Secţiunea 2 - 4.4.2. Efortul necesar pentru reabilitarea tuburilor din reţelele edilitare - Ghid din 2014 privind reabilitarea conductelor pentru transportul apei. Indicativ GP 127-2014
M.Of. 2 bis
În vigoare Versiune de la: 4 Februarie 2015
SECŢIUNEA 2:4.4.2. Efortul necesar pentru reabilitarea tuburilor din reţelele edilitare
(1)Efortul necesar de reabilitare trebuie privit cel puţin din trei puncte de vedere:
1.Estimarea volumului de reabilitare a reţelelor, pentru etapa actuală şi de perspectivă, pentru a putea stabili o strategie de lucru. Se poate întâmpla ca volumul de lucrări să fie aşa de important încât să devină preocuparea centrală în dezvoltarea de perspectivă a companiei de furnizare a apei. Estimarea are la bază analiza a două elemente fundamentale fără de care rezultatele pot fi total deformate:
a)cunoaşterea reală a componentei reţelelor (graful reţelei, poziţia pe un plan de situaţie-în concordanţă cu celelalte reţele subterane - diametrele conductelor, poziţia căminelor şi armăturilor, adâncimea de pozare, poziţia branşamentelor şi racordurilor, starea de rezistenţă mecanică, o estimare măcar generală a pierderilor de apă); pe baza acestor date trebuie să se poată construi un model hidraulic rezolvabil printr-un program de calcul automat;
b)cunoaşterea stării reale de funcţionare a reţelelor (calitatea apei, continuitatea serviciului, gradul de colmatare) şi a costurilor de reparaţii; ambele componente sunt deosebit de dificil de urmărit dar sunt esenţiale în alegerea momentului declanşării reabilitării, a volumului de lucrări şi investiţii şi a ritmului de desfăşurare a reabilitării;
2.Cunoaşterea tehnologiilor de reabilitare fără tranşee deschisă în vederea aplicării sistematice şi pe scară largă; costurile specifice de aplicare vor fi mult mai reduse dacă se va lucra pe un volum mai mare de lucrări şi într-o manieră de bună coordonare; este nevoie de o apreciere corectă a lucrărilor suplimentare necesare în varianta de reabilitare abordată.
3.Asigurarea unei surse de finanţare, susţinută şi coerentă, pentru realizarea pe un orizont de timp a reabilitării; trebuie înţeles că problema reabilitării va dura atât cât va dura şi serviciul respectiv de asigurare a apei în localitate.
(2)Efortul de reabilitare va fi specific fiecărui furnizor de servicii legate de transportul apei. Unitar este numai modul de abordare a problemei. Se au în vedere următoarele:
a)reabilitarea folosind metode fără tranşee deschisă costă aproximativ la fel de mult că şi reabilitarea în sistem clasic (cu înlocuirea în tranşee deschisă), dar fără a suporta aceleaşi necazuri legate de prezenţa şanţurilor pe străzi;
b)durata generală de realizare a reabilitării cu sisteme fără tranşee deschisă poate fi de două - trei ori mai redusă;
c)folosirea aceloraşi trasee uşurează folosirea spaţiului subsolului străzii şi aşa aglomerat şi contribuie la stabilitatea celorlalte reţele subterane;
d)durata de viaţă a unei conducte/canal reabilitate poate fi asimilată duratei de viaţă a unei lucrări noi.
(3)După estimările făcute la dotarea edilitară actuală se apreciază că circa 25% din lungimea reţelei de distribuţie şi circa 30% din lungimea reţelei de canalizare ar trebui luată în considerare la începutul lucrărilor sistematice de reabilitare.