Subcapitolul 3 - Controlul transmiterii infecţiei tuberculoase - Ghid din 2015 metodologic de implementare a Programului naţional de prevenire, supraveghere şi control al tuberculozei

M.Of. 748 bis

În vigoare
Versiune de la: 4 Aprilie 2022
SUBCAPITOLUL 3:Controlul transmiterii infecţiei tuberculoase
(1)_
Măsurile de prevenire a transmiterii tuberculozei urmăresc limitarea transmiterii bolii de la surse cu potenţial de contagiozitate (pacienţi cu examen microscopic pozitiv, ce elimină aerosoli care conţin particule infectante) la persoanele care inhalează aerul contaminat cu aerosolii infectanţi. Transmiterea pe cale aeriană a TB este de departe cea mai importantă, alte căi de transmitere (prin contact, prin sânge, secreţii) fiind considerate excepţionale.
Cea mai eficientă metodă de control al transmiterii tuberculozei este reprezentată de diagnosticul precoce şi tratamentul prompt şi eficient al cazurilor de tuberculoză.
În fiecare unitate sanitară şi specific pentru fiecare departament trebuie evaluat riscul de transmitere a tuberculozei; acesta este dat de prezenţa surselor şi de procedurile efectuate în zona respectivă. În funcţie de gradul de risc se stabilesc măsurile de control al transmiterii tuberculozei ce vor fi aplicate, acestea fiind prevăzute într-un Plan de control al transmiterii tuberculozei în unitate (CT-TB).
Planul CT-TB cuprinde un set de activităţi manageriale şi trei tipuri de măsuri de control: administrative, de control al mediului (numite uneori şi "inginereşti") şi protecţia respiratorie.
(2)Activităţile manageriale sunt utilizate de către conducerea/managerul unităţii sanitare pentru a oferi suport şi autoritate în vederea implementării, funcţionării şi monitorizării planului de CT-TB.
Activităţi manageriale la nivel de unitate sanitară de pneumoftiziologie:
1.Identificarea şi numirea unei/unor persoane responsabile cu CT-TB în unitate;
2.Evaluarea riscului de transmitere a tuberculozei în unitate şi separat pentru fiecare secţie/compartiment;
3.Elaborarea planului de control a transmiterii tuberculozei în unitatea sanitară ţinând cont de evaluarea riscului şi de buget alocat;
4.Reorganizarea sau amenajarea (dacă este cazul) a spaţiilor, circuitelor epidemiologice în funcţie de riscul de transmitere a tuberculozei;
5.Instruirea personalului în domeniul CT-TB;
6.Advocacy, Comunicare şi Mobilizare Socială (ACSM) în colaborare cu Direcţia de Sănătate Publică şi alte instituţii;
7.Supravegherea apariţiei cazurilor de tuberculoză în rândul angajaţilor;
8.Participarea la activităţi de cercetare operaţională;
9.Monitorizarea şi evaluarea activităţilor de CT-TB.
(3)Măsurile administrative sunt menite să reducă riscul prin evitarea contactului cu persoane cu tuberculoză contagioasă; au eficienţă mare şi costuri de implementare relativ scăzute. Principalele măsuri administrative de control al transmiterii tuberculozei sunt reprezentate de:
1.Triajul (identificarea rapidă, separarea şi monitorizarea persoanelor cu simptome sugestive de tuberculoză)
2.Stabilirea circuitului pacienţilor contagioşi în unitatea sanitară
3.Scurtarea timpului până la stabilirea diagnosticului
4.Educaţia pacienţilor, vizitatorilor şi personalului în privinţa igienei tusei; stabilirea unei politici pentru vizitatorii serviciilor de tuberculoză.
5.Recoltarea corespunzătoare a sputei, numai în spaţii special amenajate
6.Izolarea şi separarea suspecţilor, respectiv pacienţilor cu tuberculoză în secţii:
a)cazurile cu suspiciune de tuberculoză vor fi izolate în saloane speciale până la obţinerea rezultatului bacteriologic;
b)pacienţii diagnosticaţi vor fi separaţi după spectrul de rezistenţă, pacienţii cu multidrog rezistenţă fiind plasaţi în saloane cu număr cât mai mic de paturi
c)perioada de spitalizare trebuie redusă la minim; cazurile bacteriologic negative şi cele cu posibilităţi de izolare la domiciliu pot fi tratate ambulator dacă se asigură tratamentul direct observat şi monitorizarea corespunzătoare; cazurile spitalizate vor fi menţinute în staţionar atâta timp cât este necesar pentru asigurarea eficienţei tratamentului şi monitorizarea efectelor adverse. Se acceptă ca perioada de contagiozitate pentru cazurile cu sensibilitate nu depăşeşte 2 săptămâni după iniţierea tratamentului; pentru cazurile cu tuberculoză multidrog rezistentă, contagiozitatea scade de asemenea rapid după începerea tratamentului eficient, totuşi se recomandă menţinerea izolării până la negativarea în microscopie a sputei.
(4)Măsurile de control al mediului au drept scop reducerea concentraţiei de particule infectante din aer. Sunt reprezentate de ventilaţie şi radiaţia ultravioletă.
Se recomandă utilizarea maximală a ventilaţiei naturale, în lipsa ventilaţiei mecanice. În zonele cu risc foarte mare de transmitere a tuberculozei (secţii cu pacienţi contagioşi, în special MDR sau XDR, laboratoare de micobacteriologie, săli de proceduri potenţial producătoare de aerosoli infectanţi) se recomandă ventilaţie mecanică cu presiune negativă.
(5)Folosirea radiaţiei UV este recomandată ca măsură adiţională în spaţiile în care pot fi întâlniţi aerosoli infectanţi (saloane dedicate pacienţilor cu suspiciune de TB sau forme transmisibile de tuberculoză, săli de aşteptare, camere de consultaţii pentru pacienţi TB, săli de proceduri, holuri de tranzit a pacienţilor cu tuberculoză, laboratoare de micobacteriologie). Se recomandă folosirea dispozitivelor ce iradiază partea superioară a încăperii (de preferat cele care produc un flux orizontal de radiaţie UV), permiţând locuirea permanentă a spaţiului de către persoane. Intensitatea radiaţiei la nivelul înălţimii de 1,80 m nu trebuie să depăşească 0,2 uw/cm2. La normarea dispozitivelor se va ţine cont de faptul că o lampă UV de 30 W acoperă ca eficacitate în medie 18 m2 din încăpere.
(6)Protecţia respiratorie se aplică acolo unde măsurile administrative şi inginereşti nu protejează suficient împotriva inhalării de particule infectante şi constă în folosirea măştilor chirurgicale de către suspecţii sau pacienţii cu TB potenţial contagioşi; aceştia vor purta măştile în spaţii închise oricând s-ar putea genera aerosoli în prezenţa altor persoane: în sălile de aşteptare, în timpul transportului prin unitatea sanitară sau cu ambulanţa, fie în saloane în prezenţa altor persoane (personal medical, vizitatori).