Subcapitolul 4 - 4.4. Necesitatea şi mărimea efortului pentru reabilitarea conductelor şi canalelor - Ghid din 2014 privind reabilitarea conductelor pentru transportul apei. Indicativ GP 127-2014
M.Of. 2 bis
În vigoare Versiune de la: 4 Februarie 2015
SUBCAPITOLUL 4:4.4. Necesitatea şi mărimea efortului pentru reabilitarea conductelor şi canalelor
SECŢIUNEA 1:4.4.1. Necesitatea reabilitării conductelor şi canalelor
SUBSECŢIUNEA 1:4.4.1.1. Necesitatea reabilitării reţelelor de distribuţie a apei potabile
(1)Sunt mai multe elementele de bază care conduc la o decizie de reabilitare a reţelelor de distribuţie a apei potabile:
a)reducerea debitului de apă transportată la consumatori; cauza acestei situaţii rezidă în cele trei elemente de bază: (1) reducerea drastică a consumului specific al populaţiei ca urmare a introducerii contorizării; (2) reducerea drastică a cerinţei de apă pentru industria existentă în localităţi (aceasta a fost desfiinţată sau reorientată); (3) scăderea veniturilor populaţiei; aceste condiţii au condus la modificarea curgerii apei în reţea şi deteriorarea calităţii apei la consumatori; creşterea exigenţei asupra calităţii apei face ca reţeaua să fie mult mai greu de operat;
b)îmbătrânirea conductelor reţelei ca urmare a trecerii timpului şi deteriorării calităţii materialului; aceasta a dus la deteriorarea calităţii apei şi creşterea importantă a costurilor de operare; costurile de operare trebuie bine monitorizate, deoarece vor fi elementul de comparaţie în momentul luării unei decizii de reabilitare; când costul reparaţiilor este mai mare decât al costului reabilitării soluţia poate fi decisă mult mai uşor; singura diferenţă este că reparaţiile se plătesc în timp, pe când reabilitarea trebuie plătită o singură dată;
c)creşterea pierderii de apă din reţele ca urmare a îmbătrânirii conductelor şi armăturilor dar şi ca valoare relativă; distribuindu-se de 2-3 ori mai puţină apă prin reţea şi cantitatea de apă pierdută fiind cam aceeaşi rezultă automat că eficienţa reţelei s-a redus la jumătate; astăzi sunt raportate pierderi de apă de 30-50%, în unele cazuri şi mai mari; valorile sunt mult prea mari;
d)pierderea de apă este însoţită totdeauna de o importantă pierdere de energie, energie necesară pentru transportul apei; în condiţiile în care resursele de energie sunt puţine şi baza este încă axată pe folosirea combustibililor fosili (cu producţie de CO2), cerinţa de economisire a energiei devine o preocupare de bază;
e)necesitatea echipării reţelei de distribuţie a apei cu un sistem de supraveghere continuă a parametrilor tehnologici;
f)creşterea costurilor de reparaţii din cauza că: (1) conductele şi celelalte componente au îmbătrânit şi (2) numărul de avarii creşte în timp, la fel ca şi costul remedierii (atunci când materialul atinge durata normată de viaţă, costurile ar trebui să fie cel puţin egale cu cele necesare pentru o reţea nouă);
g)creşterea exigenţei consumatorilor asupra calităţii apei livrate; acest lucru este controlabil şi penalizabil dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 458/2002; urmare a acestui aspect vor trebui înlocuite toate conductele de azbociment (în mare proporţie în unele localităţi) precum şi a celor metalice neprotejate contra coroziunii (în unele localităţi proporţia este peste 90%);
h)creşterea exigenţei altor factori asupra calităţii serviciului deteriorat din cauza îmbătrânirii şi exploatării cu deficienţe; responsabilii cu traficul, responsabilii cu combaterea incendiului, poliţia sanitară, obligaţiile companiilor de asigurare a construcţiilor; valoarea terenului creşte în anumite zone etc.
i)este raţional să se verifice mărimea volumului reabilitării, funcţie de situaţia reală a reţelei şi tendinţa de urbanizare a zonei, deoarece de multe ori este raţională retehnologizarea reţelei odată cu reabilitarea;
j)devine foarte importantă etapa de realizare a proiectului de reabilitare deoarece acesta este legat mult mai strâns de existenţa datelor primare; starea reţelei, poziţia şi starea conductelor, modul de dezvoltare a localităţii, modul de dezvoltare a celorlalte reţele subterane etc.
SUBSECŢIUNEA 2:4.4.1.2. Necesitatea reabilitării reţelelor de canalizare
(1)Reţelele de canalizare au fost dezvoltate insuficient (constituie 1/3 din lungimea reţelei de apă). Ca atare astăzi se poate constata că debitul de dimensionare a ploii de calcul pentru dimensionarea colectoarelor poate fi prea mic în zonele istorice sau în zone care au devenit importante pentru localitate. Depăşirea ploii de calcul duce la depăşirea capacităţii de transport a reţelei şi ca urmare la producerea de inundaţii cu efecte mari asupra traficului, sănătăţii populaţiei şi lucrărilor subterane.
(2)Totodată dezvoltarea prin extindere succesivă a colectoarelor, precum şi creşterea densităţii consumatorilor a făcut ca unele tronsoane să devină insuficiente producând dificultăţi populaţiei din anumite zone.
(3)Strategia europeană de dezvoltare şi protejare a resurselor de apă, conduce la necesitatea unei reorganizări a modului în care se colectează şi se foloseşte apa meteorică; o colectare treptată la locul de cădere, urmată de folosirea acesteia în scopuri nepotabile, duce la reducerea valorilor vârfului viiturii pe râul receptor şi la diminuarea consumurilor de apă, în activităţile de mentenanţă a reţelelor de canalizare.
(4)Schimbarea modului de realizare a construcţiilor, prin trecerea de la casele tip blocuri sistematizate pe verticală la casele individuale sistematizate pe orizontală, duce automat la creşterea lungimii reţelei de canalizare şi la modificarea condiţiilor de curgere a apei. Obligaţia de dezvoltare a reţelei, astfel ca toată populaţia localităţii să aibă posibilitatea de racordare la reţea duce la necesitatea schimbării schemei reţelei şi diametrelor colectoarelor.
(5)Îmbătrânirea colectoarelor, exploatate deficitar din cauza lipsei utilajelor performante şi a lipsei de grijă a furnizorilor de apă uzată, a făcut ca să existe o colmatare importantă şi o deteriorare a tuburilor ca urmare a fenomenelor de coroziune biochimică, în special. Efectul cel mai important este reducerea progresivă a capacităţii de transport ca urmare a colmatării şi creşterii rugozităţii tuburilor.
(6)Necesitatea realizării staţiilor de epurare pentru toate apele canalizate duce automat la cunoaşterea modului de funcţionare a reţelei şi la asigurarea mijloacelor de control operativ. În toate situaţiile o reabilitare de proporţii a reţelelor trebuie să treacă în prealabil prin faza de analiză a necesităţii de retehnologizare. Noile valori ale diametrelor conductelor şi canalelor trebuie să corespundă exigenţelor actuale şi de perspectivă.
SECŢIUNEA 2:4.4.2. Efortul necesar pentru reabilitarea tuburilor din reţelele edilitare
(1)Efortul necesar de reabilitare trebuie privit cel puţin din trei puncte de vedere:
1.Estimarea volumului de reabilitare a reţelelor, pentru etapa actuală şi de perspectivă, pentru a putea stabili o strategie de lucru. Se poate întâmpla ca volumul de lucrări să fie aşa de important încât să devină preocuparea centrală în dezvoltarea de perspectivă a companiei de furnizare a apei. Estimarea are la bază analiza a două elemente fundamentale fără de care rezultatele pot fi total deformate:
a)cunoaşterea reală a componentei reţelelor (graful reţelei, poziţia pe un plan de situaţie-în concordanţă cu celelalte reţele subterane - diametrele conductelor, poziţia căminelor şi armăturilor, adâncimea de pozare, poziţia branşamentelor şi racordurilor, starea de rezistenţă mecanică, o estimare măcar generală a pierderilor de apă); pe baza acestor date trebuie să se poată construi un model hidraulic rezolvabil printr-un program de calcul automat;
b)cunoaşterea stării reale de funcţionare a reţelelor (calitatea apei, continuitatea serviciului, gradul de colmatare) şi a costurilor de reparaţii; ambele componente sunt deosebit de dificil de urmărit dar sunt esenţiale în alegerea momentului declanşării reabilitării, a volumului de lucrări şi investiţii şi a ritmului de desfăşurare a reabilitării;
2.Cunoaşterea tehnologiilor de reabilitare fără tranşee deschisă în vederea aplicării sistematice şi pe scară largă; costurile specifice de aplicare vor fi mult mai reduse dacă se va lucra pe un volum mai mare de lucrări şi într-o manieră de bună coordonare; este nevoie de o apreciere corectă a lucrărilor suplimentare necesare în varianta de reabilitare abordată.
3.Asigurarea unei surse de finanţare, susţinută şi coerentă, pentru realizarea pe un orizont de timp a reabilitării; trebuie înţeles că problema reabilitării va dura atât cât va dura şi serviciul respectiv de asigurare a apei în localitate.
(2)Efortul de reabilitare va fi specific fiecărui furnizor de servicii legate de transportul apei. Unitar este numai modul de abordare a problemei. Se au în vedere următoarele:
a)reabilitarea folosind metode fără tranşee deschisă costă aproximativ la fel de mult că şi reabilitarea în sistem clasic (cu înlocuirea în tranşee deschisă), dar fără a suporta aceleaşi necazuri legate de prezenţa şanţurilor pe străzi;
b)durata generală de realizare a reabilitării cu sisteme fără tranşee deschisă poate fi de două - trei ori mai redusă;
c)folosirea aceloraşi trasee uşurează folosirea spaţiului subsolului străzii şi aşa aglomerat şi contribuie la stabilitatea celorlalte reţele subterane;
d)durata de viaţă a unei conducte/canal reabilitate poate fi asimilată duratei de viaţă a unei lucrări noi.
(3)După estimările făcute la dotarea edilitară actuală se apreciază că circa 25% din lungimea reţelei de distribuţie şi circa 30% din lungimea reţelei de canalizare ar trebui luată în considerare la începutul lucrărilor sistematice de reabilitare.