Capitolul ii - Principii si garantii procedurale - Legea 122/2006 privind azilul în România
M.Of. 428
În vigoare Versiune de la: 26 Mai 2025
CAPITOLUL II:Principii si garantii procedurale
Art. 4: Accesul la procedura de azil
Autorităţile competente asigură accesul la procedura de azil oricărui cetăţean străin sau apatrid, aflat pe teritoriul României ori la frontieră, din momentul manifestării de voinţă, exprimată în scris sau oral, din care să rezulte că acesta solicită protecţia statului român, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 501, art. 91 alin. (2) lit. b), art. 95 alin. (2), art. 96 alin. (2), art. 97 alin. (2) şi la art. 120 alin. (2) lit. a).
Autorităţile competente asigură accesul la procedura de azil oricărui cetăţean străin sau apatrid, aflat pe teritoriul României ori la frontieră, din momentul manifestării de voinţă, exprimată în scris sau oral, din care să rezulte că acesta solicită protecţia statului român, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 501, art. 91 alin. (2) lit. b), art. 95 alin. (2), art. 96 alin. (2), art. 97 alin. (2) şi la art. 120 alin. (2) lit. a).Art. 5: Nediscriminarea
Dispozitiile prezentei legi se aplica fara discriminare, indiferent de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, vârsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV sau apartenenta la o categorie defavorizata, de situatia materiala, de statutul la nastere ori de statutul dobândit sau de orice alta distinctie.
Art. 51: Situaţia persoanelor vulnerabile
(1)Aplicarea dispoziţiilor prezentei legi se realizează cu luarea în considerare a nevoilor speciale ale persoanelor vulnerabile
(2)În categoria persoanelor vulnerabile sunt incluşi minorii, minorii neînsoţiţi, persoanele cu dizabilităţi, persoanele în vârstă, femeile însărcinate, părinţii singuri însoţiţi de copiii lor minori, victimele traficului de persoane, persoanele care suferă de afecţiuni grave, persoanele cu afecţiuni mintale şi persoanele care au fost supuse torturilor, violurilor sau altor forme grave de violenţă psihologică, fizică sau sexuală, ori aflate în alte situaţii speciale.
(3)Pentru scopurile prezentei legi apartenenţa la categoria persoanelor vulnerabile se determină după depunerea cererii de azil, cât mai curând posibil, de către specialişti din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări, pe baza unei evaluări individuale. în vederea realizării evaluării individuale şi a luării măsurilor adecvate pentru asigurarea drepturilor şi garanţiilor prevăzute de prezenta lege, autorităţile competente acordă sprijin de specialitate, la solicitarea inspectoratului General pentru Imigrări.
(4)În situaţia în care au fost identificate persoane vulnerabile cu nevoi speciale, personalul de specialitate al Inspectoratului General pentru Imigrări realizează evaluări în scopul identificării nevoilor speciale şi dispune măsurile adecvate în scopul asigurării drepturilor şi garanţiilor prevăzute de prezenta lege pe durata procedurii de azil.
(5)În faza administrativă a procedurii de azil, actele întocmite anterior constatării nevoilor speciale vor fi refăcute şi/sau completate, numai în cazul în care este necesar pentru soluţionarea corespunzătoare a cererilor de azil.
(6)Inspectoratul General pentru Imigrări monitorizează situaţia solicitanţilor cu nevoi speciale de primire şi, împreună cu autorităţile competente, se asigură că asistenţa oferită acestora se acordă pe toată durata procedurii de azil.Art. 6: Nereturnarea
(4)În sensul prezentei legi, prin infracţiune gravă se înţelege orice infracţiune săvârşită cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa privativă de libertate al cărei maxim special este de peste 5 ani.
(1)Împotriva solicitantului de azil nu pot fi luate masuri de expulzare, extradare sau de returnare fortata de la frontiera ori de pe teritoriul României, cu exceptia cazurilor prevazute la art. 44 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea si combaterea terorismului.
(2)Persoana care a fost recunoscuta ca refugiat sau careia i s-a acordat protectie subsidiara este protejata împotriva expulzarii, extradarii ori returnarii în tara de origine sau în orice stat în care viata ori libertatea sa ar fi pusa în pericol sau în care ar fi supusa la torturi, tratamente inumane ori degradante.
(3)Fara a se aduce atingere prevederilor alin. (2) si fara a afecta, în mod automat, forma de protectie de care beneficiaza, persoana care a fost recunoscuta ca refugiat sau careia i s-a acordat protectie subsidiara poate fi îndepartata de pe teritoriul României, daca:
a)exista motive temeinice ca persoana în cauza sa fie considerata un pericol la adresa securitatii statului român; sau
b)persoana în cauza, fiind condamnata pentru o infractiune grava printr-o hotarâre definitiva, constituie un pericol la adresa ordinii publice din România.
(4)În sensul prezentei legi, prin infracţiune gravă se înţelege orice infracţiune săvârşită cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa privativă de libertate al cărei maxim special este de peste 5 ani.Art. 7: Unitatea familiei
Autoritatile române asigura respectarea principiului unitatii familiei, în conformitate cu prevederile prezentei legi.
Art. 8: Interesul superior al copilului
În aplicarea prevederilor prezentei legi, toate deciziile cu privire la minori se iau cu respectarea interesului superior al copilului.
Art. 9: Perioada acordarii unei forme de protectie
Statutul de refugiat şi protecţia subsidiară se acordă pe o perioadă nedeterminată.
Statutul de refugiat şi protecţia subsidiară se acordă pe o perioadă nedeterminată.Art. 10: Confidentialitatea
Toate datele si informatiile referitoare la cererea de azil sunt confidentiale. Obligatia privind respectarea confidentialitatii revine tuturor autoritatilor, organizatiilor care desfasoara activitati în domeniul azilului sau unor terte persoane implicate în procedura de azil ori care, accidental, intra în posesia unor astfel de date.
Art. 11: Cauză de nepedepsire
(1)Nu se pedepsesc faptele de intrare sau şedere ilegală pe teritoriul României, comise de persoanele cărora li s-a acordat o formă de protecţie conform prezentei legi.
(2)În cauzele penale având ca obiect infracţiunea de intrare în ţară prin trecerea ilegală a frontierei de stat a României, prevăzută la art. 262 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, procurorul, atunci când apreciază că fapta care face obiectul urmăririi penale este comisă în legătură cu motivele invocate în cererea de acordare a unei forme de protecţie faţă de inculpat, potrivit prezentei legi, poate dispune suspendarea urmăririi penale până la soluţionarea definitivă a respectivei cereri. Dispoziţiile art. 313 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.
(3)În cauzele penale având ca obiect infracţiunea de intrare în ţară prin trecerea ilegală a frontierei de stat a României, prevăzută la art. 262 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa, atunci când apreciază că fapta care face obiectul judecăţii este comisă în legătură cu motivele invocate în cererea de acordare a unei forme de protecţie faţă de inculpat, potrivit prezentei legi, poate dispune suspendarea judecăţii până la soluţionarea definitivă a respectivei cereri. Dispoziţiile art. 367 alin. (2) şi alin. (4)-(8) din Legea nr. 135/2010, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.
(4)În cazul în care, ulterior rămânerii definitive a unei hotărâri de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, pronunţată pentru infracţiunea de intrare în ţară prin trecerea ilegală a frontierei de stat a României, prevăzută la art. 262 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, a fost acordată o formă de protecţie potrivit prezentei legi, poate fi cerută revizuirea hotărârii în condiţiile art. 453 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 135/2010, cu modificările şi completările ulterioare, dacă infracţiunea a fost comisă în legătură cu motivele pentru care s-a acordat protecţia.Art. 12: Rolul activ
Autorităţile competente cu soluţionarea cererilor de azil investighează, din oficiu, orice împrejurări de fapt şi de drept care pot conduce la soluţionarea cauzei, chiar dacă aceste împrejurări nu au fost invocate sau menţionate în cererea de azil sau în plângere.
Autorităţile competente cu soluţionarea cererilor de azil investighează, din oficiu, orice împrejurări de fapt şi de drept care pot conduce la soluţionarea cauzei, chiar dacă aceste împrejurări nu au fost invocate sau menţionate în cererea de azil sau în plângere.
Art. 121: Pregătirea personalului
(1)Inspectoratul General pentru Imigrări asigură pregătirea specifică a personalului cu competenţe în domeniul azilului şi integrării, prin programe de formare la locul de muncă şi de pregătire în cadrul instituţiilor de formare profesională ale Ministerului Afacerilor Interne. în acest scop sunt luate în considerare resurse relevante de pregătire, inclusiv cele dezvoltate de BESA.
(2)Programele de formare şi pregătire includ aspecte referitoare la:
a)legislaţia internaţională şi a Uniunii Europene în domeniul drepturilor omului şi al azilului;
b)modul de procesare a cererilor de protecţie internaţională a persoanelor vulnerabile;
c)mecanisme de identificare şi asistenţă acordată persoanelor vulnerabile;
d)tehnici de intervievare;
e)utilizarea expertizelor în procedura de azil;
f)furnizarea şi utilizarea informaţiilor din ţara de origine;
g)procedura de determinare a statului membru responsabil cu analizarea cererii de azil.
Art. 122: Pregătirea personalului altor structuri competente să primească cereri de azil
Inspectoratul General pentru Imigrări asigură personalului autorităţilor prevăzute la art. 35, competent cu primirea cererilor de protecţie internaţională, informaţiile relevante şi pregătirea corespunzătoare pentru îndeplinirea acestor atribuţii, în cadrul instituţiilor de formare profesională ale Ministerului Afacerilor Interne.Art. 13: Examinarea cererii de azil
(2)Orice cerere de azil este analizată individual şi succesiv din perspectiva statutului de refugiat şi a protecţiei subsidiare, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
(3)O cerere de azil nu poate fi respinsă exclusiv pe motiv că aceasta a fost depusă tardiv.
(1)Hotarârea privind solutionarea cererii de azil este luata dupa o examinare corespunzatoare a situatiei solicitantului de catre functionarii anume desemnati, calificati în problematica azilului. Aceasta presupune:
b)consultarea informaţiilor din ţara de origine şi, dacă este necesar, din ţările tranzitate, obţinute din diferite surse, necesare pentru evaluarea situaţiei personale a solicitantului de azil.
a)examinarea individuala a fiecarei cereri de azil si luarea unei hotarâri în mod obiectiv si impartial; si
b)consultarea informaţiilor din ţara de origine şi, dacă este necesar, din ţările tranzitate, obţinute din diferite surse, necesare pentru evaluarea situaţiei personale a solicitantului de azil.
(2)Orice cerere de azil este analizată individual şi succesiv din perspectiva statutului de refugiat şi a protecţiei subsidiare, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
(3)O cerere de azil nu poate fi respinsă exclusiv pe motiv că aceasta a fost depusă tardiv.Art. 14: Hotarârea luata cu privire la cererile de azil
(1)Hotărârea prin care se soluţionează cererea de azil se redactează şi va cuprinde, în mod obligatoriu, situaţia în fapt şi în drept, precum şi informaţii privind calea de atac de care beneficiază, termenul de depunere a plângerii, precum şi organul sau instanţa competentă la care se depune plângerea împotriva unei hotărâri de respingere.
(1)Hotărârea prin care se soluţionează cererea de azil se redactează şi va cuprinde, în mod obligatoriu, situaţia în fapt şi în drept, precum şi informaţii privind calea de atac de care beneficiază, termenul de depunere a plângerii, precum şi organul sau instanţa competentă la care se depune plângerea împotriva unei hotărâri de respingere.(2)În cazul cererilor de azil depuse de un reprezentant legal în numele mai multor persoane si care au la baza aceleasi motive invocate pentru acordarea unei forme de protectie, cererile se vor conexa, urmând a se pronunta o singura hotarâre în cauza.
Art. 15: Prezumtia de buna-credinta
c)declaraţiile solicitantului sunt considerate coerente şi plauzibile şi nu sunt contrazise de informaţii generale şi specifice cunoscute, relevante pentru cererea sa;
e)credibilitatea generală a solicitantului a putut fi stabilită.
Atunci când o parte din motive sau toate motivele invocate în cererea de azil, care ar justifica acordarea unei forme de protectie, nu sunt probate cu documente sau cu alte dovezi, se acorda prezumtia de buna-credinta, daca sunt îndeplinite, cumulativ, urmatoarele conditii:
a)solicitantul a depus toate eforturile pentru a-si sustine cererea de azil;
b)toate elementele relevante aflate la dispozitia solicitantului au fost prezentate, iar lipsa unor astfel de elemente a fost justificata în mod rezonabil;
c)declaraţiile solicitantului sunt considerate coerente şi plauzibile şi nu sunt contrazise de informaţii generale şi specifice cunoscute, relevante pentru cererea sa;d)solicitantul a depus cererea de azil cât mai curând posibil, iar eventuala întârziere este justificata prin motive întemeiate;
e)credibilitatea generală a solicitantului a putut fi stabilită.Art. 16: Garantii privind minorii neînsotiti solicitanti de azil
(2)Inspectoratul General pentru Imigrări ia măsuri pentru numirea, în cel mai scurt timp, a unui reprezentant legal care să îl asiste pe solicitantul de azil minor neînsoţit pe parcursul procedurii de azil, inclusiv pe durata procedurii primei ţări de azil, a procedurii ţării terţe sigure, a procedurii ţării terţe europene sigure sau a procedurii de determinare a statului membru responsabil, după caz.
(21)Minorul neînsoţit este informat, de îndată, cu privire la numirea reprezentantului legal. Reprezentantul legal îşi îndeplineşte îndatoririle în conformitate cu principiul interesului superior al copilului şi are expertiza necesară în acest scop.
(4)Inspectoratul General pentru Imigrări:
a)se asigură că reprezentantului legal i se dă posibilitatea de a-l informa pe minorul neînsoţit despre semnificaţia şi posibilele consecinţe ale interviului personal şi, după caz, despre modul în care trebuie să se pregătească pentru interviul personal;
b)oferă informaţii juridice procedurale menţionate în conformitate cu art. 17 si informaţii despre procedurile de retragere a protecţiei internaţionale, atât minorului, cât şi reprezentantului legal al acestuia;
c)informează reprezentantul legal şi solicitantul de azil minor neînsoţit, într-o limbă pe care acesta din urmă o înţelege sau pe care se presupune în mod rezonabil că o înţelege, cu privire la posibilitatea efectuării unei expertize medico-legale de evaluare a vârstei. Această informare trebuie să cuprindă, de asemenea, precizări referitoare la metodele de examinare medicală, posibilele consecinţe ale rezultatului acestei examinări şi efectele eventualului refuz de a se supune expertizei medico-legale.
(41)Expertiza medico-legală de evaluare a vârstei se efectuează cu respectarea deplină a demnităţii individuale a minorului, utilizându-se metodele cele mai puţin invazive, care să permită, în măsura posibilului, un rezultat fiabil.
(5)În scopul aplicării prevederilor prezentului articol Inspectoratul General pentru Imigrări colaborează cu structurile autorităţilor administraţiei publice locale cu atribuţii în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului, precum şi cu instanţele de judecată competente, după caz, în vederea clarificării situaţiei juridice a minorului sau în cazul în care faţă de acesta a fost instituită o măsură de protecţie specială.
(1)Cererea de azil a unui minor neînsotit se analizeaza cu prioritate.
(2)Inspectoratul General pentru Imigrări ia măsuri pentru numirea, în cel mai scurt timp, a unui reprezentant legal care să îl asiste pe solicitantul de azil minor neînsoţit pe parcursul procedurii de azil, inclusiv pe durata procedurii primei ţări de azil, a procedurii ţării terţe sigure, a procedurii ţării terţe europene sigure sau a procedurii de determinare a statului membru responsabil, după caz.
(21)Minorul neînsoţit este informat, de îndată, cu privire la numirea reprezentantului legal. Reprezentantul legal îşi îndeplineşte îndatoririle în conformitate cu principiul interesului superior al copilului şi are expertiza necesară în acest scop.(3)Nu este necesara numirea unui reprezentant legal pentru solicitantul de azil minor neînsotit în situatia în care acesta urmeaza sa împlineasca vârsta majoratului în termen de 15 zile de la depunerea cererii de azil.
(4)Inspectoratul General pentru Imigrări:
a)se asigură că reprezentantului legal i se dă posibilitatea de a-l informa pe minorul neînsoţit despre semnificaţia şi posibilele consecinţe ale interviului personal şi, după caz, despre modul în care trebuie să se pregătească pentru interviul personal;
b)oferă informaţii juridice procedurale menţionate în conformitate cu art. 17 si informaţii despre procedurile de retragere a protecţiei internaţionale, atât minorului, cât şi reprezentantului legal al acestuia;
c)informează reprezentantul legal şi solicitantul de azil minor neînsoţit, într-o limbă pe care acesta din urmă o înţelege sau pe care se presupune în mod rezonabil că o înţelege, cu privire la posibilitatea efectuării unei expertize medico-legale de evaluare a vârstei. Această informare trebuie să cuprindă, de asemenea, precizări referitoare la metodele de examinare medicală, posibilele consecinţe ale rezultatului acestei examinări şi efectele eventualului refuz de a se supune expertizei medico-legale.
(41)Expertiza medico-legală de evaluare a vârstei se efectuează cu respectarea deplină a demnităţii individuale a minorului, utilizându-se metodele cele mai puţin invazive, care să permită, în măsura posibilului, un rezultat fiabil.
(5)În scopul aplicării prevederilor prezentului articol Inspectoratul General pentru Imigrări colaborează cu structurile autorităţilor administraţiei publice locale cu atribuţii în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului, precum şi cu instanţele de judecată competente, după caz, în vederea clarificării situaţiei juridice a minorului sau în cazul în care faţă de acesta a fost instituită o măsură de protecţie specială.