Secţiunea 2 - 6.2. Sindromul de preruptură uterină - Ghid din 2019 privind ruptura uterină

Standard

Pentru managementul hipercontractilităţii uterine, medicul trebuie să:

- aplice măsuri de gestionare a urgenţelor

- oprească perfuzia ocitocică dacă era montată la momentul identificării hipercontractilităţii

- plaseze pacienta în decubit lateral stâng

- se asigure că există un abord venos funcţional

- administreze solutii perfuzabile în bolus

- realizeze

monitorizarea continuă electronică a fătului şi să evidentieze semnele de suferintă fetală

- administreze oxigen pe mască pe durata existentei semnelor de suferintă fetală

- palpeze uterul pentru a determina răspunsul la managementul aplicat.

C

Argumentare

Hipercontractilitatea uterină (hiperstimularea) poate apărea şi spontan în travaliu; cu toate acestea, este frecvent asociată cu administrarea de prostaglandină sau cu perfuzie cu ocitocină.

Hipercontractilitatea uterină se defineşte prin mai mult de cinci contracţii în 10 minute, sau contracţii care durează mai mult de 2 minute şi pot sau nu pot fi asociate cu un grad de afectare fetală.^{(3, 4)}

Recunoaşterea timpurie este esenţială deoarece hiperstimularea uterină afectează perfuzia utero-placentară care duce la o scădere a oxigenării fetale şi, în cele din urmă, la compromiterea fetală. Un nivel bazal al contracţiei uterine ridicat contribuie, de asemenea, la reducerea perfuziei utero-placentare. Nivel bazal susţinut de peste 15 mmHg duce la modificări ale ritmului cardiac fetal.⁽⁵⁾ Utilizarea prelungită a terapiei materne cu oxigen pe masca facială poate fi dăunătoare pentru copil şi ar trebui evitată. Nu există dovezi ştiinţifice care să evalueze beneficiile sau riscurile asociate cu utilizarea pe termen scurt a terapiei materne de oxigen facial în cazul unui compromis fetal suspectat.⁽⁶⁾

IV

Recomandare

Dacă măsurile de gestionare a urgenţelor eşuează, se recomandă ca medicul să:

- administreze tocoliză

- salbutamol sau terbutalină - în cazurile în care compromisul fetal este susţinut în pofida măsurilor de urgenţă de mai sus, medicul trebuie să ia în considerare necesitatea de a finaliza sarcina de urgenţă.

C

Argumentare

Hiperstimularea uterului se poate manifesta fie ca tahisistolie, fie ca hipertomie uterină, ambele putând genera modificări ale cardiotocografiei. În funcţie de preparatele utilizate şi de doză, se estimează o incidenţă de 1-5% a acestei complicaţii. Nu au fost identificate în literatură studii care să evalueze efectele tocolizei în cazul hiperstimulării uterine cauzate de inducţia travaliului cu prostaglandine sau tratamentul hiperstimulării produsă de ocitocina administrată intravenos. Un studiu retrospectiv de calitate scăzută (retrospectiv) a arătat că administrarea unei doze unice de 250 micrograme de terbutalină intravenos sau subcutanat s-a soldat cu normalizarea contracţiilor uterine şi a traseului CTG în 98% din cazuri, în medie în 5 minute de la administrare.^{(7, 8)}

IV