Capitolul 8 - URMĂRIRE ŞI MONITORIZARE - Ghid din 2019 privind boala tromboembolică în sarcină şi lehuzie

Standard

Tratamentul anticoagulant trebuie monitorizat de către echipa medic hematolog-medic obstetrică-ginecologie, ştiind că:

- la gravidele şi lehuzele care primesc antagonişti de vitamina K, INR-ul trebuie să fie de 2, 0-3, 0;

- la gravidele şi lehuzele care primesc HNF, aPTT trebuie să fie între 2-3 ori valoarea de referinţă a laboratorului (pentru un aPTT de bază de 27-35 sec se consideră că tratamentul este eficace dacă aPTT este cuprins între 50-70 sec;

- la gravidele şi lehuzele care primesc HGMM, dozele trebuie ajustate pentru a obţine la 6 ore postadministrare un nivel alantifactorului-Xa cuprins între 0,5-1, 2 Ui/ml sau la 24 ore postadministrare un nivel al antifactorului-Xa cuprins între 0,6-1, 0 Ui/ml.

C

Argumentare

Profilaxia în cazuri cu risc ridicat se poate regla prin menţinerea nivelului anti-Xa între 0,2 şi 0,4. Nivelul anti-Xa este de obicei generat după 4 ore de la injecţie. Nivelurile anti-Xa nu au fost evaluate în mod corespunzător pentru a demonstra reducerea incidenţei complicaţiilor.

Nivelul anti-Xa se testează cel puţin o dată la 3 săptămâni după iniţierea tratamentului cu heparină. Trebuie certificat numărul iniţial al trombocitelor şi apoi săptămânal în primele trei săptămâni pentru a vă asigura că nu există dovezi de trombocitopenie indusă de heparină. Nu există metode de evaluare a terapiei cu antagonişti de vitamina K la femeile cu istoric trombotic extrem, incluzând tromboza recurentă sau tromboza cerebrală.

În absenţa datelor robuste privind ajustarea dozelor pe parcursul sarcinii, pot fi luate în considerare următoarele opţiuni:

1. Doza iniţială rămâne neajustată pe parcursul sarcinii;

2. Ajustarea dozelor în funcţie de modificarea greutăţii;

3. Ajustarea dozelor de HGMM în funcţie de vârful nivelului anti-factorului Xa, (recoltat la 2-4 h post administrare) pentru a menţine valoarea acestuia între 0, 6-1, 0 u/mL. ^{(1, 2)}

IV