Secţiunea iv - Efectele hotaririlor straine - Legea 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept international privat

M.Of. 245

Ieşit din vigoare

Versiune de la: 1 Octombrie 2011

SECŢIUNEA IV:Efectele hotaririlor straine

In cazul prezentei legi, termenul de hotariri straine se refera la actele de jurisdictie ale instantelor judecatoresti, notariatelor sau oricaror autoritati competente dintr-un alt stat.

Art. 166

Hotaririle straine sint recunoscute de plin drept in Romania, daca se refera la statutul civil al cetatenilor statului unde au fost pronuntate sau daca, fiind pronuntate intr-un stat tert, au fost recunoscute mai intii in statul de cetatenie al fiecarei parti.

Art. 167

Hotaririle referitoare la alte procese decit cele aratate in art. 166 pot fi recunoscute in Romania, spre a beneficia de puterea lucrului judecat, daca sint indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

a)hotarirea este definitiva, potrivit legii statului unde a fost pronuntata;

b)instanta care a pronuntat-o a avut, potrivit legii mentionate, competenta sa judece procesul;

c)exista reciprocitate in ce priveste efectele hotaririlor straine intre Romania si in statul instantei care a pronuntat hotarirea.

Daca hotarirea a fost pronuntata in lipsa partii care a pierdut procesul, trebuie sa se constate, de asemenea, ca i-a fost inminata in timp util citatia pentru termenul de dezbateri in fond, cit si actul de sesizare a instantei si ca i s-a dat posibilitatea de a se apara si de a exercita calea de atac impotriva hotaririi.

Caracterul nedefinitiv al hotaririi straine, decurgind din omisiunea citarii persoanei care nu a participat la proces in fata instantei straine, poate fi invocat numai de catre acea persoana.

Art. 168

Recunoasterea hotaririi straine poate fi refuzata in unul dintre urmatoarele cazuri:

1.hotarirea este rezultatul unei fraude comise in procedura urmata in strainatate;

2.hotarirea incalca ordinea publica de drept international privat roman; constituie un asemenea temei de refuz al recunoasterii incalcarea dispozitiilor art. 151 privitoare la competenta exclusiva a jurisdictiei romane;

3.procesul a fost solutionat intre aceleasi parti printr-o hotarire, chiar nedefinitiva, a instantelor romane sau se afla in curs de judecare in fata acestora la data sesizarii instantei straine.

Recunoasterea nu poate fi refuzata pentru singurul motiv ca instanta care a pronuntat hotarirea straina a aplicat o alta lege decit cea determinata de dreptul international privat roman, afara numai daca procesul priveste starea civila si capacitatea unui cetatean roman, iar solutia adoptata difera de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii romane.

Art. 169

Sub rezerva verificarii conditiilor prevazute de art. 167 si 168, instanta romana nu poate proceda la examinarea in fond a hotaririi straine si nici la modificarea ei.

Art. 170

Cererea de recunoastere se rezolva pe cale principala de tribunalul judetean in circumscriptia caruia isi are domiciliul sau sediul cel care a refuzat recunoasterea hotaririi straine.

Cererea de recunoastere poate fi, de asemenea, rezolvata pe cale incidenta, de catre instanta sesizata cu un proces avind un alt obiect, in cadrul caruia se ridica exceptia puterii lucrului judecat, intemeiata pe hotarirea straina.

Art. 171

Cererea de recunoastere a hotaririi straine se intocmeste potrivit cerintelor prevazute de legea procedurala romana si va fi insotita de urmatoarele acte:

a)copia hotaririi straine;

b)dovada caracterului definitiv al acesteia;

c)copia dovezii de inminare a citatiei si actului de sesizare, comunicate partii care a fost lipsa in instanta straina sau orice alt act oficial care sa ateste ca citatia si actul de sesizare au fost cunoscute, in timp util, de catre partea impotriva careia s-a luat hotarirea;

d)orice alt act, de natura sa probeze, in completare, ca hotarirea straina indeplineste celelalte conditii prevazute de art. 167.

Actele prevazute in alin. 1 vor fi insotite de traduceri autorizate si vor fi supralegalizate, cu respectarea dispozitiilor art. 162. Supralegalizarea nu se cere in cazul in care partile sint de acord cu depunerea de copii certificate pentru conformitate.

Art. 172

Cererea de recunoastere a hotaririi straine se solutioneaza pe cale principala prin hotarire, iar pe cale incidenta prin incheiere interlocutorie, in ambele cazuri dupa citarea partilor.

Cererea poate fi solutionata fara citarea partilor daca, din hotarirea straina, rezulta ca piritul a fost de acord cu admiterea actiunii.

Art. 173

Hotaririle straine, care nu sint aduse la indeplinire, de bunavoie de catre cei obligati a le executa, pot fi puse in executare pe teritoriul Romaniei, pe baza incuviintarii date, la cererea persoanei interesate, de catre tribunalul judetean in circumscriptia caruia urmeaza sa se efectueze executarea.

Hotaririle straine prin care s-au luat masuri asiguratorii si cele date cu executarea provizorie nu pot fi puse in executare pe teritoriul Romaniei.

Art. 174

Executarea hotaririi straine se incuviinteaza cu respectarea conditiilor prevazute de art. 167, cit si a celor ce urmeaza:

a)hotarirea este executorie potrivit legii instantei care a pronuntat-o;

b)dreptul de a cere executarea silita nu este prescris potrivit legii romane.

Dispozitiile art. 168 si 169 sint aplicabile in mod corespunzator si cererii de incuviintare a executarii.

Art. 175

Cererea de incuviintare a executarii, intocmita in conditiile prevazute de art. 171, va fi insotita si de dovada caracterului executor al hotaririi straine, eliberata de instanta care a pronuntat-o.

Art. 176

Cererea de incuviintare a executarii se solutioneaza prin hotarire, dupa citarea partilor.

In cazul in care hotarirea straina contine solutii asupra mai multor capete de cerere, care sint disociabile, incuviintarea poate fi acordata separat.

Art. 177

Pe baza hotaririi definitive de incuviintare a executarii se emite titlul executoriu, in conditiile legii romane, mentionindu-se in titlu si hotarirea de incuviintare.

Art. 178

Hotarirea straina, data de catre o instanta competenta, are forta probanta in fata instantelor romane cu privire la situatiile de fapt pe care le constata.