Titlul iii - Despre expropriaţiunea şi urmăririle ei în privinţa privilegiilor şi altor drepturi reale - Lege din 1864 de expropriaţiune pentru cauză de utilitate publică

M.Of. 0

În vigoare

Versiune de la: 20 Octombrie 1864

TITLUL III:Despre expropriaţiunea şi urmăririle ei în privinţa privilegiilor şi altor drepturi reale

Expropriaţiunea pentru cauza de utilitate publica se face numai prin hotărâre judecătorească.

Sub nici un cuvânt şi sub nici un titlu, tribunalele ordinare nu vor putea fi înlocuite prin administraţie sau prin tribunale administrative, afară de cazurile prevăzute prin legi.

Art. 14

Tribunalele nu pot hotărî expropriaţiunea decât numai după ce utilitatea publică s-a constatat şi s-a declarat după formele prescrise în legea de faţă.

Art. 15

Dispoziţiunile art. 13 şi 14 nu vor avea aplicaţiune la alcătuirile de bunăvoie.

Aceste alcătuiri se vor legaliza de tribunal.

Când preţul va fi contestat de persoana a treia interesată, atunci estimaţiunea se face de comisia arbitrară, conform titlului V, Cap. II.

Art. 16

Întâmplându-se ca măsura de expropriaţiune să aibă a se întinde asupra averilor Statului, ale aşezămintelor publice, ale consiliilor districtuale şi consiliilor comunale, ale nevârstnicilor, ale interdicţiilor, ale absenţilor, asupra averilor dotale şi altele asemenea, tribunalul, ascultând pe reprezentanţii acestor averi şi concluziile ministerului public, va hotărî asupra expropriaţiunei.

Totodată va regula şi măsurile de conservaţiune prescrise de dreptul comun în privinţa tranzacţiunilor de acest fel de averi.

Art. 17

În cazul articolului precedent, preţul nu se va putea statornici decât prin forma comisiei arbitrale arătat de titlul V, Cap. II.

Art. 18

După îndeplinirea celor mai de sus, autorităţile îndrituite cu determinarea proprietăţilor de expropriat, sunt datoare a cere dobândirea prin alcătuiri de bunăvoie.

Art. 19

Dacă încercarea de dobândire prin alcătuire de bunăvoie va rămânea fără rezultat, primarul, ori prefectul, trimite procurorului tribunalului, în a cărui jurisdicţie sunt situate bunurile, titlul ce autoriza executarea lucrărilor şi decizia menţionata la art. 11.

Art. 20

După trei zile, procurorul tribunalului, înfăţişând actele doveditoare îndeplinirii formalităţilor prescrise la titlul I, art. 2 şi titlul II, va cere, şi tribunalul, fără a chema pe părţi, care însă totdeauna vor putea fi ascultate, va hotărî expropriaţiunea pentru cauza de utilitate publică a pământurilor sau edificiilor cuprinse în decizia autorităţilor arătate la art. 11 şi 12.

Hotărârea expropriaţiunei lipseşte pe proprietar de dreptul de proprietate asupra fondului, lăsându-i numai posesiunea pana la plata indemnităţii.

Dacă administraţia n-a urmărit exproprierea în timp de 6 luni, numărate de la decizia autorităţilor arătata la art. 11 şi 12, oricare proprietar lovit prin ea va putea reclama la tribunal.

Procurorul tribunalului va comunica aceasta reclamaţie prefectului ori primarului şi aceştia vor fi datori a trimite de îndată toate actele în chestiune. Tribunalul va hotărî în trei zile.

Prin acea hotărâre se va numi un membru în funcţiune de judecător, director al comisiei arbitrale prevăzut la titlul V, Cap. II.

La caz de împiedicare legală, preşedintele tribunalului va orândui un alt judecător în locui, după o simpla petiţie a părţii interesate.

Art. 21

La caz, când proprietarii, care sunt a se expropria, învoiesc cesionarea fondului, însa nu se mulţumesc cu preţul oferit, tribunalul, prin încheiere, va constata învoirea şi va orândui pe membrul, director al comisiei arbitrale, preţiuitor, fără să mai fie trebuinţă de a da hotărârea de expropriaţiune, nici de a constata că s-au îndeplinit formalităţile prescrise de titlul I, art. 2 şi titlul II.

Art. 22

Hotărârea se publică şi se afişează în prescurtare prin comunele unde sunt situate fondurile, după modul arătat la art. 5.

Totodată se va publica şi în unul din jurnalele oficiale.

Această prescurtare va cuprinde numele proprietarilor, motivele şi dispozitivul hotărârii, şi se va notifica la domiciliul ce-şi vor fi ales proprietarii în plasă unde se află fondurile printr-o declaraţie făcută la consiliul comunei unde sunt fondurile; iar când alegerea domiciliului nu va fi avut loc, notificarea prescurtării se face în copie îndoită, una către consiliul comunei şi alta către arendaşul, locatarul, îngrijitorul proprietăţii.

Toate celelalte notificări prescrise prin legea de faţă se vor face în forma sus semnata.

Art. 23

Administraţia ca să desfacă proprietăţile de privilegii, ipoteci sau alte drepturi ale unei a treia persoane, este datoare a cere transcripţia hotărârii prin care se expropriază fondul în codicele respective ale tribunalului unde sunt situate aceste fonduri.

Art. 24

În curs de 15 zile după împlinirea formalităţilor prescrise la art. precedent, îndrituiţii vor cere şi tribunalul va face înscrierea privilegiilor, ipotecilor sau altor drepturi.

Daca îndrituiţii nu vor fi cerut înscrierea, în termenul prescris mai sus, atunci imobilul expropriat va fi liberat de orice privilegiu, ipoteca sau alte drepturi, fără prejudiciul drepturilor femeilor, nevârstnicilor şi altor interzişi asupra sumei de indemnizare cuvenită proprietarului expropriat.

Creditorii care nu vor fi îndeplinit formalităţile prescrise mai sus vor avea dreptul de reclamaţie în contra proprietarului expropriat.

Creditorii înscrişi nu vor avea la nici un caz facultatea de a propune preţul mai mare, dar ei vor putea cere ca indemnizarea să se fixeze după titlul V.

Art. 25

Acţiunile de revendicare de protimisis, şi orice alte acţiuni reale, nu vor putea opri exproprierea nici împiedica efectul ei. Dreptul reclamanţilor se va transporta asupra preţului, şi imobilul va rămânea scutit.

Art. 26

Regulile aşezate la art. 22, 23 şi 24 sunt aplicabile pentru cazurile de alcătuire de bunăvoie între administraţie şi proprietar.

Neîmplinirea formalităţilor pentru a desărcina imobilul de ipoteca, privilegii, sau drepturi, nu împiedica cursul expropriaţiunei; însă părţile interesate îşi vor putea urmări drepturile lor, după formele prescrise la titlul V, Cap. II.