Secţiunea i - Anexa I - Sistem de măsură (1) pentru stabilirea debitelor de aer în conductele instalaţiilor de ventilare/climatizare - Ghid din 2013 privind inspecţia sistemelor de climatizare în clădiri - Indicativ GEx 009-2013
M.Of. 301 bis
În vigoare Versiune de la: 26 Iunie 2013
SECŢIUNEA I:Anexa I - Sistem de măsură (1) pentru stabilirea debitelor de aer în conductele instalaţiilor de ventilare/climatizare
Debitele de aer se măsoară pe diferite circuite de aer (proaspăt, recirculat, de introducere, de evacuare), pe conducte principale şi secundare ale instalaţiilor de ventilare/climatizare. Astfel, pentru instalaţiile de ventilare şi climatizare se vor determina (cf. secţiunilor din conducte marcate în figurile 1 şi 2):
- debitul total de aer de introducere (secţiunea 1);
- debitul total de aer extras (aspirat) din încăpere/încăperi (secţiunea 2);
- debitul de aer proaspăt (secţiunea 3);
- debitul de aer recirculat (secţiunea 4) - pentru instalaţiile centralizate, numai aer;
- debitul de aer evacuat în exterior (secţiunea 5);
- debitele de aer de introducere şi de aer extras, pe ramurile principale (secţiunile 6, 6' şi 7 şi altele în funcţie de configuraţia reţelei de conducte de aer).
Dacă instalaţiile sunt cu debit constant, se face o singură determinare; dacă
instalaţiile sau părţi din acestea funcţionează cu debit variabil, măsurările se realizează corelat cu parametrii de reglare. De exemplu, dacă debitul de aer proaspăt este variabil, fiind reglat în funcţie de temperatura exterioară, se fac mai multe determinări, simultane cu măsurările de temperatură exterioară; dacă debitul de aer proaspăt se reglează în funcţie de gradul de ocupare al încăperilor, măsurările se fac simultan cu cele de bioxid de carbon de pe conducta de aer evacuat din încăperi. În cazul debitului de aer proaspăt variabil, trebuie să se verifice simultan debitul de aer evacuat în exterior, care trebuie să fie egal cu cel proaspăt (dacă instalaţiile sunt echilibrate din punct de vedere al presiunii interioare) sau să varieze în aceeaşi proporţie (dacă instalaţiile sunt în depresiune sau în suprapresiune).
Măsurările se efectuează folosind dispozitivele special instalate conform proiectului instalaţiei inspectate, la montarea instalaţiei sau, dacă acestea nu există (cazul cel mai frecvent), folosind una dintre procedurile indicate în continuare:
- măsurarea vitezei aerului în conducte, într-o secţiune amplasată la o distanţă egală cu minim 10D (10 x diametrul de conductă), măsurată în direcţia curgerii, în aval de la îmbinarea unei piese speciale care poate perturba mişcarea aerului (cot, ramificaţie, difuzor/confuzor etc.), vitezele rezultate fiind apoi prelucrate după o procedură simplă, de mediere ponderată pe secţiune;
- măsurarea vitezei aerului în conducte, într-o secţiune amplasată la o distanţă de minim 3D, măsurată în direcţia curgerii, în aval la îmbinarea unei piese speciale, vitezele rezultate fiind apoi prelucrate după o procedură complexă de interpolare, folosind un soft adecvat.
Poziţia sondei în lungul diametrului, trebuie controlată cu o eroare de maxim ± 1 mm, pentru ca rezultatele citirilor să poată fi prelucrate prin interpolare spaţială. În acest scop, dispozitivul de poziţionare şi manevrare a sondei de măsură este prevăzut cu o scală pentru poziţionarea sondei.
Viteza aerului se măsoară obligatoriu cu sonde direcţionale, pentru că trebuie măsurată componenta longitudinală a vitezei, în funcţie de care se calculează debitul de aer. Sonda trebuie corect orientată faţă de direcţia de curgere.
Se aleg sonde de dimensiuni reduse. De asemenea, dimensiunea senzorului de viteză trebuie să fie suficient de mică pentru a nu perturba curgerea. Se recomandă sonde de anemometre cu fir cald, robuste, sau micromorişti de aer (cu diametrul de maxim 5 mm). Se recomandă de asemenea ca aparatele să fie dotate cu o minicentrală de înregistrare a măsurărilor, care să efectueze şi medierea valorilor măsurate pentru un punct. Nu este indicată medierea valorilor citite pe întreaga secţiune, pentru a se putea face o prelucrare spaţială avansată.
Indiferent de procedura utilizată, punctele de măsurare dintr-o secţiune se poziţionează pe două diametre perpendiculare, distanţa dintre puncte fiind aceeaşi (fig. I3). Distanţa d dintre puncte se stabileşte în funcţie de diametrul D al conductei de aer. Se recomandă astfel următoarele distanţe:
d = 2,5...3,5 cm pentru D < 300 mm
d = 5,0...6,0 cm pentru D > 300 mm
cu menţiunea că un punct de măsurare este amplasat obligatoriu în centrul secţiunii.
Secţiunile de conductă în care se fac măsurările de debite de aer, corespunzătoare figurilor I1 şi I2 sunt localizate astfel:
1 - pe circuitul de introducere, între ventilator şi prima ramificaţie; în urma măsurării efectuate in situ se stabileşte debitul de aer real al ventilatorului de introducere;
2 - pe circuitul de extragere, după ventilatorul de extragere şi înainte de conducta de recirculare; în urma măsurării efectuate in situ se stabileşte debitul de aer real al ventilatorului de evacuare;
3 - pe circuitul de aer proaspăt - determină debitul de aer proaspăt;
4 - pe circuitul de recirculare;
5 - pe circuitul de evacuare a aerului în exterior;
6, 8 - pe circuitele de introducere în încăperi;
7, 9 - pe circuitele de extragere din încăperi.
