Capitolul i - Dispoziţii generale - Legea 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale

M.Of. 453

În vigoare

Versiune de la: 11 Noiembrie 2024

CAPITOLUL I:Dispoziţii generale

Prevederile prezentei legi reglementează condiţiile privind constituirea, gestionarea, utilizarea şi controlul Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, denumit în continuare Fondul de garantare.

Art. 2

Din Fondul de garantare se asigură plata creanţelor salariale ce rezultă din contractele individuale de muncă şi din contractele colective de muncă încheiate de salariaţi cu angajatorii împotriva cărora au fost pronunţate hotărâri judecătoreşti definitive de deschidere a procedurii insolvenţei, denumiţi în continuare angajatori în stare de insolvenţă.

Art. 3

Constituirea, gestionarea şi utilizarea Fondului de garantare are la bază următoarele principii:

a)principiul contributivităţii, conform căruia Fondul de garantare se constituie prin distribuirea din contribuţia asiguratorie pentru muncă datorată de angajatori la bugetul de stat a cotei prevăzute la art. 220⁶ alin. (4) lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;

b)principiul obligativităţii, potrivit căruia angajatorii au, conform legii, obligaţia de a participa la constituirea Fondului de garantare, prin plata contribuţiei asiguratorie pentru muncă prevăzute la art. 220³ din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare;

c)principiul repartiţiei, pe baza căruia fondul realizat se redistribuie pentru plata drepturilor salariale datorate de angajatorii în stare de insolvenţă;

d)universalitatea obligaţiei de plată a creanţelor salariale, indiferent de îndeplinirea sau neîndeplinirea obligaţiei de contribuţie a angajatorilor;

e)Fondul de garantare este independent de resursele gestionate de instituţia de administrare;

f)Fondul de garantare nu poate face obiectul măsurilor asigurătorii sau al executării silite.

Art. 4

În sensul prevederilor prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a)angajator - persoana fizică sau persoana juridică ce poate să angajeze forţă de muncă pe bază de contract individual de muncă sau raport de muncă, în condiţiile legii;

b)angajator transnaţional - angajatorul persoană fizică sau juridică ce desfăşoară activităţi pe teritoriul României şi cel puţin pe al unui alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European;

c)salariat - persoana fizică ce prestează muncă pentru şi sub autoritatea unui angajator, în temeiul unui contract individual de muncă încheiat pentru normă întreagă sau cu timp parţial ori al unui contract de muncă la domiciliu, contract de muncă temporară sau de ucenicie la locul de muncă, indiferent de durata acestora;

d)creanţe salariale - drepturile salariale şi alte drepturi băneşti datorate şi neplătite salariatului, care au fost stabilite în contractul individual de muncă şi/sau în contractul colectiv de muncă.