenţă sau de organizaţiile legal constituite ce reprezintă interesele acestora.

(3)Cererile prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt însoţite de documente care atestă că împotriva angajatorului a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă de deschidere a procedurii insolvenţei.

(4)Înainte de a se adresa agenţiei teritoriale, salariaţii sau organizaţiile legal constituite ce reprezintă interesele acestora trebuie să notifice în scris administratorul sau lichidatorul angajatorului în stare de insolvenţă, în vederea efectuării demersurilor necesare pentru plata creanţelor salariale potrivit alin. (1). O copie a notificării se va ataşa la cererea adresată agenţiei teritoriale, potrivit alin. (2).

Art. 20

(1)În cazul angajatorului transnaţional în stare de insolvenţă, stabilirea cuantumului creanţelor salariale cuvenite salariaţilor care prestează în mod obişnuit muncă pe teritoriul României şi efectuarea plăţii acestora se realizează de agenţia teritorială în a cărei rază îşi desfăşoară activitatea salariaţii.

(2)La stabilirea stării de insolvenţă se ia în considerare hotărârea pronunţată de autoritatea competentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European, prin care se deschide procedura sau, după caz, prin care se constată că nu există bunuri în averea debitorului sau că sunt insuficiente pentru a justifica deschiderea procedurii insolvenţei şi se pronunţă radierea acestuia din registrul în care este înmatriculat.

Art. 21

(1)În situaţia în care, în urma examinării documentelor prevăzute la art. 19 alin. (1) şi (3), se constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 2, agenţia teritorială emite dispoziţia privind stabilirea cuantumului creanţelor salariale suportate din Fondul de garantare pentru salariaţii angajatorului în stare de insolvenţă.

(2)Dispoziţia prevăzută la alin. (1) se comunică administratorului sau lichidatorului angajatorului în stare de insolvenţă şi constituie titlu de creanţă, care devine titlu executoriu la data la care expiră termenul de plată, în situaţia prevăzută la art. 17.

(3)În cazul în care se constată că angajatorul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 2, cererea prevăzută la art. 19 alin. (1) se respinge, prin dispoziţia motivată a agenţiei teritoriale, care se comunică persoanelor prevăzute la art. 19.

Art. 22

(1)În cazul în care angajatorii aflaţi în situaţiile prevăzute la art. 17 nu restituie de bunăvoie sumele suportate din Fondul de garantare, agenţiile teritoriale vor proceda la acţiuni de executare silită.

(2)Debitele create prin nerespectarea de către angajatorii prevăzuţi la art. 17 a obligaţiei de restituire a sumelor suportate din Fondul de garantare se recuperează de la aceştia în temeiul dispoziţiei prevăzute la art. 21 alin. (1).

(3)Activitatea de îndeplinire a măsurilor asigurătorii, precum şi de efectuare a executării silite a debitelor prevăzute la alin. (2) se realizează potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de către personalul de specialitate din cadrul agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă, desemnat prin dispoziţii ale directorilor executivi.