Capitolul 5 - EVALUARE ŞI DIAGNOSTIC - Ghid din 2019 clinic pentru sarcina multiplă
M.Of. 738 bis
În vigoareStandard | Medicul trebuie să stabilească diagnosticul de sarcină multiplă în trimestrul I sau la prima prezentare a gravidei. | B |
Argumentare | Sarcina multiplă este asociată cu morbiditate şi mortalitate crescută fetală şi neonatală(1), astfel încât diagnosticul precoce de sarcină multiplă asigură o evaluare adecvată şi îmbunătăţirea prognosticului. Diagnosticul de sarcină multiplă în trimestrul al II-lea, al III-lea sau în travaliu, diminuează sau anulează orice oportunitate de tratament preventiv, în special în privinţa gestaţiei multiple monocorionice. Actualmente, peste 90% dintre sarcinile multiple sunt diagnosticate antenatal.(2, 3) | III |
Standard | Medicul trebuie să stabilească diagnosticul de sarcină multiplă prin: - Anamneză; - Examen clinic obstetrical; - Examen ecografic obstetrical. | A |
Argumentare | Utilizarea doar a criteriilor clinice şi anamnestice pentru a diagnostica sarcina multiplă nu reprezintă o conduită fiabilă.(1) Examenul ecografic obstetrical este cel mai fiabil instrument în stabilirea diagnosticului de sarcină multiplă.(1-4) Anamneza şi examenul clinic obstetrical au valoare îndeosebi în trimestrul al III-lea la o gravidă, sau în travaliu la o parturientă a cărei sarcină nu a fost dispensarizată.(2) | Ia |
Standard | Prin anamneză, medicul trebuie să urmărească: - Istoricul familial sau personal de sarcină multiplă; - Paritatea crescută; - Vârsta maternă crescută; - Sarcina obţinută prin tehnici de reproducere asistată (TRA); - Tratamentul pentru infertilitate (clomifen citrat/gonadotropine); - Talia maternă (femeile cu talie înaltă au o probabilitate mai mare pentru sarcina multiplă); - Greutatea şi nutriţia maternă. | B |
Argumentare | Factori anamnestici favorizanţi pentru apariţia sarcinii multiple.(2, 4, 5) | III |
Standard | În trimestrul al II-lea de sarcină, la examinarea unei gravide cu sarcină multiplă, medicul trebuie să obiectiveze: - Înălţimea uterului la nivel fundic măsurată cu acurateţe este esenţială (Obs: obezitatea poate distorsiona măsurătorile); - Fundul uterin ascensionat cu mai mult de 5 cm, comparativ cu înălţimea standard corespunzătoare vârstei gestaţionale*; - Palparea a mai mult de 2 poli fetali*; - Auscultarea a cel puţin 2 focare cardiace fetale independente, cu ritm diferit prin cel puţin 10-15 bpm*; | B |
Argumentare | *Elemente clinice în diagnosticul sarcinii multiple.(2) În general, diagnosticul de sarcină multiplă este foarte dificil de stabilit prin palpare, anterior trimestrului al III-lea de sarcină. | IIa |
Standard | Prin obiectivarea unui uter mai mare decât vârsta gestaţională calculată, medicul trebuie să efectueze diagnosticul diferenţial al sarcinii multiple cu: - Plenitudinea vezicii urinare şi ascensionarea uterului; - Istoric menstrual eronat; - Sarcină multiplă cu ordin numeric mare (> 2); - Hidramnios; - Mola hidatiformă; - Leiomioame uterine; - Masă anexială intens aderentă de corpul uterin; - Macrosomia fetală (tardiv în cursul sarcinii). | B |
Argumentare | Diagnosticul diferenţial al constatărilor clinice este încă rezonabil, în lipsa unui ecograf disponibil, sau a rezultatelor ecografiilor obstetricale efectuate anterior pe parcursul sarcinii. Astfel, anamneza şi examenul clinic sunt elemente ajutătoare pentru medic în stabilirea unui diagnostic şi adoptarea unei decizii rapide.(2) | III |
Standard | Medicul trebuie să indice examenul ecografic obstetrical ca şi standard de aur în sarcina multiplă. | B |
Argumentare | Prin examinare ecografică transvaginală, prezenţa a doi sau mai mulţi saci gestaţionali poate fi demonstrată devreme în cursul sarcinii multiple (6-9 s.a.).(2) Examenul ecografic obstetrical în sarcina multiplă trebuie să demonstreze: - Prezenţa gestaţiei multiple între 6-9 s.a.; - Confirmarea feţilor vii şi a ordinului numeric al acestora; - Determinarea vârstei gestaţionale; - Determinarea corionicităţii şi amnionicităţii între 11(+0) - 13(+6) s.a.; - Screening pentru aneuploidii în trimestrul I de sarcină (TN, ON) între 11 - 13(+6) s.a., (CRL între 45 mm - 84 mm) (vezi ghidul clinic Examinarea ecografică de screening pentru anomalii sarcină în trimestrul I); - Screening în trimestrul al II-lea de sarcină pentru detectarea anomaliilor structurale fetale între 19-23 s.a. (vezi ghidul clinic Examinarea ecografică de screening anomalii sarcină în trimestrul al II-lea); - Doppler la nivelul arterelor uterine 18-23 s.a.; - Măsurarea lungimii colului uterin după 20 s.a.; - Diagnosticul complicaţiilor fetale: - Sindromul de dispariţie embrio-fetală (Vanishing twin syndrome), în primul trimestru de sarcină; - Complicaţii specifice gemenilor monocorionici: - Sindromul transfuzor-transfuzat (STT); - Secvenţa anemie-policitemie a gemenilor (SAPG); - Secvenţa perfuziei arteriale inversate cu făt acardiac; - Gemenii monoamniotici; - Gemenii conjuncţi; - RCIU/RsCIU, creşterea fetală discordantă; - Moartea in utero a unuia dintre feţi. - Doppler la nivelul arterelor ombilicale şi cerebrale medii de la 28-30 s.a.; - Diagnosticul malpoziţiilor fetale în trimestrul al III-lea de sarcină. Stabilirea corionicităţii, diagnosticul precoce al complicaţiilor, în special în cazul gemenilor monocorionici, diagnosticul anomaliilor structurale fetale, sunt printre cele mai importante elemente în evaluarea sarcinii multiple.(2) | III |
Recomandare | Se recomandă ca numărătoarea sacilor gestaţionali să nu fie efectuată înainte de 6 s.a., din cauza riscului omisiunii sau subnumărării unuia dintre saci. | B |
Argumentare | Orice prim semn ultrasonografic care presupune prezenţa unei sarcini multiple trebuie să facă din determinarea corionicităţii o prioritate.(4) Obiectivul determinării corionicităţii la momentul identificării ultrasonografice a sarcinii multiple se realizează utilizând numărul maselor trofoblastice/placentare, grosimea membranei interfetale, semnele lambda, T sau epsilon.(6, 7, 8) Etichetarea embrionilor/feţilor este importantă pentru a facilita urmărirea evoluţei în mod diferenţiat (Ex: sperior/inferior, stânga/dreapta, A/B). Datarea sarcinii multiple se efectuează când CRL măsoară 45-84 mm (11(+0) - 13(+6) s.a.).(9) În sarcinile multiple obţinute spontan, cel mai mare CRL este utilizat pentru estimarea vârstei gestaţionale.(9) Dacă gravida se prezintă la primul consult după 14 s.a., cea mai mare dintre circumferinţele craniene trebuie utilizată pentru datarea sarcinii.(9, 10) Sarcinile multiple concepute prin FIV trebuie datate folosind data de prelevare a ovocitelor sau vârsta embrionară la momentul transferului.(9) | III |
Standard | Medicul ar trebui să determine corionicitatea înainte de 13(+6) s.a., prin evaluare ultrasonografică TV sau TA, utilizând: - Grosimea membranei interfetale la inserţia placentară a acesteia: - Semnul T - Sarcină monocorionică; - Semnul lambda - Sarcină bicorionică; - Numărul maselor placentare (dacă este posibil); - La momentul determinării corionicităţii trebuie evaluată şi documentată amnionicitatea. Medicul ar trebui să determine amnionicitatea înainte de 13(+6) sa, prin evaluare ultrasonografică TV sau TA, demonstrând: - Lipsa membranei interfetale în condiţiile existenţei a 2 embrioni/feţi; - Interspiralarea/tangenţialitatea cordoanelor ombilicale (aproape universală în sarcina MC-MA) utilizând color/power Doppler; - Dacă gravida se prezintă la primul consult după 14 s.a., evaluarea corionicităţii are acelaşi model. Sexul fetal discordant confirmă bicorionicitatea. | B |
Argumentare | Corionicitatea reprezintă condiţia esenţială pentru prognosticul sarcinii multiple. Sarcina MC-MA prezintă morbiditate şi mortalitate crescută.(4, 9) | IIa |
Recomandare | Se recomandă ca cel puţin o imagine documentând corionicitatea să fie stocată şi tipărită. | B |
Argumentare | Determinarea corionicităţii trebuie să utilizeze combinaţii de semne ultrasonografice (Ex: grosimea membranei interfetale + numărul maselor placentare +/- sexul fetal). Numărul maselor placentare poate fi o constatare discutabilă, deoarece marea majoritate a placentelor bicorionice sunt fuzionate, numai 3% dintre acestea fiind evident separate.(9-11) Dacă determinarea corionicităţii nu este posibilă prin examinare TA, se recomandă utilizarea tehnicii TV.(9) Dacă nici prin examinare TV, într-un centru terţiar, corionicitatea nu este stabilită, se recomandă ca sarcina să fie considerată MC. Toate sarcinile MC-MA vor fi direcţionate spre un centru terţiar cu experienţă în medicina materno-fetală. Evaluarea US de prim trimestru în sarcina multiplă este de o importanţă capitală. | III |
Standard | Screening-ul pentru Trisomia 21 poate fi efectuat în primul trimestru de sarcină (11(+0) - 13(+6) s.a.) utilizând testul combinat. Medicul trebuie să recomande: - Măsurarea US a grosimii TN (standardul FMF); - Determinarea serologică a În sarcina multiplă screening-ul pentru Trisomia 21 se realizează prin testul combinat care include: vârsta maternă + măsurarea US a grosimii TN + valorile serologice ale | B |
Argumentare | Examenul ecografic obstetrical la 11(+0) - 13(+6) s.a., permite verificarea diagnosticului de sarcină multiplă, determinarea corionicităţii şi amnionicităţii, evaluarea markerilor de prim trimestru pentru aneuploidii (TN, ON, DV, VT), sau posibile semne precoce ale complicaţiilor gemenilor monocorionici.(9, 14) Screening-ul pentru aneuploidii este mai complex în sarcina multiplă, comparativ cu sarcina unică.(9, 10, 14, 15) | IIa |
Recomandare | Se recomandă medicului să indice efectuarea testului combinat tuturor gravidelor cu sarcină multiplă, indiferent de tipul acesteia. | B |
Argumentare | În cazul sindromului de dispariţie embrio-fetală (Vanishing twin syndrome), rezultatul serologic al Gravidei i se va oferi consilierea adecvată anterior efectuării testului de screening, punând accent pe particularităţile sarcinii multiple.(9, 10) Gravidei/cuplului i se va explica existenţa unui risc crescut privind testarea invazivă, dar şi posibilitatea unei discordanţe interfetale pentru aneuploidii sau anomalii structurale în sarcina BC.(9, 10) De asemenea, se va prezenta riscul pentru fetoreducţia selectivă.(9, 10) | III |
Opţiune | - Măsurarea US a grosimii TN (standardul FMF) + vârsta maternă; - Screening pentru aneuploidii în trimestrul I de sarcină (TN + ON + DV + VT) între 11-13(+6) sa, (CRL între 45 mm - 84 mm) + determinarea serologică a Medicul poate recomanda screening-ul prenatal non-invaziv utilizând ADN-ul fetal liber circulant în sângele matern, începând cu primul trimestru de sarcină. Deşi această opţiune este utilizată tot mai frecvent în practica clinică, iar datele sunt încurajatoare, rezultatele ar trebui interpretate cu precauţie până la momentul apariţiei unor studii mai ample. | B |
Argumentare | ADN-ul fetal liber circulant în sângele matern are potenţialul de a depăşi aceste limite, deoarece are rate de detecţie mult crescute şi rate de rezultate fals-pozitive reduse, comparativ cu testul combinat.(9, 16, 17) Până la momentul actual, numărul de Trisomii 21 diagnosticate prin ADN-ul fetal liber circulant în sângele matern este mult mai redus în sarcina multiplă, comparativ cu sarcina unică.(9, 14) | III |
Standard | În cazul apariţiei unei mici sângerări în primul trimestru de sarcină la o gravidă diagnosticată anterior cu sarcină multiplă, medicul trebuie să efectueze demersurile diagnostice pentru sindromul de dispariţie embrio-fetală. | C |
Argumentare | Diagnosticul sindromului de dispariţie embrio-fetală este US. Acesta este dat de constatarea US în primul trimestru de sarcină a transformării unei sarcini multiple diagnosticate US anterior, într-o sarcină cu ordin numeric mai mic (Ex: sarcină gemelară în sarcină unică, sarcină triplă în sarcină gemelară sau unică etc.), gravida relatând eventual o uşoară metroragie.(19, 20) | IV |
Standard | Incidenţa gemenilor în primul trimestru este mai mare decât incidenţa gemenilor la naştere. Incidenţa sindromului de dispariţie embrio-fetală a crescut odată cu creşterea numărului de sarcini multiple. În peste 50% dintre sarcinile care au început cu trei sau mai mulţi saci gestaţionali, s-a observat o reducere spontană a cel puţin unui embrion/făt înainte de a 12-a săptămână de gestaţie. În cazul sarcinii gemelare, reducerea este estimată la aproximativ 36%. | C |
Argumentare | Cu toate acestea, incidenţa sindromului de dispariţie embrio-fetală este greu de evaluat, din cauza numărului de studii destul de redus pe loturi mari de cazuri, însă meta-analiza celor existente conduce spre un interval destul de amplu, între 4% şi 20%.(2, 18-21) Riscul de prognostic nefavorabil al fătului supravieţuitor este evident crescut în sarcina MC comparativ cu cea BC.(18-22) Factorii determinaţi ai prognosticului fătului supravieţuitor sunt corionicitatea, amnionicitatea şi vârsta gestaţională la care survine dispariţia.(18-22) | IV |
Recomandare | Se recomandă medicului ca în monitorizarea sarcinii cu sindrom de dispariţie embrio-fetală, să indice efectuarea unei examinări neurosonografice sistematice la 18-23 s.a.. Screening-ul pentru aneuploidii. (vezi Subcapitolul 5.2). | B |
Argumentare | Morbiditatea neurologică este crescută, în special în sarcina MC (encefalomalacia multichistică, leukomalacia periventriculară, hemoragia la nivelul matrixului germinal, ventriculomegalie, porencefalie, atrofie cerebrală, infarcte şi atrofie cerebeloasă). (9, 10, 19, 23-26) | III |
Standard | Medicul trebuie să efectueze demersurile diagnostice pentru STT în orice sarcină multiplă MC-BA, începând cu săptămâna a 16-a, apoi la fiecare 2 săptămâni. Medicul va urmări: - Discordanţa interfetală a lichidului amniotic (secvenţa oligo-/polihidramnios) - fătul transfuzor/donator DVP < 2 cm şi fătul transfuzat/recipient DVP > 8 cm*; - Discordanţa interfetală a volumului vezicilor urinare; - Biometria fetală discordantă**; - Faldarea membranei interfetale***; După diagnosticul STT medicul trebuie să stadializeze severitatea utilizând criteriile Quintero: | B | |
Stadiul | Criteriul de stadializare | ||
I | Secvenţa oligo/polihidramnios - fătul transfuzor/donator DVP < 2 cm şi fătul transfuzat/recipient DVP > 8 cm | ||
II | Vezica - fătului transfuzor/donator nu este vizibilă US | ||
III | Flux diastolic al AO absent sau inversat, unda a inversată la nivelul DV, pulsatilitatea VO la oricare dintre gemeni | ||
IV | Hidrops al unuia/ambilor feţi | ||
V | Decesul unuia/ambilor feţi | ||
* În Europa diagnosticul de polihidramnios este pus atunci când DVP > = 8 cm la < = 20 sa şi > = 10 cm după 20 sa. ** Constatare US comună, dar nu esenţială pentru diagnostic. *** Dacă medicul constată discordanţa interfetală a lichidului amniotic sau foldarea membranei interfetale, evaluarea mai frecventă (< 2 săptămâni) trebuie recomandată. | |||
Argumentare | Aproximativ 1/3 dintre sarcinile multiple sunt MC. Aproape toate sarcinile MC au anastomoze vasculare între cele două circulaţii, ombilicale şi placentare. STT afectează 10-15% dintre sarcinile MC, fiind asociat cu morbiditate şi mortalitate neonatală crescută. În lipsa tratamentului, STT duce la decesul fetal în până la 90% dintre cazuri, cu rate de morbiditate la feţii supravieţuitori de peste 50%.(1, 2, 8, 9, 14, 27-30) | IIa | |
Recomandare | Se recomandă medicului să consilieze orice gravidă cu sarcină multiplă MC, cu privire la creşterea rapidă a volumului abdominal sau a dispneei, acestea putând fi semne ale polihidramniosului aferent STT.(14) | C | |
Recomandare | Se recomandă medicului efectuarea diagnosticului diferenţial al STT cu RsCIU şi cu discordanţa interfetală pentru anomalii structurale, genetice sau infecţioase.(1) | C | |
Standard | Medicul trebuie să efectueze demersurile diagnostice pentru SAPG la toate sarcinile tratate fetoscopic cu laser pentru STT, dar şi în cazul altor complicaţii din sarcina MC, aşa cum este RsCIU. Medicul trebuie să determine VSM-ACM la toate sarcinile MC, din săptămâna a 20-a. Medicul va urmări discordanţa Doppler VSM-ACM: - Fătul donator VSM-ACM > 1, 5 MoM, sugerând anemia fetală; - Fătul recipient VSM-ACM < 1, 0 MoM, sugerând policitemia fetală. | C |
Argumentare | Incidenţa SAPG spontan la sarcinile MC-BA este de până la 5%. SAPG poate să apară în aproximativ 13% dintre sarcinile MC-BA, în urma terapiei fetoscopice laser pentru STT.(9, 14, 31, 32-34) Se presupune că SAPG se datorează prezenţei anastomozelor arterio-venoase minuscule (< 1 mm), care permit transfuzia lentă a sângelui de la donator la recipient, conducând la concentraţii de hemoglobină foarte discordante la naştere.(9) | IV |
Recomandare | Se recomandă completarea diagnosticului US, cu diagnosticul postnatal: - Diferenţa de hemoglobină interfetală >8, 0 g/dL împreună cu cel puţin unul dintre următorii parametri: - raportul numărului de reticulocite > 1, 7 - o placentă numai cu anastomoze vasculare foarte mici (diametru < 1 mm) la examinarea anatomopatologică.(9, 33, 34) | C |
Opţiune | Antenatal, în prezenţa discordanţei Doppler VSM-ACM medicul mai poate urmări: - Discordanţa ecogenităţii şi grosimii teritoriilor placentare - o secţiune ecogenică, îngroşată asociată cu donatorul şi o secţiune subţire, ecolucentă asociată cu recipientul; - Aspectul de cer înstelat al ficatului fătului policitemic. | C |
Standard | Medicul trebuie să efectueze demersurile diagnostice pentru PAGI în sarcina multiplă MC, având la bază următoare criterii US: - Prezenţa unui făt normal (cel puţin la o primă evaluare) - fătul pompă şi - Prezenţa unei mase acardiace, diforme, cu multiple modificări hidropice, chistice, edem subcutanat şi structuri diforme, neclasificabile, în locul extremităţii cefalice, trunchiului sau membrelor, perfuzate într-o manieră retrogradă; - Flux retrograd la nivelul AO. | B |
Argumentare | Secvenţa PAGI este o complicaţie rară a gemenilor MC (1% dintre sarcinile MC şi 1/35.000 sarcini). Perfuzia fătului acardiac se realizează la nivelul anastomozelor arterio-arteriale de la nivelul suprafeţei placentare.(9, 14) Această angioarhitectură particulară predispune la o circulaţie hiperdinamică şi la insuficienţa cardiacă progresivă a fătului pompă.(3, 9, 35-37) | IIa |
Recomandare | Se recomandă monitorizarea seriată într-un centru terţiar cu scopul de a institui terapia intrauterină în condiţiile apariţiei insuficienţei cardiace a fătului pompă, sau dacă există o perfuzie crescută, incluzând polihidramniosul la nivelul masei acardiace.(9) | B |
Standard | Medicul trebuie să precizeze monoamnionicitatea pe baza următoarelor criterii US: - Interspiralarea/înnodarea cordoanelor ombilicale (color Doppler) - aproape întotdeauna prezentă în sarcina MC-MA; - Absenţa membranei interfetale/sac gestaţional unic. | B |
Argumentare | Sarcina MC-MA reprezintă aproximativ 5% dintre sarcinile MC.(9) Gemenii MC-MA au un risc crescut de moarte fetală şi trebuie extraşi prin operaţie cezariană între 32-34 sa.(9, 14) Majoritatea pierderilor de sarcină poate fi atribuită anomaliilor fetale şi avortului spontan, iar pierderile perinatale înainte de 16 s.a., sunt de aproximativ 50%.(38) În prezent se consideră că interspiralarea/înnodarea cordoanelor ombilicale nu contribuie semnificativ la morbiditatea şi mortalitatea perinatală în sarcina MC-MA.(9, 39) | IIa |
Recomandare | Se recomandă ca în prezenţa unei sarcini MC-MA să fie mai întâi excluşi gemenii conjuncţi. | C |
Opţiune | Pentru diagnosticul sarcinii MC-MA, medicul poate utiliza asocieri de semne US: - Sac gestaţional unic, doi embrini, două activităţi cardiace, veziculă vitelină unică; - Placenta unică + absenţa membranei interembrionare/interfetale; - Acelaşi sex fetal + absenţa membranei interfetale. | E |
Standard | Medicul trebuie să efectueze demersurile diagnostice US pentru gemenii conjuncţi în primul trimestru de sarcină prin: - Vizualizarea apropierii şi fixării corpurilor embrionare/fetale, cu fuziune la nivelul liniilor tegumentare la un anumit punct. | B |
Argumentare | Gemenii conjuncţi sunt o complicaţie rară a sarcinii MC (1% dintre sarcinile MC şi 1/100.000 de sarcini).(1, 9) Forma cea mai frecventă este toracopagus, cu joncţiune la nivel toraco-abdominal.(9) | IIb |
Recomandare | Se recomandă examinare US detaliată într-un centru terţiar, cu sau fără IRM, în cazurile în care sarcina este lăsată să evolueze, pentru evaluarea cardiovasculară şi anatomică în vederea intervenţiei chirurgicale.(9) | B |
Standard | Medicul trebuie să efectueze demersurile diagnostice US pentru RsCIU pe baza următoarelor criterii: - RsCIU este definită ca o condiţie în care un făt are GFE < percentila 10 şi discordanţă interfetală a GFE > 25%; - Discordanţa interfetală a GFE > 20% este asociată cu un risc perinatal crescut; - Începând cu săptămâna a 20-a (apoi la fiecare 2 săptămâni interval), în sarcina multiplă MC, medicul va evalua discordanţa GFE utilizând minimum 2 parametri biometrici. - Evaluarea Doppler a AO în sarcinile MC şi RsCIU permite definirea prognosticului şi a morbidităţii potenţiale. - După stabilirea diagnosticului medicul trebuie să stadializeze severitatea RsCIU: | C | |
Tipul I | AO Doppler - flux tele-diastolic pozitiv; | ||
Tipul II | AO Doppler - flux tele-diastolic absent sau inversat; | ||
Tipul III | AO Doppler - flux tele-diastolic intermitent/ciclic absent sau inversat. | ||
Argumentare | RsCIU se înregistrează în aproximativ 10-15% dintre sarcinile MC.(14) RsCIU în sarcina multiplă MC survine în special din cauza partajării inegale a masei placentare şi a vascularizaţiei de la acest nivel.(9, 42) Alte cauze pot fi inserţia marginală sau velamentoasă a cordonului ombilical.(14) RsCIU din sarcina BC poate fi de asemenea, rezultatul insuficienţei placentare afectând un singur făt.(44) RsCIU din sarcina BC este asociată atât cu hipertensiunea preexistentă sarcinii, cât şi cu hipertensiunea indusă de sarcină.(44-46) Incidenţa preeclampsiei în sarcinile BC afectate de RsCIU 37, 5%.(44) RsCIU din sarcina BC poate fi atribuită şi unui potenţial genetic diferit al celor 2 feţi, sau unei placentaţii discordante.(14, 46) | IV | |
Recomandare | Combinaţia dintre biometria capului, abdomenului şi femurului fetal este cea mai fiabilă în calcularea GFE. | C | |
Argumentare | Dacă ambii feţi prezintă GFE < percentila 10, feţii ar trebui consideraţi mici pentru vârsta de gestaţie.(9) Diagnosticul RsCIU poate impune o evaluare morfologică amănunţită şi screening-ul pentru infecţii virale (CMV, Rubella, Toxoplasma).(9) Se recomandă monitorizarea sarcinii într-un centru terţiar. | IV | |
Opţiune | ACOG consideră o diferenţă a GFE între 15-25% ca fiind RsCIU.(9, 43) | C | |
Opţiune | Amniocenteza poate fi necesară pentru a exclude anomaliile cromozomiale ca şi cauză a RsCIU.(9, 43) | C | |
Standard | Medicul trebuie să precizeze US moartea in utero a unuia dintre feţi şi să recomande monitorizarea într-un centru terţiar. Monitorizarea US Doppler a VSM-ACM a fătului supravieţuitor pentru a identifica semnele anemiei fetale. | C |
Argumentare | Moartea in utero a unuia dintre feţi poate avea următoarele consecinţe în sarcina MC, respectiv BC:(9, 47-49) - Moartea celuilalt făt: 15% şi 3%; - Naştere prematură: 68% şi 54%; - Anomalii imagistice intracraniene postnatale: 34% şi 16%; - Morbiditate neurologică a fătului supravieţuitor: 26% şi 2%. Moartea in utero a unuia dintre feţi sau morbiditatea neurologică a fătului supravieţuitor în sarcina MC pot surveni şi în lipsa complicaţiilor specifice.(14) Deteriorarea fătului supravieţuitor pare a fi cauzată de modificările hemodinamice acute ce survin la momentul decesului, acesta pierzând o parte din volumul său circulant în circulaţia fătului muribund.(14) Aceasta poate provoca hipotensiune tranzitorie sau persistentă şi perfuzie scăzută, ceea ce duce la riscul de afectare ischemică a diferitelor organe, în special dar nu exclusiv, a creierului.(14, 49) | IV |
Recomandare | Se recomandă efectuarea IRM a fătului supravieţuitor, dacă această explorare aduce detalii în vederea conduitei. | C |
Argumentare | Este importantă consilierea detaliată a cuplului, în special cu privire la morbiditatea neurologică.(9) În cazul în care se constată faptul că fătul supravieţuitor a suferit daune neurologice severe, se poate recomanda terminarea cursului sarcinii.(9, 14) | IV |
-HCG liber şi a PAPP-A.
-HCG liber şi a PAPP-A.
-HCG şi PAPP-A poate fi influenţat, astfel încât se va efectua testul de screening utilizând numai măsurarea US a grosimii TN + vârsta maternă.
-HCG liber şi a PAPP-A + vârsta maternă;