Capitolul i - Dispoziţii generale - Legea 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate - REPUBLICARE
M.Of. 180
În vigoare Versiune de la: 23 Februarie 2022
CAPITOLUL I:Dispoziţii generale
Art. 1
Statul român asigură, în conformitate cu prevederile prezentei legi, protecţia cetăţenilor români cu domiciliul în România care lucrează în străinătate.
Art. 2
(1)Prezenta lege reglementează condiţiile de funcţionare, precum şi procedura de înregistrare a persoanelor juridice care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României ca agenţi de plasare a forţei de muncă în străinătate.
(2)Serviciile specializate de plasare a forţei de muncă realizate pe teritoriul României de către un agent de plasare a forţei de muncă în străinătate constau în informarea, consilierea şi medierea cetăţenilor români în vederea angajării acestora în străinătate.
(3)Serviciile prevăzute la alin. (2) sunt furnizate de către agenţii de plasare a forţei de muncă înfiinţaţi pe teritoriul României sau de către alţi furnizori de servicii de plasare a forţei de muncă stabiliţi pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, altul decât România, sau al Spaţiului Economic European, înregistraţi în condiţiile prevăzute de prezenta lege ori, după caz, supuşi procedurii de notificare.
Art. 3
În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a)plasare a forţei de muncă - activitate prin care se realizează următoarele:
1.identificarea locurilor de muncă oferite de angajatori, persoane juridice sau persoane fizice din străinătate;
2.constituirea unei bănci de date privind solicitanţii de locuri de muncă şi ofertele de locuri de muncă în străinătate;
3.publicarea locurilor de muncă şi a condiţiilor de ocupare a acestora;
4.preselecţia sau, după caz, selecţia candidaţilor, corespunzător cerinţelor locurilor de muncă oferite şi în concordanţă cu pregătirea, aptitudinile şi interesele acestora, testarea aptitudinilor, întocmirea şi gestionarea dosarului de personal şi a documentaţiei necesare;
5.întreprinderea demersurilor pentru angajarea persoanelor selectate pe locurile de muncă oferite;
6.punerea în legătură cu angajatori străini a persoanelor care au domiciliul în România şi care se află în căutarea unui loc de muncă, în vederea stabilirii unui raport de muncă;
b)agent de plasare a forţei de muncă - persoana juridică constituită în temeiul Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv filialele societăţilor comerciale străine, înfiinţate în România potrivit art. 42 şi 44 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care are ca activitate principală "Activităţi ale agenţiilor de plasare a forţei de muncă" cod CAEN - 7810, denumită în continuare agent de plasare;
c)mediere - activitatea prin care se realizează punerea în legătură a angajatorului străin cu persoana care are domiciliul în România şi se află în căutarea unui loc de muncă, în vederea stabilirii unui raport de muncă, astfel cum este definit de legislaţie, în contractele colective de muncă sau de practicile în vigoare în fiecare stat membru, luând în considerare jurisprudenţa Curţii de Justiţie;
d)interpunere - intervenţia unui terţ ca mijlocitor între agentul de plasare şi angajatorul străin sau persoana mediată, în vederea facilitării activităţii de mediere;
e)furnizor de servicii de plasare a forţei de muncă - persoana juridică stabilită pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, altul decât România, sau al Spaţiului Economic European, care are dreptul legal de a presta servicii de plasare a forţei de muncă în baza legislaţiei statului de stabilire, fiind supus, după caz, unei proceduri de acreditare, autorizare ori înregistrare pentru prestarea de astfel de servicii;
f)alte categorii de intermediari - orice altă persoană fizică sau juridică;
g)persoana mediată - persoana aflată în căutarea unui loc de muncă, cu domiciliul în România şi care beneficiază, în vederea angajării, de activitatea de mediere conform prevederilor prezentei legi;
h)lucrător sezonier - lucrătorul cetăţean român plasat pe un loc de muncă, pe o perioadă contractuală care nu depăşeşte 90 de zile, pentru a presta o activitate care se desfăşoară în funcţie de succesiunea anotimpurilor, în temeiul unuia sau mai multor contracte de muncă sau, după caz, al documentului echivalent acestuia, încheiate pe o perioadă determinată cu un angajator stabilit în statul de primire;
i)activitate care se desfăşoară în funcţie de succesiunea anotimpurilor - o activitate care depinde, într-o anumită perioadă a anului, de un eveniment periodic sau de o succesiune de evenimente legate de condiţii sezoniere pe durata cărora nivelul de forţă de muncă necesar este considerabil superior nivelului obişnuit pentru operaţiunile curente;
j)stat de primire - orice stat care este membru al Uniunii Europene, al Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene, precum şi oricare alt stat, membru al Organizaţiei Internaţionale a Muncii.
Art. 4
(1)Guvernul României, prin autorităţile competente, va depune diligenţele necesare pentru încheierea de acorduri, înţelegeri, tratate sau convenţii cu autorităţi publice similare din alte state, în vederea stabilirii condiţiilor de protecţie a cetăţenilor români cu domiciliul în România care lucrează în ţările respective.
(2)La negocierea acordurilor, înţelegerilor, tratatelor sau convenţiilor prevăzute la alin. (1), partea română va urmări respectarea principiului egalităţii de tratament şi a reglementărilor aplicabile în ceea ce priveşte nivelul salariului minim în statul de primire, durata timpului de lucru şi de odihnă, condiţiile generale de muncă, sănătatea şi securitatea în muncă, asigurarea pentru accidente de muncă sau boli profesionale şi securitate socială.
(3)Pentru lucrătorii sezonieri, anterior încheierii acordurilor, înţelegerilor, tratatelor sau convenţiilor prevăzute la alin. (1), partea română negociază inclusiv clauze referitoare la condiţiile de cazare pe care ar trebui să le ofere angajatorii, respectând normele naţionale din statul de primire, şi la acordarea unei indemnizaţii pentru asigurarea hranei zilnice, pe perioada în care lucrătorii sezonieri îşi desfăşoară efectiv activitatea, precum şi la decontarea cheltuielilor de transport dus-întors către domiciliul din România.
Art. 5
Ministerul Afacerilor Externe, prin misiunile diplomatice şi oficiile consulare, va depune diligenţele necesare pentru ca, prin intermediul autorităţilor publice sau al organismelor străine competente, să se asigure cetăţenilor români prevăzuţi la art. 1:
a)respectarea, pe durata angajării, a drepturilor prevăzute de legislaţia statului de primire, de acordurile, înţelegerile şi convenţiile bilaterale şi multilaterale la care România şi statul de primire sunt parte, precum şi a clauzelor contractului individual de muncă sau, după caz, documentului echivalent acestuia, cu respectarea dispoziţiilor art. 11 alin. (5);
b)aplicarea măsurilor de protecţie a salariaţilor, prevăzute de legislaţia statului respectiv;
c)soluţionarea eventualelor litigii, având ca obiect respectarea drepturilor cetăţenilor români, potrivit legislaţiei statului de primire.