Capitolul ii - Întocmirea actelor de stare civilă - Legea 119/1996 cu privire la actele de stare civilă *) - Republicată

M.Of. 339

În vigoare
Versiune de la: 27 Martie 2025
CAPITOLUL II:Întocmirea actelor de stare civilă
SECŢIUNEA 1:Întocmirea actului de naştere
Art. 14
Întocmirea actului de naştere se face, ca urmare a unei declaraţii verbale a persoanelor prevăzute la art. 16 sau din oficiu, de către ofiţerul de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor/primăriei unităţii administrativ-teritoriale în a cărui/cărei rază s-a produs evenimentul ori, după caz, ca urmare a unei declaraţii verbale a persoanelor prevăzute la art. 16, de către ofiţerul de stare civilă din cadrul misiunii diplomatice sau al oficiului consular de carieră a/al României acreditate/acreditat să exercite funcţii consulare în statul pe teritoriul căruia s-a produs evenimentul.

Art. 141
(1)Declararea naşterii se face în termen de 30 de zile pentru copilul născut viu şi în termen de 3 zile pentru copilul născut mort. Termenele se socotesc de la data naşterii. În cazul în care copilul născut viu a decedat înăuntrul termenului de 30 de zile, declararea naşterii se face în termen de 24 de ore de la data decesului. Pentru copilul născut mort se întocmeşte numai actul de naştere.
(2)Întocmirea actului de naştere se face pe baza declaraţiei verbale a persoanelor prevăzute la art. 16, a actului de identitate al mamei şi al declarantului, a certificatului medical constatator al naşterii şi, după caz, a certificatului de căsătorie al părinţilor.
(3)Întocmirea actului de naştere al copilului, în lipsa actului de identitate al mamei, se face pe baza celorlalte documente prevăzute la alin. (2), a documentului întocmit de reprezentantul poliţiei cu ocazia verificărilor efectuate la solicitarea unităţii sanitare în care a avut loc naşterea, cu privire la datele de identificare a mamei, şi a verificărilor în registrele de stare civilă sau în Registrul naţional de evidenţă a persoanelor.
(4)Întocmirea actului de naştere al copilului, în cazul în care naşterea mamei nu este înregistrată, se face pe baza declaraţiei scrise a persoanelor prevăzute la art. 16, unui proces-verbal privind identitatea declarată de mamă, semnat de reprezentantul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, de reprezentantul poliţiei şi de cel al unităţii sanitare, a certificatului medical constatator al naşterii şi a actului de identitate al declarantului. În acest caz, numele de familie şi prenumele copilului se stabilesc prin dispoziţie emisă în termen de 5 zile de la data solicitării de către primarul unităţii administrativ-teritoriale unde se înregistrează naşterea.
(5)Dacă declaraţia priveşte un copil din afara căsătoriei, iar recunoaşterea paternităţii are loc în momentul declarării naşterii, datele privind tatăl copilului se înscriu în rubricile corespunzătoare din cuprinsul actului de naştere ce se întocmeşte.
Art. 142
(1)Când declaraţia de naştere a fost făcută după expirarea termenelor prevăzute la art. 141 alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la naştere, întocmirea actului de naştere se face la cererea scrisă a declarantului, cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul, respectiv a şefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular de carieră a/al României acreditate/acreditat să exercite funcţii consulare în statul pe teritoriul căruia s-a produs evenimentul, în termen de până la 30 de zile de la data solicitării.

(11)Dacă declaraţia de naştere a fost făcută după trecerea unui an de la data naşterii, întocmirea actului de naştere se face la cererea scrisă a declarantului, cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul, cu avizul conform al serviciului public comunitar judeţean de evidenţă a persoanelor sau, după caz, al D.G.E.P.M.B. Înregistrarea naşterii se realizează în termen de 90 de zile de la data solicitării.

(2)În situaţia prevăzută la alin. (1) şi (11), întocmirea actului de naştere se face pe baza documentelor prevăzute la art. 141 alin. (2) sau (3), precum şi a verificărilor stabilite prin hotărâre a Guvernului.

(21)Dacă nu există certificat medical constatator al naşterii, actul de naştere se întocmeşte pe baza celorlalte documente prevăzute la art. 141 alin. (2) sau (3), a expertizei medico-legale cu privire la data naşterii, în format an, lună, zi şi sexul persoanei, şi a declaraţiei de recunoaştere a mamei potrivit art. 408 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare.
(22)În lipsa declaraţiei de recunoaştere a mamei, actul de naştere se întocmeşte fără a se completa rubricile referitoare la părinţi. În acest caz, numele de familie şi prenumele se stabilesc prin dispoziţie emisă în termen de 5 zile de la data solicitării de către primarul unităţii administrativ-teritoriale unde se înregistrează naşterea.
(23)Expertiza medico-legală prevăzută la alin. (21) se efectuează în mod gratuit.

(3)Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care naşterea unui cetăţean român s-a produs în străinătate şi nu a fost declarată ori a fost înregistrată cu date nereale privind identitatea părinţilor, iar declararea naşterii sau înregistrarea naşterii se face în ţară.
(4)Pentru situaţia prevăzută la alin. (3), actul de naştere se întocmeşte de ofiţerul de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau din cadrul primăriei unităţii administrativ-teritoriale pe a cărei rază se află domiciliul părinţilor/au avut ultimul domiciliu părinţii, după ce Ministerul Afacerilor Interne verifică, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, dacă naşterea nu a fost înregistrată în străinătate.

(5)Începând cu data prevăzută la art. 2 alin. (43), ofiţerul de stare civilă care primeşte cererea de înregistrare a naşterii emite în sistem informatic o solicitare de verificare către Ministerul Afacerilor Externe.

Art. 143
În situaţia în care declarantul este cetăţean străin, necunoscător al limbii române ori persoană cu handicap auditiv sau surdocecitate, la depunerea documentelor necesare înregistrării naşterii se va folosi interpret autorizat sau, după caz, interpret autorizat al limbajului mimico-gestual şi al limbajului specific persoanelor cu surdocecitate, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.

Art. 15
(1)Numele de familie şi prenumele copilului se stabilesc potrivit art. 84 din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare.
(2)Ofiţerul de stare civilă are obligaţia de a refuza motivat, comunicând în scris declarantului, înregistrarea prenumelor formate din cuvinte indecente, ridicole ori altele asemenea, de natură a afecta ordinea publică şi bunele moravuri sau interesele copilului, după caz.
(21)Prenumele declarat la data înregistrării naşterii nu poate fi format din mai mult de trei cuvinte.

(3)Dacă părinţii nu au nume de familie comun sau există neconcordanţă între prenumele copilului trecut în certificatul medical constatator al naşterii şi declaraţia verbală a declarantului ori prenumele este format din mai mult de trei cuvinte, întocmirea actului de naştere se face pe baza declaraţiei scrise şi semnate de ambii părinţi, din care să rezulte numele de familie şi prenumele copilului.

(31)Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (3), dacă părinţii nu se înţeleg cu privire la prenumele copilului născut viu, în actul de naştere se va înregistra prenumele din certificatul medical constatator al naşterii. Dacă în certificatul medical constatator al naşterii prenumele înscris are mai mult de trei cuvinte, în actul de naştere se înscriu doar primele trei.

(4)În lipsa acordului părinţilor cu privire la numele de familie, instanţa de tutelă hotărăşte şi comunică de îndată hotărârea rămasă definitivă serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, primăriei unităţii administrativ-teritoriale care a înregistrat actul de naştere.
(5)În situaţia prevăzută la alin. (4), în actul de naştere întocmit cu ocazia declarării naşterii nu se completează numele de familie al copilului; certificatul de naştere se eliberează numai după înscrierea menţiunii privind stabilirea numelui de familie de către instanţa de tutelă.

Art. 16
Au obligaţia de a face declaraţia de naştere oricare dintre părinţi, iar dacă, din diferite motive, nu o pot face, obligaţia declarării revine medicului, persoanelor care au fost de faţă la naştere, asistentului social sau, după caz, persoanei cu atribuţii de asistenţă socială din unitatea sanitară în care a avut loc naşterea sau oricărei persoane care a luat cunoştinţă despre naşterea copilului.

Art. 17
[textul din Art. 17 din capitolul II, sectiunea 1 a fost abrogat la 30-iun-2016 de Art. I, punctul 4. din Ordonanta urgenta 33/2016]
Art. 18
[textul din Art. 18 din capitolul II, sectiunea 1 a fost abrogat la 30-iun-2016 de Art. I, punctul 5. din Ordonanta urgenta 33/2016]
Art. 19
(1)Orice persoană care a găsit un copil ale cărui date de identificare nu se cunosc este obligată să anunţe cea mai apropiată unitate de poliţie în termen de 24 de ore.
(2)Întocmirea actului de naştere al copilului găsit se face în termen de 30 de zile de la data găsirii acestuia, de către serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor sau, după caz, primăria în a cărui/cărei rază administrativ-teritorială a fost găsit copilul, pe baza dispoziţiei privind plasamentul în regim de urgenţă sau, după caz, a sentinţei privind plasamentul şi a procesului-verbal întocmit şi semnat de reprezentantul serviciului public de asistenţă socială, de reprezentantul unităţii de poliţie competente şi de medic.

(3)În procesul-verbal prevăzut la alin. (2), care se întocmeşte în termen de 3 zile de la data găsirii copilului, trebuie să se menţioneze data, locul şi împrejurările în care a fost găsit copilul, sexul şi data presupusă a naşterii acestuia, stabilită de medic.
(4)Obligaţia de a face demersurile necesare în vederea înregistrării naşterii copilului revine serviciului public de asistenţă socială în a cărui rază administrativ-teritorială a fost găsit acesta.
Art. 20
(1)Întocmirea actului de naştere, în cazul copilului părăsit de mamă în unităţi sanitare, se face imediat după împlinirea termenului de 30 de zile de la întocmirea procesului-verbal de constatare a părăsirii copilului, semnat de reprezentantul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, de reprezentantul poliţiei şi de cel al unităţii sanitare.
(2)[textul din Art. 20, alin. (2) din capitolul II, sectiunea 1 a fost abrogat la 02-mai-2022 de Art. I, punctul 23. din Legea 105/2022]
(3)Întocmirea actului de naştere se face pe baza procesului-verbal prevăzut la alin. (1), a certificatului medical constatator al naşterii, a dispoziţiei privind plasamentul în regim de urgenţă sau, după caz, a sentinţei privind plasamentul, a răspunsului poliţiei cu privire la rezultatul verificărilor privind identitatea mamei, a dispoziţiei de stabilire a numelui de familie şi prenumelui copilului şi a declaraţiei de înregistrare a naşterii.

Art. 21
(1)În cazurile prevăzute la art. 19 şi 20, dacă nu se cunosc numele de familie şi/sau prenumele copilului, acestea se stabilesc, prin dispoziţie, de către primarul unităţii administrativ-teritoriale unde se înregistrează naşterea.
(2)Dacă identitatea mamei nu a fost stabilită, serviciul public de asistenţă socială în a cărui rază administrativ-teritorială a fost găsit copilul/părăsit de mamă în unităţi sanitare are obligaţia ca în termen de 48 de ore să declare în scris naşterea la serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor/primăria unităţii administrativ-teritoriale competent/competente, cu încadrarea în termenele prevăzute la art. 19 alin. (2) şi art. 20 alin. (1).
(3)În situaţia prevăzută la alin. (2), ofiţerul de stare civilă solicită primarului, în termen de 5 zile de la data solicitării înregistrării naşterii, emiterea dispoziţiei privind stabilirea numelui de familie şi a prenumelui copilului şi întocmeşte actul de naştere.
(4)Dispoziţia privind stabilirea numelui de familie şi a prenumelui copilului se emite de către primar în termen de 5 zile de la data solicitării.

Art. 211
(1)În scopul protejării dreptului la identitate al copilului, identificării mamei neînregistrate şi clarificării stării civile a acesteia, precum şi pentru eliminarea riscului substituirii de persoane, în situaţia prevăzută la art. 141 alin. (4), se colectează imaginea facială şi imaginea impresiunilor papilare a două degete ale mamei.
(2)Imaginile colectate potrivit alin. (1) se utilizează exclusiv cu ocazia procedurii de înregistrare a naşterii mamei, pentru compararea cu imaginile colectate de la persoana care se prezintă pentru înregistrarea naşterii.
(3)Imaginile colectate potrivit alin. (1) se stochează în Sistemul naţional informatic de evidenţă a persoanelor şi se şterg prin procedură automată imediat după emiterea actului de identitate al mamei.
(31)Începând cu data prevăzută la art. 2 alin. (4), imaginile colectate potrivit alin. (1) se stochează în SIIEASC şi se şterg prin procedură automată imediat după înregistrarea actului de naştere al mamei.

(4)Procedurile de colectare şi de ştergere a imaginilor prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
Art. 212
Odată cu iniţierea procedurii prevăzute la art. 211, serviciul public de asistenţă socială de la domiciliul declarat al mamei este obligat să efectueze demersurile necesare pentru înregistrarea naşterii şi să urmărească obţinerea unui act de identitate de către aceasta.

Art. 22
(1)La înregistrarea naşterii, ofiţerul de stare civilă atribuie cetăţeanului român codul numeric personal, pe care îl înscrie în actul şi certificatul de naştere, precum şi în toate celelalte acte care privesc persoana în cauză.
(2)D.E.P.A.B.D. repartizează serviciilor publice comunitare judeţene/D.G.E.P.M.B., precum şi misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare de carieră ale României coduri numerice precalculate, în vederea înscrierii lor în actele de naştere întocmite şi în certificatele eliberate în baza acestora.

(3)Începând cu data prevăzută la art. 2 alin. (4), codurile numerice personale se generează automat şi centralizat în cadrul sistemului informatic şi se atribuie atât de către ofiţerii de stare civilă din ţară, cât şi de către cei de la misiunile diplomatice şi oficiile consulare de carieră ale României.

Art. 23
(1)În cazul adopţiei se întocmeşte un nou act de naştere de către ofiţerul de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, al primăriei unităţii administrativ-teritoriale în raza căruia/căreia se află domiciliul adoptatorilor/adoptatorului.

(2)În situaţia în care adoptatorii sunt cetăţeni străini ori cetăţeni români cu domiciliul sau cu reşedinţa în străinătate, noul act de naştere se va întocmi de serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, de ofiţerul de stare civilă din cadrul primăriei unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia s-a aflat domiciliul celui adoptat până la momentul încuviinţării adopţiei ori sediul instituţiei de ocrotire, în cazul copiilor care s-au aflat în îngrijirea acesteia anterior încuviinţării adopţiei.

(3)În noul act de naştere întocmit, rubrica «Locul naşterii» se va completa cu datele înscrise în actul de naştere iniţial.

SECŢIUNEA 2:Întocmirea actului de căsătorie
Art. 24
(1)Căsătoria se încheie de către ofiţerul de stare civilă la sediul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor, al primăriei în a cărei rază de competenţă teritorială îşi are domiciliul ori reşedinţa unul dintre viitorii soţi sau, după caz, la un sediu destinat acestui scop, stabilit de primarul unităţii administrativ-teritoriale respective.
(11)Căsătoria se încheie de către ofiţerul de stare civilă la sediul misiunii diplomatice sau oficiului consular de carieră a/al României acreditate/acreditat să exercite funcţii consulare în statul în care îşi are domiciliul ori reşedinţa unul dintre viitorii soţi, cetăţean român.

(12)Încheierea căsătoriei la sediul misiunii diplomatice sau oficiului consular de carieră a/al României poate avea loc doar dacă niciunul dintre viitorii soţi nu deţine şi cetăţenia din statul pentru care misiunea diplomatică/oficiul consular de carieră este acreditată/acreditat să exercite funcţii consulare.

(2)Căsătoria se poate încheia şi în afara sediului serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, al primăriei competente, cum ar fi grădinile publice, parcurile, muzeele şi alte locuri în aer liber, la cererea viitorilor soţi, cu aprobarea primarului.

(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), căsătoria poate fi încheiată la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, la o altă primărie decât cea în a cărei rază teritorială domiciliază sau îşi au reşedinţa viitorii soţi, cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale unde se încheie căsătoria.
(4)Serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor ori primăria unde urmează să se încheie căsătoria va înştiinţa, de îndată, primăria de domiciliu sau de reşedinţă a viitorilor soţi, în vederea publicării declaraţiei de căsătorie.
Art. 25
(1)Declaraţia de căsătorie se face personal de către viitorii soţi, în scris, la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, la primăria competentă, misiunea diplomatică ori oficiul consular de carieră unde urmează a se încheia căsătoria. În declaraţia de căsătorie, viitorii soţi vor arăta că nu există niciun impediment legal la căsătorie şi vor menţiona numele de familie pe care îl vor purta în timpul căsătoriei potrivit legii, legea aplicabilă regimului matrimonial, precum şi, în cazul aplicării legii române, regimul matrimonial ales.

(2)Pentru motive temeinice, dacă unul dintre viitorii soţi se află în imposibilitatea de a se deplasa la sediul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, al primăriei competente, declaraţia de căsătorie se poate face şi în afara sediului acestuia/acesteia, în faţa ofiţerului de stare civilă, cu aprobarea primarului.

(3)Ofiţerul de stare civilă care primeşte declaraţia de căsătorie solicită viitorilor soţi să prezinte actele de identitate, certificatele de naştere sau, pentru cetăţeanul străin, după caz, extrasul de naştere/extrasul multilingv, certificatele medicale privind starea sănătăţii acestora, dovada desfacerii/încetării unei căsătorii anterioare, după caz, precum şi:
a)autorizarea instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul cel care cere încuviinţarea pentru încheierea căsătoriei, în cazul existenţei unor impedimente rezultate din condiţiile de rudenie firească sau adopţie, în condiţiile prevăzute de lege;
b)avizul medical, dovada încuviinţării părinţilor/tutorelui şi autorizarea, prin sentinţă definitivă, pentru încheierea căsătoriei, dată de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie are domiciliul minorul, în cazul existenţei unor impedimente legate de vârsta matrimonială; dispoziţiile art. 272 alin. (2) ultima teză şi alin. (3)-(5) din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.

c)dovada înştiinţării tutorelui sub a cărui ocrotire se află despre formularea declaraţiei de căsătorie, atunci când viitorul soţ beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială.

(31)Pentru cetăţeanul străin, certificatul de naştere/extrasul de naştere/extrasul multilingv al actului de naştere se prezintă după caz, raportat la statutul acestuia în România.

(4)Dacă unul dintre viitorii soţi, părinţii sau tutorele nu se află în unitatea administrativ-teritorială unde urmează a se încheia căsătoria, ei pot face declaraţia de căsătorie, respectiv pot depune dovada încuviinţării prevăzute la alin. (3) lit. b) la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, la primăria unităţii administrativ-teritoriale unde au domiciliul sau reşedinţa, care o transmite în termen de 48 de ore serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, primăriei unde urmează a se încheia căsătoria.
Art. 26
Ofiţerul de stare civilă are obligaţia publicării declaraţiei de căsătorie în ziua primirii acesteia, prin afişarea în extras într-un loc special amenajat la sediul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau al primăriei, respectiv al misiunii diplomatice sau al oficiului consular de carieră unde urmează să se încheie căsătoria, precum şi pe pagina de internet a acestuia/acesteia. După caz, declaraţia de căsătorie se transmite pentru afişare şi la sediul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau al primăriei unde celălalt soţ îşi are domiciliul sau reşedinţa.

Art. 27
(1)Căsătoria se încheie începând cu a 11-a zi de la depunerea declaraţiei de căsătorie, dar nu mai târziu de a 30-a zi.
(2)Încheierea căsătoriei înainte de împlinirea termenului prevăzut la alin. (1) poate fi încuviinţată, pentru motive temeinice, dovedite cu documente justificative, de către primarul unităţii administrativ-teritoriale/şeful misiunii diplomatice sau oficiului consular de carieră al României unde urmează a se încheia căsătoria.
(3)Dacă de la data depunerii declaraţiei de căsătorie au trecut 30 de zile şi căsătoria nu a fost încheiată ori dacă viitorii soţi doresc să modifice declaraţia iniţială, cu privire la numele de familie şi/sau regimul matrimonial, aceştia vor face o nouă declaraţie de căsătorie. Dispoziţiile art. 26 se aplică în mod corespunzător.

Art. 28
(1)În cazul în care constată că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de lege pentru încheierea căsătoriei, ofiţerul de stare civilă refuză să încheie căsătoria şi consemnează refuzul într-un proces-verbal.
(11)În cazul în care se formulează opoziţie cu privire la căsătoria unei persoane care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială, ofiţerul de stare civilă sesizează de îndată instanţa de tutelă, care va hotărî cu privire la temeinicia opoziţiei.

(2)În cazul refuzului ofiţerului de stare civilă de a încheia căsătoria, persoana nemulţumită poate sesiza instanţa de tutelă în raza căreia domiciliază.
Art. 29
(1)La încheierea căsătoriei, ofiţerul de stare civilă ia consimţământul viitorilor soţi, liber şi deplin exprimat, în prezenţa a 2 martori, după care îi declară căsătoriţi, le citeşte dispoziţiile privind drepturile şi îndatoririle soţilor din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, şi întocmeşte, de îndată, actul de căsătorie.
(2)Actul de căsătorie se semnează de către soţi, cu numele de familie pe care au convenit să îl poarte în timpul căsătoriei, de cei 2 martori şi de către ofiţerul de stare civilă.
Art. 30
La depunerea declaraţiei de căsătorie şi la încheierea căsătoriei între cetăţeni străini, sau între aceştia şi cetăţeni români, dacă nu cunosc limba română, ori în cazul persoanelor cu handicap auditiv sau surdocecitate, se va folosi interpret şi traducător autorizat sau, după caz, interpret autorizat al limbajului mimico-gestual şi al limbajului specific persoanelor cu surdocecitate, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.

Art. 31
(1)Ofiţerul de stare civilă poate încheia căsătoria între cetăţeni străini sau între aceştia şi cetăţeni români numai dacă, pe lângă actele prevăzute la art. 25, viitorii soţi cetăţeni străini prezintă dovezi eliberate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale ţărilor ai căror cetăţeni sunt, din care să rezulte că sunt îndeplinite condiţiile de fond, cerute de legea lor naţională, pentru încheierea căsătoriei. Dispoziţiile art. 277 alin. (1) din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.
(2)Cetăţenii statelor cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă juridică în materie civilă sau de drept al familiei, precum şi cetăţenii statelor care nu au misiune diplomatică acreditată în România, precum şi cetăţenii străini care încheie căsătoria la misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră ale României fac dovada îndeplinirii condiţiilor de fond cerute de legea lor naţională pentru încheierea căsătoriei, cu documente justificative eliberate de autorităţile competente ale statului de cetăţenie.

(3)În situaţia în care unul sau ambii viitori soţi sunt cetăţeni străini, documentele prevăzute la alin. (1) şi (2) trebuie să fie însoţite de declaraţii notariale din care să rezulte că acesta/aceştia îndeplinesc condiţiile necesare încheierii căsătoriei în faţa autorităţilor române competente.

Art. 311
(1)Şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare de carieră ale României încheie căsătorii între cetăţeni români sau între cetăţeni români şi cetăţeni străini dacă cel puţin unul dintre viitorii soţi, cetăţean român, are domiciliul sau reşedinţa în statul în care acestea sunt acreditate să exercite funcţii consulare.

(2)Şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare de carieră ale României nu încheie căsătorii, în condiţiile prevăzute la alin. (1), dacă legislaţia statelor acreditare se opune expres în acest sens sau dacă statele acreditare nu recunosc aceste căsătorii.

SECŢIUNEA 3:Întocmirea actului de deces
Art. 32
(1)Întocmirea actului de deces se face pe baza certificatului medical constatator al decesului, ca urmare a unei declaraţii verbale sau din oficiu, de către ofiţerul de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor/primăriei unităţii administrativ-teritoriale în a cărui/cărei rază s-a produs evenimentul ori, după caz, ca urmare a unei declaraţii verbale, de către ofiţerul de stare civilă din cadrul misiunii diplomatice sau al oficiului consular de carieră a/al României acreditate/acreditat să exercite funcţii consulare în statul pe teritoriul căruia s-a produs evenimentul. Declaraţia verbală poate fi făcută de oricare dintre membrii familiei decedatului sau, în lipsa acestora, de una dintre următoarele persoane:
a)medicul sau alt cadru din unitatea sanitară unde s-a produs decesul;
b)orice persoană care are cunoştinţă despre deces.
(2)Declarantul va depune certificatul medical constatator al decesului, documentul de identitate şi, după caz, documentul de evidenţă militară ale celui decedat.
Art. 33
(1)Declararea decesului se face în termen de 3 zile de la data încetării din viaţă a persoanei.
(2)Când decesul se datorează unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente, precum şi în cazul găsirii unui cadavru, pentru întocmirea actului de deces este necesară şi dovada eliberată de poliţie sau de parchet, din care să rezulte că una dintre aceste autorităţi a fost sesizată despre deces.
(3)În situaţiile prevăzute la alin. (2), prin excepţie de la prevederile alin. (1), termenul de 3 zile de declarare a decesului se calculează de la data eliberării certificatului medical constatator al decesului.
(4)În cazul în care decesul nu a fost declarat în termenul prevăzut la alin. (1) sau, după caz, alin. (3), întocmirea actului de deces se face, în România, cu aprobarea parchetului şi, în străinătate, dacă autorităţile competente din statul unde s-a produs decesul confirmă că nu au obiecţii cu privire la înregistrarea decesului cetăţeanului român la misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră al României.

Art. 34
În cazul în care se declară decesul unui copil născut viu, care a încetat din viaţă fără ca declararea naşterii să fi fost făcută în termenele prevăzute de lege, ofiţerul de stare civilă va întocmi mai întâi actul de naştere şi apoi pe cel de deces. Dacă, din motive temeinice, actul de naştere nu poate fi întocmit, ofiţerul de stare civilă întocmeşte actul de deces şi ulterior urmăreşte înregistrarea naşterii.
Art. 35
(1)Certificatul medical constatator al decesului, în care se consemnează cauza decesului şi data decesului în format an, lună, zi, se întocmeşte şi se semnează de către medicul care a făcut constatarea.

(2)Dacă decesul s-a produs pe o navă sau pe o aeronavă şi nu există medic la bord, constatarea decesului se va face în primul port sau aeroport de escală, de către un medic.
(3)În situaţia când durata călătoriei navei până la primul port de escală este mai mare de 24 de ore, constatarea decesului se face de către comandant, împreună cu consiliul de bord, şi se consemnează în jurnalul de bord. În caz de moarte violentă, comandantul navei va efectua cercetări, potrivit legii.
Art. 36
(1)Documentul cu care se face dovada identităţii persoanei decedate se reţine de către ofiţerul de stare civilă. În funcţie de instituţia care a emis documentul, se procedează după cum urmează:
a)actele de identitate eliberate de autorităţile române se anulează potrivit dispoziţiilor legale în vigoare şi se restituie persoanei care a declarat decesul, iar paşapoartele simple se transmit, în vederea anulării, serviciului public comunitar de paşapoarte pe a cărui rază teritorială persoana decedată a avut ultimul domiciliu sau reşedinţa ori, după caz, serviciului public comunitar de paşapoarte emitent, în termen de 10 zile lucrătoare de la data înregistrării decesului;
b)documentele de identitate ale cetăţenilor străini, precum şi cele eliberate de structurile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări se trimit serviciului judeţean pentru imigrări la care este arondată unitatea administrativ-teritorială care a înregistrat decesul, în termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării decesului.

(2)În cazul misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare de carieră ale României, actele de identitate cu care se face dovada identităţii persoanei decedate, eliberate de autorităţile române, se anulează potrivit dispoziţiilor legale în vigoare şi se restituie persoanei care a declarat decesul, iar paşapoartele simple se trimit autorităţii emitente, cu primul curier diplomatic, organizat de la data înregistrării decesului.

(3)În cazurile în care declarantul nu poate prezenta unul dintre documentele prevăzute la alin. (1) şi (2), precizează în scris motivul neprezentării acestuia şi datele de stare civilă ale decedatului. Declaraţia se reţine de către ofiţerul de stare civilă.

(31)Documentele de evidenţă militară depuse potrivit art. 32 alin. (2) se înaintează centrului militar zonal/judeţean/de sector pe raza căruia persoana decedată a avut ultimul domiciliu, lunar, până la data de 5 a fiecărei luni, pentru luna anterioară.

(4)Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date (DEPABD) transmite lunar Centrului Naţional de Administrare a Registrelor Naţionale Notariale (CNARNN- INFONOT) din cadrul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România (UNNPR), în format electronic, lista actualizată a informaţiilor aferente actelor de deces înregistrate în Registrul naţional de evidenţă a persoanelor (RNEP), listă care cuprinde cel puţin numele şi prenumele defunctului, data decesului în format an, lună, zi şi ultimul domiciliu al defunctului. Structura datelor de referinţă, precum şi procedura prin care acestea sunt transmise se stabilesc prin protocol încheiat între DEPABD şi UNNPR.

(5)Misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României acreditate în străinătate comunică lista prevăzută la alin. (4) Ministerului Afacerilor Externe, care o transmite Camerei Notarilor Publici Bucureşti.
(6)Începând cu data prevăzută la art. 2 alin. (4), informaţiile care cuprind cel puţin numele şi prenumele defunctului, data decesului în format an, lună, zi, şi ultimul domiciliu al defunctului se transmit, după înregistrarea actelor de deces, CNARNN-INFONOT din cadrul UNNPR. Structura datelor de referinţă, precum şi procedura prin care acestea sunt transmise se stabilesc prin protocol încheiat între D.E.P.A.B.D. şi UNNPR.

Art. 37
(1)Întocmirea actului de deces privind un cadavru găsit se face de ofiţerul de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor/primăriei unităţii administrativ-teritoriale în a cărui/cărei rază a fost găsit.

(2)Înregistrarea cadavrului neidentificat se va face pe baza documentelor prevăzute la art. 32 şi la art. 33 alin. (2), precum şi a procesului-verbal întocmit de medic, care va cuprinde vârsta, sexul, locul unde a fost găsit cadavrul, data decesului în format an, lună, zi şi cauza decesului.

(3)Datele privind identitatea cadavrului, stabilite ulterior de poliţie, se înscriu prin menţiune pe actul respectiv. Menţiunea se comunică serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau primăriei care are în păstrare actul de naştere şi, după caz, comandamentului militar.
Art. 38
(1)După întocmirea actului de deces, ofiţerul de stare civilă poate elibera declarantului, la cerere scrisă, o adeverinţă de înhumare sau de incinerare a cadavrului.

(2)Înhumarea sau incinerarea unui cetăţean român sau de origine română al cărui deces s-a produs şi s-a înregistrat în străinătate se face pe baza adeverinţei de înhumare sau de incinerare a cadavrului eliberată de ofiţerul de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor/primăriei unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază urmează să se facă înhumarea ori incinerarea.

(21)În situaţia prevăzută la alin. (2) adeverinţa se întocmeşte pe baza:
a)certificatului/extrasului de deces eliberat de autorităţile străine, precum şi a traducerii legalizate a acestuia sau a extrasului multilingv;
b)certificatului de deces eliberat de misiunea diplomatică sau de oficiul consular de carieră al României.

(3)Adeverinţa prevăzută la alin. (1) şi (2) se eliberează într-un singur exemplar. În cazul în care declarantul decesului nu mai deţine adeverinţa de înhumare sau de incinerare, la solicitarea scrisă a acestuia sau a altei persoane care justifică un interes legitim se eliberează o altă adeverinţă.

(4)Dacă decesul unui cetăţean român s-a produs pe o aeronavă aflată în afara teritoriului României sau pe o navă aflată în afara apelor teritoriale române, iar cadavrul este transportat în ţară, înhumarea sau incinerarea se face pe baza dovezii eliberate de comandantul navei sau al aeronavei, potrivit art. 7 alin. (6).
Art. 39
Întocmirea actului de deces, în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive declarative de moarte, se face din oficiu sau la cererea persoanei interesate, după caz, de către ofiţerul de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau primăriei unităţii administrativ-teritoriale de la ultimul domiciliu cunoscut al celui declarat mort.

Art. 391
(1)Înregistrarea decesului în situaţia prevăzută la art. 39 se face numai în baza hotărârii judecătoreşti definitive declarative de moarte, în care este prevăzută data decesului în format an, lună, zi, precum şi ultimul domiciliu cunoscut al celui declarat mort.

(2)În cazul hotărârilor judecătoreşti incomplete, ofiţerul de stare civilă sau, după caz, persoana interesată solicită instanţei stabilirea datei decesului conform art. 49 alin. (2) din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare şi/sau stabilirea ultimului domiciliu cunoscut al celui declarat mort.

(3)Ofiţerul de stare civilă are obligaţia să întocmească acte de deces în cuprinsul cărora să fie menţionate data decesului în format an, lună, zi şi ultimul domiciliu al defunctului.

(4)Locul decesului se consideră a fi locul înregistrării decesului, în situaţia în care acesta nu rezultă din dispozitivul hotărârii judecătoreşti definitive declarative de moarte.

Art. 392
(1)În situaţia în care decesul s-a produs în străinătate şi nu s-a înregistrat la autorităţile străine competente sau la misiunile diplomatice ori oficiile consulare de carieră ale României, actul de deces se întocmeşte de ofiţerul de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor/primăriei unităţii administrativ-teritoriale pe a cărui/cărei rază a avut domiciliul persoana decedată, după ce Ministerul Afacerilor Interne verifică, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, dacă decesul nu a fost înregistrat în străinătate.
(11)Începând cu data prevăzută la art. 2 alin. (43), în cazul prevăzut la alin. (1), ofiţerul de stare civilă care primeşte cererea de înregistrare a decesului produs în străinătate emite în sistem informatic o solicitare de verificare către Ministerul Afacerilor Externe.

(2)Întocmirea actului de deces se face cu aprobarea parchetului, a primarului unităţii administrativ-teritoriale şi avizul conform al şefului serviciului public comunitar judeţean de evidenţă a persoanelor/D.G.E.P.M.B., în baza certificatului medical constatator eliberat de autorităţile străine apostilat/supralegalizat, după caz.

SECŢIUNEA 4:SECŢIUNEA 4: Întocmirea actelor de stare civilă prin transcrierea certificatelor/extraselor de stare civilă eliberate de autorităţile străine cetăţenilor români
Art. 40
[textul din Art. 40 din capitolul II, sectiunea 4 a fost abrogat la 02-mai-2022 de Art. I, punctul 50. din Legea 105/2022]
Art. 41
(1)Actele de stare civilă ale cetăţenilor români, întocmite de autorităţile străine, au putere doveditoare în ţară numai dacă sunt transcrise în registrele de stare civilă române.
(2)Cetăţeanul român este obligat ca, în termen de 6 luni de la înregistrarea actului sau faptului de stare civilă la autorităţile străine respectiv de la data dobândirii/redobândirii cetăţeniei române, să solicite transcrierea certificatelor/extraselor de stare civilă la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau la primăria unităţii administrativ-teritoriale competent/competentă ori la misiunile diplomatice sau oficiile consulare de carieră ale României.
(3)Transcrierea certificatelor/extraselor/extraselor multilingve de stare civilă se efectuează în străinătate cu aprobarea şefilor misiunilor diplomatice sau ai oficiilor consulare de carieră, iar în ţară cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale de la locul de domiciliu/ultimul domiciliu avut în România al titularului sau al solicitantului, după caz, şi avizul conform al şefului serviciului public comunitar judeţean de evidenţă a persoanelor/serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor al sectorului municipiului Bucureşti, iar refuzul acestora se motivează.
(31)Începând cu data prevăzută la art. 2 alin. (4), cetăţeanul român poate să solicite transcrierea acestor acte la oricare serviciu public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau primărie din cadrul unităţii administrativ-teritoriale, cu excepţia situaţiilor prevăzute la alin. (7)-(9) când cererea se depune la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau primăria competent/competentă să soluţioneze cererea.

(4)Transcrierea certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă eliberate de autorităţile străine se face în registrele de stare civilă române ale misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare de carieră ale României, acreditate să exercite funcţii consulare în statul în care actele sau faptele de stare civilă s-au produs şi s-au înregistrat în prealabil la autoritatea locală competentă.

(5)Transcrierea în registrele de stare civilă române a certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve eliberate de autorităţile străine, care nu conţin toate rubricile prevăzute de certificatele de stare civilă române sau acestea nu sunt completate, se efectuează pe baza documentului original emis de autorităţile străine şi a altor înscrisuri autentice, emise de autorităţile publice competente române sau, după caz, străine, care fac dovada datelor ce trebuie înscrise la rubricile respective, prezentate de solicitant.
(6)Transcrierea certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve privind cetăţenii români care nu au avut niciodată domiciliul în România, cu excepţia celor care au redobândit cetăţenia română sau cărora li s-a acordat cetăţenia română, în temeiul prevederilor art. 10 şi 11 din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se face cu aprobarea primarului sectorului 1 al municipiului Bucureşti şi cu avizul conform al şefului Direcţiei Publice de Evidenţă a Persoanelor şi Stare Civilă a Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, în termen de 60 de zile de la data depunerii cererii de transcriere.
(7)Transcrierea certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă privind cetăţenii care au redobândit sau cărora li s-a acordat cetăţenia română în temeiul prevederilor art. 10 şi 11 din Legea nr. 21/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi care nu au avut niciodată domiciliul în România se face în termen de 60 de zile de la depunerea cererii, după cum urmează:
a)cu aprobarea primarilor sectoarelor municipiului Bucureşti şi cu avizul conform al şefilor serviciilor publice comunitare locale de evidenţă a persoanelor ale sectoarelor municipiului Bucureşti;
b)cu aprobarea primarilor municipiilor reşedinţă de judeţ şi cu avizul conform al şefilor serviciilor publice comunitare judeţene de evidenţă a persoanelor.
(8)Persoanele care au redobândit sau cărora li s-a acordat cetăţenia română şi care au/au avut domiciliul în România depun cererea de transcriere a certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă la Serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor/primăria unităţii administrativ-teritoriale pe raza căruia/căreia se află:
a)ultimul loc de domiciliu avut în ţară, înainte de pierderea cetăţeniei române;
b)adresa imobilului în care a locuit înainte de dobândirea cetăţeniei române, înscrisă în documentul eliberat de structura pentru imigrări;
c)domiciliul stabilit după redobândirea cetăţeniei române în temeiul prevederilor art. 10 şi 11 din Legea nr. 21/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; în cazul în care persoanele deţin paşaport în care este menţionat domiciliul din străinătate, competenţa aparţine Direcţiei Publice de Evidenţă a Persoanelor şi Stare Civilă a Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti.
(81)În situaţiile prevăzute la alin. (6)-(8), dacă titularul a decedat înainte de transcrierea în registrele de stare civilă române a certificatului de naştere, ofiţerul de stare civilă competent poate transcrie în registrele de stare civilă, din oficiu, cu titlu gratuit, certificatele de naştere eliberate de autorităţile străine, la sesizarea ofiţerului de stare civilă competent să transcrie certificatul de deces. În situaţia în care acesta din urmă este competent să transcrie şi certificatul de naştere, procedează mai întâi la transcrierea certificatului de naştere şi ulterior transcrie certificatul de deces.
(82)Transcrierea certificatului de naştere în situaţia prevăzută la alin. (81) se face în baza certificatului sau extrasului de stare civilă eliberat de autorităţile străine, a referatului întocmit din oficiu de către ofiţerul de stare civilă competent, precum şi a celorlalte documente prevăzute de lege pentru procedura transcrierii prezentate de către solicitantul transcrierii certificatului de deces.

(9)Transcrierea certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă privind cetăţenii care au redobândit sau cărora li s-a acordat cetăţenia română se face în termen de 90 de zile de la depunerea cererii, cu aprobarea şefilor misiunilor diplomatice ori ai oficiilor consulare de carieră ale României, acreditate să exercite funcţii consulare în statul în care actele sau faptele de stare civilă s-au produs şi s-au înregistrat în prealabil la autoritatea locală competentă.

(10)În situaţiile prevăzute la alin. (7)-(9) cererea de transcriere a certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă se depune, personal, de către titulari sau reprezentanţii legali ai acestora, în termen de 6 luni de la data depunerii jurământului de credinţă faţă de România. Pentru minori cererea de transcriere poate fi depusă, de către unul dintre părinţi sau, după caz, de reprezentantul lor legal, iar cei care au împlinit vârsta de 14 ani pot solicita şi personal.
(11)Cetăţenii români ale căror acte de stare civilă au fost înregistrate în localităţi care au aparţinut României, iar în prezent se găsesc pe teritoriul altor state, pot solicita întocmirea actelor de stare civilă la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau la primăria unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază îşi au domiciliul, pe baza extrasului de pe actul de stare civilă ce se găseşte în păstrarea Arhivelor Naţionale, cu aplicarea prevederilor art. 10 alin. (5). Transcrierea acestor extrase în registrele de stare civilă se face cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale de la locul de domiciliu al solicitantului şi cu avizul conform al şefului serviciului public comunitar judeţean de evidenţă a persoanelor sau, după caz, al şefului serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor al sectorului municipiului Bucureşti.
(12)În situaţii temeinic justificate, pentru copiii cetăţeni români aflaţi în străinătate faţă de care s-a dispus o măsură de protecţie specială, şefii misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare de carieră ale României pot transcrie în registrele de stare civilă române, din oficiu, cu titlu gratuit, actele de stare civilă întocmite de autorităţile străine, la sesizarea autorităţilor străine competente ori, după caz, a autorităţilor române cu atribuţii în materie de protecţie a copiilor.
(121)În situaţii temeinic justificate, pentru copiii cetăţeni români născuţi în străinătate faţă de care s-a dispus o măsură de protecţie specială, în condiţiile Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ai căror părinţi nu solicită transcrierea certificatelor de naştere, primarul unităţii administrativ-teritoriale de la domiciliul persoanei, membrilor familiei, asistentului maternal care asigură creşterea şi îngrijirea copilului sau în a cărei rază se află serviciul de tip rezidenţial care îl are în îngrijire poate transcrie în registrele de stare civilă, din oficiu, cu titlu gratuit, certificatele de naştere eliberate de autorităţile străine, la solicitarea direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.
(122)Transcrierea în situaţia prevăzută la alin. (121) se face în baza certificatului sau extrasului de stare civilă eliberat de autorităţile străine şi a copiei hotărârii comisiei pentru protecţia copilului ori a instanţei de judecată prin care a fost stabilită măsura de protecţie specială şi a celorlalte documente prevăzute de lege pentru procedura transcrierii.
(123)În situaţii temeinic justificate, pentru copiii cetăţeni români născuţi în străinătate şi aflaţi în ţară cu părinţii sau cu persoana desemnată în condiţiile art. 104 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru care părinţii nu solicită transcrierea certificatelor de naştere, primarul unităţii administrativ-teritoriale de la domiciliul oricăruia dintre părinţi poate transcrie în registrele de stare civilă, din oficiu, cu titlu gratuit, certificatele de naştere eliberate de autorităţile străine, la solicitarea serviciului public de asistenţă socială.
(124)Transcrierea prevăzută la alin. (123) se face în baza raportului de anchetă socială întocmit de serviciul public de asistenţă socială care solicită transcrierea şi a celorlalte documente prevăzute de lege pentru procedura transcrierii. În cazul în care părinţii au domicilii diferite, se prezintă declaraţia unuia dintre părinţi din care să rezulte la care dintre aceştia are domiciliul copilul, iar dacă nu se poate prezenta declaraţia niciunuia dintre părinţi, copilul este înregistrat în sistem informatic, cu domiciliul mamei.

(13)Certificatele de naştere/extrasele de naştere/extrasele multilingve ale actelor de naştere emise de autorităţile străine, prin care s-a stabilit o altă filiaţie decât cea prevăzută de legea română, se transcriu în registrele de stare civilă cu aplicarea dispoziţiilor art. 414 alin. (1) şi art. 449 din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare.
(14)În cazurile prevăzute la alin. (13), la rubrica menţiuni din actul şi certificatul de naştere se înscrie:
a)în actul de naştere: «Act transcris în conformitate cu dispoziţiile art. 414 alin. (1) şi art. 449 din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare»;
b)în certificatul de naştere: «Act transcris în conformitate cu dispoziţiile art. 414 alin. (1) şi art. 449 din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare. Certificatul este valabil doi ani de la data înregistrării actului transcris».
(15)În cazul certificatelor de naştere/extraselor de naştere/extraselor multilingve ale actelor de naştere emise de autorităţile străine care nu conţin datele referitoare la tatăl copilului, deşi mama era căsătorită la momentul concepţiei/naşterii copilului, se înscrie pe actul de naştere menţiunea prevăzută la alin. (14) lit. a); menţiunea prevăzută la alin. (14) lit. b) nu se înscrie pe certificatul de naştere.
(16)Este interzisă transcrierea certificatelor de stare civilă/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve al actelor de stare civilă emise de autorităţile străine privind căsătoria dintre persoane de acelaşi sex ori a parteneriatelor civile încheiate sau contractate în străinătate.

Art. 42
[textul din Art. 42 din capitolul II, sectiunea 4 a fost abrogat la 02-mai-2022 de Art. I, punctul 53. din Legea 105/2022]