Capitolul ii - Regimul de punere în valoare a resurselor de petrol - Legea 134/1995 legea petrolului
M.Of. 301
Ieşit din vigoare Versiune de la: 8 Ianuarie 2004
CAPITOLUL II:Regimul de punere în valoare a resurselor de petrol
Art. 9
Resursele de petrol se pun în valoare prin operaţiuni petroliere, în care scop acestea se dau în administrare regiilor autonome sau se concesionează de către Autoritatea competentă, potrivit legii.
Durata concesiunii nu poate fi mai mare de 30 de ani.
Art. 10
În faza de prospecţiune, lucrările de explorare pot fi executate şi numai pe bază de permise, acordate de Autoritatea competentă.
Art. 11
Autoritatea competentă stabileşte anual lista perimetrelor care se dau în administrare sau în concesiune şi o publică în Monitorul Oficial al României.
Art. 12
Iniţiativa concesionării poate aparţine şi persoanelor juridice române sau străine care probează interesul de a li se acorda dreptul efectuării de operaţiuni petroliere în acest regim.
Iniţiativa dării în administrare sau în concesiune aparţine Autorităţii competente.
Iniţiativa solicitării dării în administrare aparţine regiilor autonome abilitate pentru operaţiuni petroliere.
Art. 13
Darea în concesiune sau în administrare se realizează prin acord petrolier, încheiat de Autoritatea competentă cu persoane juridice române sau străine.
În vederea concesionării, persoanele juridice române şi/sau străine vor fi selecţionate prin apel public de ofertă.
În ofertele prezentate, ofertanţii vor face dovada capacităţii financiare şi a competenţei tehnice necesare îndeplinirii prestaţiilor, aşa cum sunt ele propuse prin apelul public de ofertă.
Acordul petrolier se încheie în formă scrisă şi intră în vigoare după aprobarea lui de către Guvern.
Prevederile acordului petrolier rămân valabile pe toată durata acestuia, în condiţiile existente la data încheierii.
Art. 14
Începerea operaţiunilor petroliere în perimetrul dat în administrare sau concesiune se autorizează în scris de Autoritatea competentă.
Art. 15
Persoanele juridice străine care au obţinut dreptul de a efectua operaţiuni petroliere sunt obligate ca, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a acordului petrolier, să înfiinţeze şi să menţină, pe toată durata concesiunii şi în condiţiile acordului petrolier, o sucursală sau o filială în România.
În cazul în care doi sau mai mulţi parteneri străini dobândesc drepturi petroliere cu privire la acelaşi perimetru, obligaţia înfiinţării şi menţinerii unei sucursale sau filiale în România revine numai companiei desemnate să reprezinte interesele lor.
Art. 16
Titularul unui acord petrolier poate transfera altei persoane juridice drepturile dobândite şi obligaţiile asumate numai cu aprobarea scrisă a Autorităţii competente.
Orice transfer făcut fără aprobare este lovit de nulitate.
Art. 17
În limitele unui perimetru de explorare sau de exploatare petrolieră se pot acorda, în condiţiile legii, unor persoane juridice, altele decât titularul acordului petrolier, dreptul de explorare şi/sau exploatare pentru substanţe minerale utile, altele decât cele prevăzute la art. 1, cu condiţia ca aceste activităţi să nu influenţeze în mod negativ operaţiunile petroliere.
Art. 18
Dreptul obţinut prin dare în administrare sau în concesionare este un drept distinct de cel de proprietate asupra terenurilor şi nu poate fi nicicum afectat de către titular în beneficiul vreunui terţ.
Art. 19
Administrarea sau concesiunea încetează:
a)prin expirarea duratei pentru care a fost acordată;
b)prin renunţarea de către titularul acordului petrolier, în condiţiile stabilite la art. 21;
c)prin retragerea administrării sau concesiunii de către Autoritatea competentă, conform prevederilor art. 22, 23 şi 24;
d)în caz de survenire a unor evenimente care constituie cauze de forţă majoră, definite în acordul petrolier, şi care fac definitiv imposibilă iniţierea sau, după caz, continuarea operaţiunilor petroliere.
Art. 20
Administrarea sau concesiunea încetează la data expirării acordului petrolier, dacă acesta nu a fost prelungit de părţi înainte de expirare şi cu obţinerea aprobării Guvernului, conform art. 13 alin. 4.
Art. 21
Titularul acordului petrolier poate renunţa la el, dacă la data notificării renunţării către Autoritatea competentă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a)pune la dispoziţia Autorităţii competente toată documentaţia privind activitatea desfăşurată până la data notificării renunţării, precum şi rezultatele acesteia;
b)pune la dispoziţia Autorităţii competente suma reprezentând contravaloarea lucrărilor prevăzute în programul minimal de explorare stabilit prin acordul petrolier şi al celor de dezvoltare şi exploatare, scadentă la data notificării renunţării şi neexecutată din motive imputabile titularului acordului petrolier.
Autoritatea competentă verifică îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. 1 în termen de 60 de zile de la data notificării renunţării.
La împlinirea termenului de 60 de zile prevăzut la alin. 2 acordul petrolier este reziliat dacă Autoritatea competentă nu a comunicat refuzul său, aceasta fiind obligată să emită decizia de încetare a administrării sau concesiunii, cu efect de la data împlinirii termenului.
În caz de refuz al Autorităţii competente, titularul poate cere instanţei judecătoreşti sau arbitrale, după caz, constatarea îndeplinirii condiţiilor rezilierii unilaterale a acordului petrolier.
În cazul în care instanţa judecătorească sau arbitrală constată îndeplinirea condiţiilor rezilierii unilaterale a acordului petrolier, Autoritatea competentă emite decizia de încetare a administrării sau concesionării, cu efect de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii.
Art. 22
Autoritatea competentă poate retrage administrarea sau concesiunea când titularul acordului petrolier, în pofida sancţionării contravenţionale şi/sau a notificării ce i-a fost făcută, nici după 30 de zile de la primirea acesteia:
a)nu-şi îndeplineşte obligaţiile asumate cu privire la termenul de începere a operaţiunilor petroliere;
b)nu realizează volumul minim de lucrări sau de cheltuieli prevăzute în acordul petrolier pentru o perioadă dată şi expirată;
c)continuă sistarea lucrărilor pe o perioadă mai mare de 30 de zile fără acordul Autorităţii competente;
d)utilizează metode sau tehnologii de exploatare, altele decât cele aprobate de Autoritatea competentă;
e)execută operaţiuni petroliere fără autorizaţie.
Art. 23
Autoritatea competentă retrage administrarea sau concesiunea când constată că titularul acordului petrolier:
a)nu respectă decizia unei instanţe judecătoreşti sau arbitrale cu privire la operaţiunile petroliere;
b)este supus procedurii de lichidare judiciară prin insolvabilitate;
c)furnizează, cu bună ştiinţă, Autorităţii competente date şi informaţii false cu privire la operaţiunile sale petroliere sau încalcă clauzele de confidenţialitate prevăzute în acordul petrolier;
d)nu respectă o clauză prevăzută prin acordul petrolier, cu sancţiunea retragerii administrării sau concesiunii;
e)periclitează, prin modul de executare a operaţiunilor petroliere, posibilitatea exploatării viitoare a zăcământului sau încalcă normele privind protecţia şi exploatarea raţională a zăcămintelor ori normele privind protecţia mediului înconjurător.
Art. 24
Retragerea administrării sau concesiunii petroliere pentru oricare dintre motivele prevăzute la art. 22 şi art. 23 produce efect asupra titularului acordului petrolier după împlinirea a 30 de zile de la data notificării făcute acestuia de către Autoritatea competentă.
În limita termenului stabilit la alin. 1 titularul acordului petrolier poate cere instanţei judecătoreşti sau arbitrale, după caz, anularea măsurii de retragere a administrării sau concesiunii petroliere.
La cererea titularului acordului petrolier şi cu audierea Autorităţii competente, instanţa poate dispune suspendarea măsurii revocării până la rămânerea definitivă a hotărârii.
Art. 25
În cazul în care survine un eveniment prevăzut la art. 19 lit. d), titularul acordului petrolier notifică Autorităţii competente situaţia, în termen de 15 zile de la producerea evenimentului, cu prezentarea documentelor certificând forţa majoră, eliberate de instituţia legal abilitată în acest scop. Încetarea administrării sau concesiunii petroliere produce efect după 30 de zile de la data notificării forţei majore.
Dacă în limita termenului de 30 de zile prevăzut la alin. 1, Autoritatea competentă notifică titularului acordului petrolier refuzul său de a accepta evenimentul invocat de titular ca fiind o circumstanţă constitutivă de forţă majoră, provocând imposibilitatea definitivă a iniţierii sau continuării executării operaţiunilor petroliere, neimputabilă acestuia, titularul acordului petrolier poate cere instanţei judecătoreşti sau arbitrale, după caz, pronunţarea rezilierii unilaterale a acordului petrolier pentru caz de forţă majoră, fără obligarea la plata de daune-interese.
În caz de pronunţare a rezilierii acordului petrolier, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti sau arbitrale, după caz, Autoritatea competentă va emite decizia de încetare a administrării sau concesionării petroliere, cu efect de la data prevăzută la alin. 1.
Art. 26
Decizia de încetare a administrării sau concesiunii petroliere se publică în Monitorul Oficial al României, cu menţiunea datei la care produce efect şi se înscrie în Cartea petrolieră de către Autoritatea competentă.
La încetarea administrării sau concesiunii petroliere pentru oricare dintre cauzele prevăzute la art. 19, exploatarea - cu toate dependinţele şi anexele sale - trece în proprietatea statului fără vreo indemnizaţie şi liberă de orice drepturi sau sarcini, indiferent de natura acestora.
În cazul în care administrarea sau concesiunea petrolieră încetează din cauză de forţă majoră, conform art. 19 lit. d), titularul are drept la despăgubiri în condiţiile stabilite prin acordul petrolier.
În termen de maximum 3 luni de la încetarea administrării sau concesiunii petroliere, Autoritatea competentă va stabili măsurile ce urmează a fi luate cu privire la perimetrul petrolier şi la dotările aferente acestuia.
Titularul acordului petrolier rămâne ţinut, potrivit regulilor răspunderii civile extracontractuale, la repararea prejudiciilor cauzate terţilor din culpa sa prin operaţiunile petroliere efectuate până la data renunţării, chiar dacă asemenea prejudicii sunt constatate după încetarea administrării sau concesiunii petroliere.