Hotarare din 2020 în Cauza Konya şi alţii împotriva României

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECŢIA A PATRA

(Cererea nr. 37.087/03 şi alte 24 de cereri)

Strasbourg

Prezenta hotărâre este definitivă, dar poate suferi modificări de formă.

În Cauza Konya şi alţii împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a patra), reunită într-un comitet compus din: Branko Lubarda, preşedinte, Carlo Ranzoni, Peter Paczolay, judecători, şi Ilse Freiwirth, grefier adjunct de secţie,

având în vedere:

- cererile îndreptate împotriva României şi introduse la Curte în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ("Convenţia") la datele indicate în tabelul anexat;

- decizia de a comunica cererile Guvernului României ("Guvernul");

- observaţiile părţilor,

după ce a deliberat în camera de consiliu la 20 octombrie 2020,

pronunţă prezenta hotărâre, adoptată la aceeaşi dată:

INTRODUCERE

1. Cauzele privesc imposibilitatea reclamanţilor de a redobândi posesia asupra proprietăţilor care fuseseră naţionalizate în mod nelegal în timpul fostului regim comunist şi fuseseră vândute terţilor de către stat.

ÎN FAPT

2. Lista reclamanţilor şi detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul anexat.

3. Guvernul a fost reprezentat de agentul guvernamental, cel mai recent de doamna O.F. Ezer, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

4. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părţi, pot fi rezumate după cum urmează.

5. Circumstanţele de fapt şi de drept prezentate în cererile actuale sunt similare cu cele ale reclamanţilor în Cauza Străin şi alţii împotriva României (nr. 57.001/00, pct. 5-18, CEDO 2005-VII), ale reclamanţilor dna şi dl Rodan în Cauza Preda şi alţii împotriva României (Cererea nr. 9.584/02 şi alte 7 cereri, pct. 35-41, 29 aprilie 2014), precum şi ale reclamanţilor în Cauza Ana Ionescu şi alţii împotriva României (19.788/03, pct. 6-7, 26 februarie 2019).

6. Pe scurt, reclamanţii au obţinut hotărâri judecătoreşti definitive care constatau că naţionalizarea de către fostul regim comunist a proprietăţilor acestora fusese nelegală şi că nu au încetat să fie titularii legitimi ai respectivelor proprietăţi. În pofida faptului că titlurile de proprietate ale acestora nu au fost contestate, reclamanţii nu au putut redobândi posesia asupra proprietăţilor, întrucât acestea din urmă fuseseră fie deja vândute, fie vândute de către stat unor terţi. Reclamanţii nu au primit compensaţii pentru respectivele proprietăţi.

Cadrul juridic şi practica relevante

7. Istoricul dreptului şi practicii interne relevante în ceea ce priveşte recunoaşterea proprietăţilor naţionalizate în mod nelegal, vândute de către stat unor terţi, a fost rezumat în hotărârile Curţii în cauzele Brumărescu împotriva României (MC) (nr. 28.342/95, pct. 34-35, CEDO 1999-VII); Străin şi alţii (citată anterior, pct. 19-23); Maria Atanasiu şi alţii împotriva României (nr. 30.767/05 şi 33.800/06, pct. 44 şi următoarele, 12 octombrie 2010); Preda şi alţii (citată anterior, pct. 68-74) şi Dickmann şi Gion împotriva României (nr. 10.346/03 şi 10.893/04, pct. 52-58, 24 octombrie 2017).

ÎN DREPT

I. Observaţii preliminare

A. Cererea nr. 26.485/07

8. Guvernul a contestat faptul că cererea formulată de reclamant în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie avea ca obiect întregul bun imobil din strada Ion Neculce nr. 9, Arad. A susţinut că plângerea reclamantului se baza pe Contractul de vânzare nr. 2.220/1997 care se referea numai la o parte a acestei proprietăţi.

9. Curtea observă că, chiar presupunând că cererea reclamantului în faţa Curţii se referea numai la proprietatea menţionată în contractul respectiv, hotărârea instanţelor naţionale care au examinat şi au respins acţiunea reclamantului care avea ca obiect anularea contractului contestat nu stabilise că respectivul contract nu privea întreaga proprietate în litigiu. Mai mult, niciuna dintre părţi nu a depus la dosarul cauzei o copie a contractului menţionat anterior.

10. Prin urmare, Curtea nu poate accepta că plângerea reclamantului în faţa Curţii se referea numai la o parte din proprietatea în litigiu.

11. În lumina celor de mai sus, Curtea apreciază că argumentul preliminar al Guvernului trebuie să fie respins.

B. Cererea nr. 8.548/08

12. În observaţiile prezentate, Guvernul a solicitat Curţii să ia notă de faptul că, potrivit hotărârii relevante a instanţei prin care se recunoştea dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului în litigiu, acesta nu era unicul proprietar.

13. Curtea constată că, în cererea pe care i-a adresat-o, reclamantul a arătat că proprietatea în litigiu îi aparţinea acestuia şi celor trei fraţi ai săi. În observaţiile sale, reclamantul părea să sugereze că intenţionase să depună plângerea la Curte atât în nume propriu, cât şi în numele fraţilor săi. Cu toate acestea, nu a depus nicio procură care l-ar fi autorizat să acţioneze în numele fraţilor săi şi niciunul dintre aceştia nu a semnat cererea depusă în faţa Curţii.

14. Curtea observă, în continuare, că procedurile interne cu privire la proprietatea în litigiu au fost iniţiate de reclamant şi de toţi fraţii acestuia şi că hotărârea relevantă a instanţelor naţionale îi privea pe toţi. De asemenea, din probele disponibile în dosarul cauzei nu rezultă că reclamantul a devenit între timp unicul proprietar.

15. În aceste circumstanţe, Curtea constată că s-a stabilit faptul că reclamantul este doar coproprietar al imobilului în litigiu şi că a depus cererea numai în nume propriu, şi nu în numele celor trei fraţi ai săi.

II. Cu privire la conexarea cererilor

16. Având în vedere obiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportună examinarea acestora conexat, într-o singură hotărâre.

III. Locus standi

17. Moştenitorii unora dintre reclamanţi au informat Curtea despre decesul respectivilor reclamanţi şi, în calitate de rude apropiate, şi-au exprimat intenţia de a continua procedura în locul lor. Guvernul nu a prezentat obiecţii în acest sens. Având în vedere legăturile strânse de rudenie şi interesele legitime ale moştenitorilor de a continua procedura, Curtea admite că moştenitorii reclamanţilor decedaţi pot continua procedura în locul lor [a se vedea Janowiec şi alţii împotriva Rusiei (MC), nr. 55.508/07 şi 29.520/09, pct. 101, CEDO 2013, şi Preda şi alţii împotriva României, nr. 9.584/02 şi alte 7 cereri, pct. 75, 29 aprilie 2014]. Prin urmare, va continua să examineze cererile respective, la solicitarea moştenitorilor (a se vedea tabelul anexat pentru detalii).

IV. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie

18. Reclamanţii s-au plâns că imposibilitatea de a redobândi posesia proprietăţilor lor naţionalizate în mod nelegal sau de a le fi asigurate compensaţii, în pofida hotărârilor judecătoreşti prin care le-au fost recunoscute drepturile de proprietate, a constituit o încălcare a dreptului lor la respectarea bunurilor, în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, care prevede:

"Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor."

A. Cu privire la admisibilitate

1. Cu privire la exercitarea abuzivă a dreptului de a introduce o cerere

19. Guvernul a susţinut că reclamanta, în cazul Cererii nr. 6.084/14, a abuzat de dreptul său de a introduce o cerere prin faptul că nu a informat Curtea cu privire la evoluţiile importante legate de cauza sa. În special, reclamanta nu a comunicat Curţii faptul că, prin Hotărârea judecătorească definitivă din 24 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a dispus ca Primăria Bucureşti să emită o decizie administrativă prin care să recunoască dreptul reclamantei la compensaţii pentru proprietatea în litigiu.

20. Reclamanta a susţinut că hotărârea judecătorească sus-menţionată nu a schimbat circumstanţele cauzei sale, deoarece autorităţile nu i-au restituit imobilul şi nici nu i-au plătit în fapt nicio compensaţie pentru acesta.

21. Curtea constată că Guvernul nu a argumentat şi nici nu a prezentat nicio probă care să sugereze că, în urma hotărârii interne indicate de acesta, reclamantei i-a fost restituită proprietatea în natură sau a obţinut efectiv o compensaţie financiară pentru aceasta. Astfel, informaţiile în discuţie nu au vizat niciun aspect esenţial al cauzei [a se vedea principiile relevante din Cauza Gross împotriva Elveţiei (MC), nr. 67.810/10, pct. 28, CEDO 2014].

22. Date fiind aceste circumstanţe, Curtea nu poate fi de acord cu punctul de vedere al Guvernului, potrivit căruia neinformarea Curţii de către reclamantă cu privire la hotărârea atacată a constituit o exercitare abuzivă a dreptului de a introduce o cerere.

23. Excepţia ridicată de Guvern în această privinţă trebuie aşadar respinsă.

2. Neepuizarea căilor de atac disponibile/lipsa posesiei

24. Guvernul a susţinut că reclamanţii nu au epuizat căile de atac interne disponibile şi/sau că aceştia nu puteau pretinde că deţin un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, plângerile lor fiind, prin urmare, incompatibile rationae materiae.

25. Reclamanţii au contestat aceste argumente şi au susţinut că mecanismul de compensare instituit prin legislaţia internă nu era eficient.

26. Curtea reaminteşte că a examinat pe larg şi a respins aceleaşi excepţii privind pretinsa inaplicabilitate a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie în situaţii identice celor din prezenta cauză (a se vedea Străin şi alţii, citată anterior, pct. 30, 31 şi 38).

27. De asemenea, a luat deja în considerare şi a respins în repetate rânduri susţinerile Guvernului în ceea ce priveşte pretinsa eficacitate a diferitelor proceduri în instanţă, precum şi a legilor de restituire a proprietăţii, inclusiv Legea nr. 10/2001 şi Legea nr. 165/2013, în cauze în care existau titluri de proprietate valide concurente (a se vedea Popescu şi Daşoveanu împotriva României, nr. 24.681/03, pct. 26-29, 19 iulie 2007; Mihai şi Radu Rădulescu împotriva României, nr. 14.884/03, pct. 18, 20 octombrie 2009; Străin şi alţii, citată anterior, pct. 54-56; Preda şi alţii, citată anterior, pct. 133 şi 141; Dickmann şi Gion, citată anterior, pct. 72 şi 78, şi Ana Ionescu şi alţii, citată anterior, pct. 23).

28. Constată că, în cauza de faţă, Guvernul nu a invocat niciun fapt nou sau argument în măsură să o convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea acestor capete de cerere. Excepţiile Guvernului în această privinţă trebuie aşadar respinse.

29. De asemenea, Curtea observă că aceste capete de cerere nu sunt în mod vădit nefondate în sensul art. 35 § 3 lit. a) din Convenţie şi că nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, trebuie să fie declarate admisibile.

B. Cu privire la fond

30. Reclamanţii au susţinut că imposibilitatea de a redobândi până în prezent posesia bunurilor lor sau de a primi compensaţii în cazul în care redobândirea posesiei nu era posibilă le-a încălcat dreptul la respectarea bunurilor.

31. Guvernul a reiterat excepţia privind admisibilitatea şi a susţinut că reclamanţii ar fi trebuit să urmeze procedurile prevăzute de legile de restituire a proprietăţii, inclusiv Legea nr. 165/2013.

32. Curtea observă că, la fel ca în cazul reclamanţilor în Cauza Străin şi alţii, citată anterior, şi, totodată, ca în cazul dnei şi dlui Rodan în Cauza Preda şi alţii, citată anterior, reclamanţii în prezenta cauză au obţinut hotărâri definitive care recunoşteau cu efect retroactiv nelegalitatea confiscării proprietăţilor lor de către stat şi dreptul lor de proprietate legitim asupra respectivelor proprietăţi. Aceste hotărâri nu au fost contestate sau casate până în prezent. Reclamanţii nu au fost în măsură, până în prezent, să redobândească posesia proprietăţilor menţionate în tabelul anexat sau să obţină compensaţii pentru această lipsire de proprietate.

33. Curtea reaminteşte că în Cauza Preda şi alţii a constatat că imposibilitatea reclamanţilor de a redobândi posesia proprietăţilor lor, în pofida hotărârilor definitive care le recunoşteau retroactiv drepturile de proprietate, a constituit o lipsire de proprietate în sensul celei de a doua teze a art. 1 primul paragraf din Protocolul nr. 1 şi că o astfel de lipsire, coroborată cu lipsa totală a unei compensaţii, le-a impus reclamanţilor o sarcină disproporţionată şi excesivă, cu încălcarea dreptului lor la respectarea bunurilor, astfel cum este garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Preda şi alţii, citată anterior, pct. 146, 148 şi 49).

A reiterat constatările de mai sus în Cauza similară Dickmann şi Gion (citată anterior, pct. 103-104) şi în Cauza mai recentă <a href="#/dokument/16989765">Ana Ionescu şi alţii</a> (citată anterior, pct. 23, 28-30).

De asemenea, Curtea constată că Guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument în măsură să o convingă să ajungă la o concluzie diferită în speţă.

34. Considerentele de mai sus îi sunt suficiente Curţii pentru a-i permite să concluzioneze că a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.

V. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 6 din Convenţie

35. Reclamanţii în cererile nr. 12.118/06 şi 3.104/07 s-au plâns de încălcarea dreptului lor de acces la o instanţă din cauza imposibilităţii de a pune în executare hotărârile definitive, şi anume cea care confirmă drepturile de proprietate ale dlui Toma asupra proprietăţii în litigiu sau, respectiv, cea care dispune ca autorităţile administrative competente să emită o decizie pentru compensarea dnei Ştefănescu pentru proprietatea în litigiu (Hotărârea din 17 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti). Aceştia au invocat art. 6 din Convenţie, care, în măsura în care este relevant, prevede următoarele:

"1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil [...] a cauzei sale, de către o instanţă [...], care va hotărî [...] asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil. [...]"

36. Curtea constată că cererea reclamanţilor este strâns legată de cererea formulată în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie. Având în vedere constatările enunţate mai sus (a se vedea pct. 32-34), Curtea consideră că nu este necesară examinarea plângerii lor [a se vedea Centrul de Resurse Juridice în numele lui Valentin Câmpeanu împotriva României (MC), nr. 47.848/08, pct. 156, CEDO 2014, şi Rasidescu împotriva României, nr. 39.761/03, pct. 31-35, 15 septembrie 2009, cu trimiterile suplimentare].

VI. Celelalte capete de cerere

37. Reclamantul în Cererea nr. 12.118/06 a formulat şi alte capete de cerere în temeiul art. 6 din Convenţie. Reclamantul în Cererea nr. 3.104/07 a formulat un alt capăt de cerere în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 privind cealaltă parte a imobilului situat în strada Paleologu nr. 15, sectorul 3, Bucureşti. În plus, reclamanţii în cererile nr. 8.011/04, 15.658/05, 41.890/06, 32.269/07, 48.157/07, 8.548/08, 27.215/08 şi 60.788/08 au formulat diferite capete de cerere în temeiul art. 6 din Convenţie, în timp ce reclamanţii în cererile nr. 15.658/05 şi 8.548/08 au formulat şi un capăt de cerere în temeiul art. 13 din Convenţie.

38. Curtea a examinat cu atenţie toate aceste capete de cerere. În lumina tuturor elementelor de care dispune şi în măsura în care este competentă să se pronunţe cu privire la aspectele invocate, Curtea constată că acestea nu indică nicio aparentă încălcare a drepturilor şi a libertăţilor stabilite în Convenţie sau în protocoalele la aceasta.

39. Rezultă că aceste capete de cerere sunt în mod vădit nefondate şi trebuie respinse în conformitate cu art. 35 § 3 lit. a) şi § 4 din Convenţie.

VII. Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenţie

40. Art. 41 din Convenţie prevede:

"Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă."

41. Reclamanţii au depus cereri de acordare a unei reparaţii echitabile la diferite date, în perioada 2004-2019. La solicitarea Curţii, unele cereri mai vechi au fost actualizate în perioada 2015-2019.

42. Guvernul a făcut comentarii în replică la cererile iniţiale şi actualizate ale reclamanţilor de acordare a unei reparaţii echitabile.

43. În sprijinul cererilor şi susţinerilor în ceea ce priveşte prejudiciul material, unii dintre reclamanţi şi Guvernul, în unele cauze, au transmis unul sau mai multe dintre următoarele documente:

a) rapoarte de expertiză realizate de experţi autorizaţi, fie ai Ministerului Justiţiei, fie membri ai Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor (ANEVAR), care este o asociaţie recunoscută de Guvernul român drept asociaţie de interes public. Rapoartele de expertiză au estimat valoarea de piaţă a proprietăţilor pretinse după vizitarea acestora (experţii reclamanţilor), utilizând criteriile definite de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2008, care stabileşte chiriile proprietăţilor de stat, standardele şi recomandările stabilite de Asociaţia Naţională a Evaluatorilor (ANEVAR) şi Standardele Internaţionale de Evaluare (IVS). Experţii guvernamentali nu au vizitat proprietăţile;

b) deciziile administrative în temeiul Legii nr. 165/2013 care acordă compensaţii calculate potrivit criteriilor stabilite prin legea menţionată sau valori estimative calculate de organele administrative competente (a se vedea art. 41 din Legea nr. 165/2013, Preda şi alţii, citată anterior, pct. 70);

c) copii ale contractelor de vânzare care indică preţul pe metru pătrat pentru proprietăţile învecinate.

A. Prejudiciu material

44. Astfel cum Curtea s-a pronunţat în mai multe rânduri, o hotărâre prin care Curtea constată o încălcare impune statului pârât obligaţia legală de a pune capăt respectivei încălcări şi de a-i repara consecinţele astfel încât să se restabilească pe cât posibil situaţia existentă înainte de încălcare [a se vedea Iatridis împotriva Greciei (reparaţie echitabilă) (MC), nr. 31.107/96, pct. 32, CEDO 2000-XI, şi Guiso-Gallisay împotriva Italiei (reparaţie echitabilă) (MC), nr. 58.858/00, pct. 90, 22 decembrie 2009].

45. Curtea consideră că, în circumstanţele cauzei, restituirea proprietăţilor în discuţie va pune reclamanţii, pe cât posibil, într-o situaţie echivalentă cu cea în care s-ar fi aflat dacă nu ar fi fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1.

46. În lipsa unei asemenea restituiri din partea statului pârât, Curtea reţine că acesta trebuie să plătească reclamanţilor, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material, o sumă corespunzătoare cu valoarea actuală a proprietăţilor, aşa cum s-a solicitat (a se vedea Preda şi alţii, citată anterior, pct. 163).

47. În ceea ce priveşte suma de bani pretinsă cu titlu de foloase sau beneficii nerealizate din bunurile reclamantelor, Curtea respinge acest capăt de cerere. A acorda o sumă de bani pe această bază ar reprezenta un proces speculativ, având în vedere că foloasele obţinute din deţinerea proprietăţii depind de diverşi factori [a se vedea Buzatu împotriva României (reparaţie echitabilă), nr. 34.642/97, pct. 18, 27 ianuarie 2005, şi Preda şi alţii, citată anterior, pct. 164].

48. Curtea observă discrepanţa dintre estimările reclamanţilor în privinţa valorii proprietăţilor lor şi cele avansate de Guvern.

Având în vedere informaţiile de care dispune referitoare la preţurile bunurilor imobile pe piaţa locală, inclusiv documentele transmise de părţi, precum şi jurisprudenţa sa consacrată privind cauze similare (a se vedea Maria Atanasiu şi alţii, citată anterior, pct. 253; Preda şi alţii, citată anterior, pct. 164; şi Dickmann şi Gion, citată anterior, pct. 113-18), Curtea consideră rezonabil şi echitabil, astfel cum prevede art. 41, să acorde reclamanţilor sumele indicate în tabelul anexat, pentru prejudiciul material.

B. Prejudiciu moral

49. În măsura în care reclamanţii au solicitat despăgubiri pentru prejudiciul moral, Curtea consideră că ingerinţa gravă în exercitarea dreptului reclamanţilor la respectarea bunurilor lor nu poate fi compensată în mod adecvat prin simpla constatare a unei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1. Pronunţându-se în echitate, în conformitate cu art. 41 din Convenţie, Curtea acordă reclamanţilor sumele indicate în tabelul anexat pentru prejudiciul moral.

50. În ceea ce priveşte reclamanţii care nu au solicitat despăgubiri pentru prejudiciul moral, Curtea nu consideră că există vreun motiv pentru a le acorda vreo sumă cu acest titlu (a se vedea tabelul anexat).

C. Cheltuieli de judecată

51. Unii dintre reclamanţi fie nu au formulat cereri pentru rambursarea cheltuielilor de judecată, fie nu au reuşit să le justifice. În consecinţă, Curtea nu consideră că există vreun motiv pentru a le acorda vreo sumă cu acest titlu (a se vedea tabelul anexat).

52. În ceea ce priveşte capetele de cerere formulate de restul reclamanţilor, ţinând seama de documentele de care dispune şi de jurisprudenţa sa, Curtea consideră rezonabil să acorde sumele indicate în tabelul anexat pentru toate cheltuielile de judecată.

D. Dobânzi moratorii

53. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal, practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

În unanimitate,

CURTEA:

1. hotărăşte că moştenitorii reclamanţilor care şi-au manifestat dorinţa de a continua procedura în locul defuncţilor reclamanţi au calitatea procesuală de a face acest lucru (a se vedea anexa);

2. decide să conexeze cererile;

3. declară admisibile capetele de cerere în ceea ce priveşte art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, în afară de capătul de cerere menţionat la pct. 37 din prezenta hotărâre, şi inadmisibile restul capetelor de cerere, în afară de capetele de cerere menţionate la pct. 35 din prezenta hotărâre;

4. hotărăşte că a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie;

5. hotărăşte că nu este necesar să examineze admisibilitatea şi temeinicia capetelor de cerere formulate în temeiul art. 6 din Convenţie, menţionate la pct. 35 din prezenta hotărâre;

6. hotărăşte:

a) că statul pârât trebuie să restituie reclamanţilor proprietăţile lor, în termen de trei luni;

b) că, în lipsa unei asemenea restituiri, statul pârât trebuie să plătească reclamanţilor, în acelaşi termen de trei luni, sumele indicate în tabelul anexat plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material;

c) că, în orice caz, statul pârât trebuie să plătească reclamanţilor, în acelaşi termen de trei luni, sumele indicate în tabelul anexat plus orice sumă care poate fi datorată de reclamanţi cu titlu de impozit, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral şi pentru cheltuielile de judecată;

d) că sumele de mai sus trebuie convertite în moneda naţională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plăţii;

e) că, de la expirarea termenului de trei luni menţionat şi până la efectuarea plăţii, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată anuală egală cu rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale;

7. respinge cererea de acordare a unei reparaţii echitabile pentru celelalte capete de cerere.

Redactată în limba engleză, apoi comunicată în scris la 17 noiembrie 2020, în temeiul art. 77 § 2 şi § 3 din Regulamentul Curţii.

-****-

PREŞEDINTE

BRANKO LUBARDA

Grefier adjunct,

Ilse Freiwirth

ANEXĂ: LISTA CAUZELOR

Nr.

Nr. cererii şi data introducerii

Numele reclamantului, cetăţenia, data naşterii, domiciliul

Reprezentat de

Identificarea proprietăţii

Decizia internă care a recunoscut titlul de proprietate al reclamanţilor

Decizia internă care confirmă validitatea titlului de proprietate al terţilor

Sume propuse pentru

A. despăgubiri pentru prejudiciile material şi moral

B. cheltuieli de judecată/cerere în euro

(EUR)

1

37.087/03

9.09.2003

Arpad-Ernest Konya

germană

n.: 1953

Bruhl

Agnes-Lotte

Schrepler-Konya

germană

n.: 1953

Bruhl

Str. Transilvania nr. 1, ap. 36, Baia Mare

16 aprilie 2003

Curtea de Apel Cluj

16 aprilie 2003

Curtea de Apel Cluj

A. 73.000 EUR (68.000 + 5.000), în solidar

B. 2.000 EUR, în solidar

2

8.011/04

2.02.2004

Gheorghe Barbu

germană

n.: 1926

Ebersbach

Bernd Fabritius

Bunuri imobile (casă şi 131 părţi/173 din terenul vândut către terţe părţi), Str. Grădinilor nr. 4, Bistriţa-Năsăud

29 septembrie 2003

Curtea de Apel Cluj

29 septembrie 2003

Curtea de Apel Cluj

A. 70.000 EUR, numai pentru prejudiciul material

B. -

3

25.788/04

1.06.2004

Corneliu Medesan

română

n.: 1930

Bucureşti

Alexandru-Mihai Ghiocel

română

n.: 1968

Bucureşti

Elena-Tereza Dotti

română

n.: 1951

Bucureşti

Dragoş Ungurean

Str. Vlad Judeţul nr. 41, ap. 1, etaj 1, sector 3, Bucureşti

14 mai 1997

Judecătoria competentă de sector din Bucureşti

2 decembrie 2003

Curtea de Apel Bucureşti

A. 50.000 EUR (45.000 + 5.000), în solidar

B. -

4

28.731/04

30.04.2004

Gavril Brody

română/germană

n.: 1927

d.: 2004

continuată de moştenitori:

1. Rodica-Maria Brody

germană

n.: 1940

Bonn

2. Cornelius Brody

germană

n.: 1963

Frankfurt pe Main

3. Bella-Maria Brody

germană

n.: 1971

Koln

4. Christina- Georgeta Brody

germană

n.: 1976

Bonn

Oana Marilena Resteşan

Str. Ion Raţiu

nr. 10-12, ap. 11, Cluj-Napoca

16 martie 2001

Curtea Supremă de Justiţie

7 noiembrie 2003

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

A. 85.000 EUR (80.000 + 5.000), în solidar

B. -

5

15.658/05

25.04.2005

Victor Vorobchievici

română

n.: 1947

Bucureşti

Cătălin Vorobchievici

română

n.: 1989

Bucureşti

Simona Cristina Caranda

Str. Prof. Nifon Bălăşescu nr. 5, parter, sector 2, Bucureşti

4 noiembrie 2004

Curtea de Apel Bucureşti

4 noiembrie 2004

Curtea de Apel Bucureşti

A. 65.000 EUR (60.000 + 5.000), în solidar

B. 1.428 EUR, în solidar

6

28.188/05

1.07.2005

Dana Georgeta Chifu

română

n.: 1954

Craiova

Gabriela Dricu

română

n.: 1951

Bucureşti

3 apartamente, str. Păltiniş nr. 11, Craiova

25 ianuarie 2005

Curtea de Apel Craiova

29 octombrie 2004, 25 ianuarie şi 3 februarie 2005

Curtea de Apel Craiova

A. 208.000 EUR (203.000 + 5.000), în solidar

B. -

7

12.118/06

11.03.2006

Viorica Georgina Rogoz (n. Huber)

germană

n.: 1927

Bad Nauheim

Johanna Huber

Intrarea Anda Călugăreanu nr. 1, ap. 1, parter, sector 1, Bucureşti

31 martie 2004

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

12 septembrie 2005

Curtea de Apel Bucureşti

A. 265.000 EUR (260.000 + 5.000)

B. 5.331 EUR

8

19.672/06

26.04.2006

Gregor Ehret

germană

n.: 1931

Heilbronn

Theodora Ehret

germană

n.: 1940

Heilbronn

Bd. 1 Decembrie 1918 nr. 35, bloc L20, scara C, ap. 82, etaj 1, Constanţa

16 februarie 2006

Curtea de Apel Constanţa

24 octombrie 2016

Curtea de Apel Constanţa

16 februarie 2006

Curtea de Apel Constanţa

A. 57.000 EUR (52.000 + 5.000), în solidar

B. -

9

22.917/06

23.05.2006

Andre Henri Rismont

franceză

n.: 1938

Montrouge

Lucia

Cherecheş

Str. Popa Tatu nr. 18, ap. 1, parter, şi ap. 2, etaj 1, sector 1, Bucureşti

6 decembrie 2005

Curtea de Apel Bucureşti

4 iulie 2013

Curtea de Apel Bucureşti

6 decembrie 2005

Curtea de Apel Bucureşti

A. 270.000 EUR (266.000 + 4.000)

B. 5.000 EUR

10

41.890/06

16.08.2006

Mihail-Dan Toma

română

n.: 1939

Craiova

Str. Spătarului nr. 29, ap. 2, etaj 1, sector 2, Bucureşti şi 1/5 din 218 m² din terenul aferent

16 noiembrie 2001

Curtea Supremă de Justiţie

9 ianuarie 2006 (disponibilă la 16 februarie 2006)

Curtea de Apel Bucureşti

A. 101.159 EUR (96.159 + 5.000)

B. 2.300 EUR

11

3.104/07

9.01.2007

Nadege Ştefănescu

română/franceză

n.: 1937

Royan

Arnaud Friederich

Str. Paleologu nr. 15, ap. nr. 1-5, sector 3, Bucureşti

7 mai 1998

Judecătoria competentă de sector din Bucureşti

A. 605.000 EUR (600.000 + 5.000)

B. 4.773 EUR

12

15.507/07

5.03.2007

Otilia Oţelea

germană

n.: 1948

Waldkraiburg

Veronica Bărbat

Str. Cpt. Dobrilă Eugeniu nr. 5, bloc N, scara B, ap. 28, Constanţa

13 noiembrie 2006

Tribunalul Constanţa

13 noiembrie 2006

Tribunalul

Constanţa

A. 70.680 EUR (65.680 + 5.000)

B. 4.200 EUR

13

26.485/07

22.05.2007

Tabita Bora

română/germană

n: 1955

Engelskirchen

Casă şi 586 m² teren, str. Ion Neculce nr. 9, Arad

7 decembrie 2006

Curtea de Apel Timişoara

7 decembrie 2006

Curtea de Apel Timişoara

A. 105.000 EUR (100.000 + 5.000)

B. -

14

32.269/07

23.07.2007

Steliana-Aurora Ionescu

română

n.: 1927

Bucureşti

Maria Piticescu

română

n.: 1923

Bucureşti

Sergiu Florin Roşca

Str. Av. Sănătescu nr. 31, ap. 1, parter, sector 1, Bucureşti

22 ianuarie 2007 (disponibilă la 26 ianuarie 2007)

Curtea de Apel Bucureşti

22 ianuarie 2007

Curtea de Apel Bucureşti

A. 70.000 EUR pentru prejudiciul material, în solidar

B. -

15

44.956/07

27.09.2007

Alexander Georg (Mihail) Michael Albert Zink

română/germană

n.: 1940

Ried Eisemannsberg

(Eugen) Hans Gustav Paul (Ioan) Zink

română/germană

n.: 1938

Munchen

Diana Steluţa Nere

Str. Rahmaninov nr. 15, ap. 1, sector 2, Bucureşti

28 martie 2007

Curtea de Apel Bucureşti

28 martie 2007

Curtea de Apel Bucureşti

A. 185.000 EUR pentru prejudiciul material, în solidar

B. -

16

48.157/07

12.10.2007

Romulus Bardelli

română

n.: 1942

Ploieşti

Otilia-Monalisa Stoica

Str. Braziliei nr. 9, ap. 5, sector 1, Bucureşti

12 martie 1998

Judecătoria competentă de sector din Bucureşti

12 aprilie 2007

Curtea de Apel Bucureşti

A. 105.000 EUR (100.000 + 5.000),

B. 5.000 EUR

17

8.548/08

19.02.2008

Andre Paul Konstantin Lahovary

română/suedeză

n.: 1948

Visby

Coproprietar al imobilului din str. Nicolae Iorga nr. 58-60 (în prezent bd. Dacia nr. 24), sector 1, Bucureşti

14 mai 2007

Curtea de Apel Bucureşti

14 mai 2007

Curtea de Apel Bucureşti

A. 230.000 EUR (225.000 + 5.000) luând în considerare că reclamantul este unul dintre cei patru coproprietari.

B. -

18

19.581/08

19.12.2007

Dan Andrei Petrascu

română

n.: 1958

Bucureşti

Nicoleta-Tatiana Popescu

Str. Căderea Bastiliei nr. 1, apartament la parter, sector 1, Bucureşti

4 iulie 2007

Curtea de Apel Bucureşti

4 iulie 2007

Curtea de Apel Bucureşti

A. 75.000 EUR (70.000 + 5.000)

B. 1.000 EUR

19

27.215/08

30.04.2008

Luminiţa Gabriela Ilie

română

n.: 1942

Le Chesnay

Lucian Ilie

română

n.: 1939

Le Chesnay

Radu Cristian Voloagă

Str. Valea Călugărească nr. 3, bloc D4, scara C, ap. 27, sector 6, Bucureşti

23 noiembrie 2007

Curtea de Apel Bucureşti

23 noiembrie 2007

Curtea de Apel Bucureşti

A. 85.000 EUR (80.000 + 5.000), în solidar

B. 1.651 EUR, în solidar

20

60.778/08

5.12.2008

Adrian Iuncu

română

n.: 1946

d.: 2015

Monica Bălteanu

română

n.: 1952

Bucureşti Continuată de moştenitor/moştenitoare:

Cristian Iuncu

română

n.: 1976

Bucureşti

Str. Andrei Mureşanu nr. 23 (fost 23A), ap. 1 şi 2, sector 1, Bucureşti

5 mai 1997

Judecătoria competentă de sector din Bucureşti 29 mai 2006

Curtea de Apel Bucureşti

25 iunie 2008

Curtea de Apel Bucureşti

A. 405.000 EUR (400.000 + 5.000), în solidar

B. 200 EUR, în solidar

21

4.885/09

23.10.2008

Romulus Bardelli

română

n.: 1942

Ploieşti

Otilia-Monalisa Stoica

Str. Braziliei nr. 7B, ap. 4 (3) şi 6, sector 1, Bucureşti

15 aprilie 1998

Judecătoria competentă de sector din Bucureşti

23 aprilie 2008

Curtea de Apel Bucureşti

A. 145.000 EUR (140.000 + 5.000)

B. 1.000 EUR

22

40.991/09

16/06/200

Marius-Robert Capeţan-Bacskai

română

n.: 1954

d.: 2019

Continuată de moştenitor/moştenitoare:

Georgeta Capeţan-Bacskai

română

n.: 1954

Lugoj

Corina şi Cotizo-Olimpiu Negruţiu

Bd. Regele Carol I (fostă Tinereţii) nr. 20, ap. 10, Timişoara

10 octombrie 2001

Curtea de Apel Timişoara

17 decembrie 2008

Curtea de Apel Timişoara

A. 85.000 EUR (80.000 + 5.000)

B. 500 EUR

23

57.120/10

13.09.2010

Gheorghe Scarlat

română

n.: 1946

d.: 2014

Continuată de moştenitori:

1. Florin Scarlat

română

n.: 1956

Bucureşti

2. Dumitra Tamasiu

română

n.: 1958

Bucureşti

Doina Vălcăuan

Aleea Costineşti nr. 2, bloc 9, scara A, ap. 5, sector 5, Bucureşti

11 mai 2010

Curtea de Apel Bucureşti

11 mai 2010

Curtea de Apel Bucureşti

A. 45.000 EUR (40.000 + 5.000), în solidar

B. 4.000, în solidar

24

47.783/11

28.07.2011

Virgil Duncan

americană

n.: 1947

New Jersey

Dan Duncan

americană

n.: 1949

New York

Aneta Segal

română

n.: 1922

d.: 2014

Tel Aviv

Continuată de moştenitori: primii doi reclamanţi de mai sus

Mădălina Berechet

Imobil, str. C.A. Rosetti nr. 13, Roman

28 ianuarie 2011

Curtea de Apel Bacău

28 ianuarie 2011

Curtea de Apel Bacău

A. 55.000 EUR (50.000 + 5.000), în solidar

B. 3.000 EUR, în solidar

25

6.084/14

25.11.2013

Maria Willutzky

română/germană

n.: 1934

Geneva

Custode Yazan Savoy şi Lucia Cherecheş

Str. Mihail Kogălniceanu nr. 49 (fost 95A) (fostă bd. 6 Martie nr. 95), cotă 2/3 din ap. 12, sector 5, Bucureşti

2 noiembrie 2009

Curtea de Apel Bucureşti

3 iunie 2013

Judecătoria competentă de sector din Bucureşti

A. 53.000 EUR (50.000 + 3.000)

B. 1.050 EUR

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 481 din data de 10 mai 2021

M.Of. 481