Art. 7. - Hotararea 518/1995 privind unele drepturi si obligatii ale personalului roman trimis in strainatate pentru indeplinirea unor misiuni cu caracter temporar
M.Of. 154
În vigoare Versiune de la: 14 Octombrie 2024
Art. 7 
(1)Indemnizaţia de deplasare se diferenţiază pe două categorii şi se acordă pe componentele prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. A la nivelurile stabilite pentru fiecare ţară în care are loc deplasarea, potrivit anexei.
(2)Pentru personalul trimis în străinătate, în misiuni cu caracter temporar care se deplasează pentru durate de timp care nu necesită cazare, inclusiv pe durata întregii nopţi, indemnizaţia de deplasare este formată numai din diurna stabilită conform anexei.
(3)Pentru personalul trimis în străinătate în condiţiile prezentei hotărâri, în cazul în care cheltuielile pentru cazare se suportă de către partenerii externi, indemnizaţia de deplasare este formată numai din diurna stabilită conform anexei.
(4)Pentru personalul trimis în străinătate în condiţiile prezentei hotărâri, în cazul în care cheltuielile pentru masă se suportă de către partenerii externi, indemnizaţia de deplasare este formată din 50% din diurnă şi 100% din indemnizaţia de cazare, stabilite pentru ţara în care are loc deplasarea, potrivit categoriei în care se încadrează.
(5)Prevederile alin. (4) se aplică şi personalului care pe timpul deplasării în străinătate se internează în spital, pentru cazurile şi în condiţiile stabilite potrivit prezentei hotărâri.
(6)Pentru membrii colectivelor sportive, artistice, ştiinţifice şi altele asemenea, în situaţia în care cheltuielile de întreţinere şi cazare a acestora în străinătate se suportă din sumele plătite organizatorilor reuniunilor sau manifestărilor la care iau parte, la nivelul comunicat de către aceştia, indemnizaţia de deplasare este formată din 50% din diurna stabilită pentru ţara în care are loc deplasarea, potrivit categoriei în care se încadrează.
(7)În cazul întreruperii călătoriei, determinată de programul de zbor al avioanelor, drepturile de indemnizaţie de deplasare ale personalului se acordă, în continuare, la nivelul prevăzut pentru ţara de destinaţie, numai dacă sejurul pe perioada respectivă nu este asigurat de către companiile care efectuează transportul.
(1)Indemnizaţia de deplasare se diferenţiază pe două categorii şi se acordă pe componentele prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. A la nivelurile stabilite pentru fiecare ţară în care are loc deplasarea, potrivit anexei.(2)Pentru personalul trimis în străinătate, în misiuni cu caracter temporar care se deplasează pentru durate de timp care nu necesită cazare, inclusiv pe durata întregii nopţi, indemnizaţia de deplasare este formată numai din diurna stabilită conform anexei.(3)Pentru personalul trimis în străinătate în condiţiile prezentei hotărâri, în cazul în care cheltuielile pentru cazare se suportă de către partenerii externi, indemnizaţia de deplasare este formată numai din diurna stabilită conform anexei.(4)Pentru personalul trimis în străinătate în condiţiile prezentei hotărâri, în cazul în care cheltuielile pentru masă se suportă de către partenerii externi, indemnizaţia de deplasare este formată din 50% din diurnă şi 100% din indemnizaţia de cazare, stabilite pentru ţara în care are loc deplasarea, potrivit categoriei în care se încadrează.(5)Prevederile alin. (4) se aplică şi personalului care pe timpul deplasării în străinătate se internează în spital, pentru cazurile şi în condiţiile stabilite potrivit prezentei hotărâri.(6)Pentru membrii colectivelor sportive, artistice, ştiinţifice şi altele asemenea, în situaţia în care cheltuielile de întreţinere şi cazare a acestora în străinătate se suportă din sumele plătite organizatorilor reuniunilor sau manifestărilor la care iau parte, la nivelul comunicat de către aceştia, indemnizaţia de deplasare este formată din 50% din diurna stabilită pentru ţara în care are loc deplasarea, potrivit categoriei în care se încadrează.(7)În cazul întreruperii călătoriei, determinată de programul de zbor al avioanelor, drepturile de indemnizaţie de deplasare ale personalului se acordă, în continuare, la nivelul prevăzut pentru ţara de destinaţie, numai dacă sejurul pe perioada respectivă nu este asigurat de către companiile care efectuează transportul.