Secţiunea 6 - Anexa F1 - Clasificarea şi caracteristicile fluidelor frigorifice - Ghid din 2013 privind inspecţia sistemelor de climatizare în clădiri - Indicativ GEx 009-2013

M.Of. 301 bis

În vigoare
Versiune de la: 26 Iunie 2013
SECŢIUNEA F:
SUBSECŢIUNEA 1:Anexa F1 - Clasificarea şi caracteristicile fluidelor frigorifice
Agenţii frigorifici sunt clasificaţi conform SR EN 378-1/2008 pe grupe, în funcţie de caracteristicile lor, influenţa asupra sănătăţii şi securităţii oamenilor şi a mediului:
Grupa 1: Agenţi frigorifici neinflamabili care nu sunt în mod substanţial nocivi pentru sănătatea persoanelor. În această grupă sunt incluse majoritatea substanţelor de sinteză (freoni), pure sau amestecuri şi bioxidul de carbon.
Grupa 2: Agenţi frigorifici toxici a căror limită inferioară de explozie este egală sau mai mare de 3,5 % din volum, când formează un amestec cu aerul. Caracteristica dominantă a acestor agenţi este toxicitatea. În această grupă este inclus principalul agent frigorific natural, amoniacul, utilizat pe scară largă în sistemele indirecte sau în industrie. Poate fi uşor detectat în cazul scăpărilor din instalaţie, datorită mirosului caracteristic chiar şi la concentraţii mult inferioare concentraţiilor periculoase.
Grupa 3: Agenţi frigorifici a căror limită inferioară de explozie este mai mică de 3.5 % din volum atunci când formează un amestec cu aerul. Substanţele incluse aici sunt naturale, din clasa hidrocarburilor, având ca dominantă puterea de explozie, dar care sunt în general de slabă toxicitate.
Reglementările internaţionale şi interne privind impactul agenţilor frigorifice/fluidelor frigorifice asupra mediului (Protocolul de la Montreal şi cel de la Kyoto, cu amendamentele lor ulterioare) clasifică aceste substanţe după:
- Potenţialul de Distrugere al Ozonului (ODP);
- Potenţialul de Încălzire Globală (GWP), conform tabelului 1.
Tabel 1: Impactul fluidelor frigorifice asupra mediului

Grupa

Agentul frigorific

ODP

GWP

(baza R11)

GWP (CO2=1) după 100 ani

Durata de viaţă în atmosferă

(ani)

CFC

R11

1

1

3500

60...65

R12

0,9...1

2,1...3,05

7300

120...130

R113

0,8...1,07

1,3

4200

90...100

R114

0,6...0,8

4,15

6900

200...210

R12B1

3...13

-

1300

11...25

R13B1

7...8

1,65

5800

100...110

HCFC

R21

0,05

0,1

-

< 10

R22

0,055

0,34

1700

12...15

R123

0,02

0,02

120

1,4...2

R142b

0,065

0,3...0,46

2000

19...22,4

HCFC

R23

0

6

11700

24,3

R32

0

0,14

650

6...7,3

R125

0

0,58...0,85

2800

32,6

R134a

0

0,28

1300

14...15,6

R143a

0

0,75...1,2

3800

55...64,2

R152a

0

0,03...0,04

140

1,5...8

Amestecuri azeotrope

R500 (R12/R152a)

0,63...0, 75

2,2

6000

-

R501 (R12/R22)

0,53

1,7

4200

-

R502 (R22/R115)

0,3...0,3 4

4,01...5,1

5600

> 100

R507 (R125/R143a)

0

0,68

3300

-

Amestecuri cvaziazeotrope

( < 1°C)

R404A (R125/R143a/R134a)

0

0,6...0,94

3260

-

R408A (R22/143a/R 125)

0,26

-

3050

-

R410A (0,5R32/0,5R 125)

0

0,5

1725

-

FX40 (0,1R32/0,45R 125/0,45R143a)

0

0,6

3350

-

Amestecuri zeotrope

R401A/B (R22/R152a/R124a)

0,03/0,035

-

1080/1190

-

R402A/B (R22/125/R290)

0,02/0,03

-

2570/2240

-

0,04/0,03

-

2670/3680

-

R407A (0,2R32/0,4R 125/0,4R134a)

0

0,14...0,45

1770

-

R407B (0,1R32/0,7R 125/0,2R143a)

0

0,1...0,5

2285

-

R407C (0,23R32/0,25R125/0,52R143a)

0

0,29...0,37

1525

-

R409A/B (R22/R142b/R124)

0,05

-

1440/1425

-

În prezent, sunt acceptate doar fluidele cu ODP = 0 şi cu o participare moderată sau redusă la încălzirea atmosferei (GWP < 2000).
Deoarece au fost interzise o serie de fluide şi au fost propuse pentru utilizare noi fluide, care să respecte cerinţele de mediu, grupele de mai sus trebuie actualizate.
Impactul total asupra mediului realizat de o instalaţie frigorifică/pompă de căldură este datorat atât agentului de lucru cât şi degajărilor de CO2 la producerea energiei de acţionare a instalaţiei.
SUBSECŢIUNEA 2:Anexa F2 - Clasificarea instalaţiilor frigorifice
Instalaţiile frigorifice pot fi:
- cu răcire directă (când vaporizatorul este plasat chiar la consumatorul de frig - de exemplu răcirea aerului dintr-o încăpere prin vaporizarea unui agent frigorific în vaporizatorul plasat în spaţiul climatizat);
- cu răcire indirectă (când în vaporizator este răcit un lichid care este trimis la consumatorul de frig).
Similar, pentru o pompă de căldură, aceasta poate fi cu încălzire directă (condensatorul este plasat în spaţiul pe care-l încălzeşte) sau cu încălzire indirectă (condensatorul încălzeşte un lichid care serveşte la încălzirea spaţiului deservit).
Instalaţiile frigorifice cu răcire directă prezintă următoarele avantaje: inerţie termică mică, investiţii mai mici şi consumuri energetice reduse.
Dezavantajele acestor sisteme sunt: reglaj imperfect al temperaturii spaţiului climatizat, imposibilitatea acumulării termice, exploatare mai dificilă a instalaţiei din cauza cantităţii mari de fluid frigorific în instalaţie şi a riscului sporit de scăpări în mediul răcit (contaminarea produsului, spaţiului răcit). În plus, nu se poate utiliza amoniacul, cel mai performant fluid frigorific şi cu impactul nul asupra mediului.
În cazul particular al climatizării aerului, sistemul cu răcire directă implică fie o instalaţie monocomponentă, plasată în spaţiul climatizat (dulap de climatizare) sau la limita clădirii cu exteriorul (aparat de fereastră, agregat de acoperiş - roof top) fie o instalaţie cu unităţi separate (sistem split, multisplit), una exterioară (cuprinzând compresorul şi condensatorul - în cazul IF sau vaporizatorul în cazul PC) şi una sau mai multe unităţi interioare (incluzând vaporizatorul la IF sau condensatorul la PC). Acest sistem este recomandat pentru puteri frigorifice reduse (1... 20 kW) sau medii (25...100 kW) şi deci se recomandă climatizării locuinţelor individuale (apartamente, vile) sau colective (blocuri de locuinţe, hoteluri). Scoaterea în exterior a unei părţi importante a instalaţiei şi a sursei de zgomot, cât şi realizarea unităţii interioare cu un design plăcut aduc un confort superior utilizatorului.
După modul de transmitere a frigului/căldurii, instalaţiile frigorifice/pompele de căldură pot fi:
- locale, la care producătorul de frig/căldură este plasat chiar la consumator (dulap de climatizare, aparat de fereastră, roof-top şi sistemele split);
- centralizate, când frigul/căldura sunt preparate centralizat, fie într-o centrală de tratare a aerului, de unde acesta este condus în spaţiile climatizate, fie într-un agregat în care se răceşte/încălzeşte un lichid care este trimis la consumatori.
După modul de acţionare a instalaţiei, acestea pot fi:
- electric, la instalaţiile cu comprimare mecanică de vapori;
- termic (apă caldă, abur, gaze calde, combustibil), la instalaţiile cu absorbţie. În climatizare, majoritatea instalaţiilor frigorifice/pompe de căldură sunt cele cu comprimare mecanică de vapori alimentate electric, datorită accesibilităţii mai largi la energia de acţionare şi a simplităţii echipamentului. Aceste instalaţii acoperă o gamă largă de puteri termice, de la valori reduse sau medii (1-500 kW) când se utilizează compresoare cu piston alternativ, la puteri mari şi foarte mari (1000 - 5000 kW) când se utilizează compresoare cu şurub sau turbocompresoare. Instalaţiile cu absorbţie, realizate în două variante (cu soluţie bromură de Litiu-apă sau cu soluţie apă-amoniac) se utilizează de regulă la puteri mari şi foarte mari.
Pompele de căldură, derivând din instalaţiile frigorifice, se regăsesc în aceleaşi variante. Ele preiau căldură de la o sursă cu temperatură scăzută (izvorul pompei de căldură) şi o cedează consumatorului (încălzirea unor spaţii, prepararea de apă caldă de consum).
Consumatorul poate utiliza instalaţia atât pentru producerea frigului (instalaţie frigorifică) cât şi pentru producerea căldurii (pompă de căldură). Astfel, instalaţia poate fi reversibilă, când îşi schimbă destinaţia după sezon (vara produce frig, iarna produce căldură) sau cu dublu efect, când realizează simultan frig şi căldură (de ex. realizează răcirea unui spaţiu şi prepară apă caldă).
SUBSECŢIUNEA 3:Anexa F3 - Instrucţiuni de funcţionare şi întreţinere a instalaţiei frigorifice.
Documentaţia de proiectare a instalaţiei trebuie să includă instrucţiuni de funcţionare şi de întreţinere, corespunzătoare instalaţiei şi fluidului frigorific utilizat.
Instalaţiile (IF, PC) necesită o punere în funcţiune şi supraveghere de personal calificat, care să asigure funcţionarea corectă, întreţinerea permanentă şi depanarea eventualelor defecţiuni sau avarii.
Verificările se execută zilnic, lunar şi anual (după importanţă), insistând asupra componentelor care au creat probleme în funcţionare şi sunt consemnate în registrul instalaţiei, cu prilejul reviziilor curente.
În continuare sunt prezentate unele instrucţiuni, generale şi nelimitative. Ele trebuie completate în funcţie de specificul instalaţiei, fluidului utilizat şi recomandările producătorilor de echipamente.
Oprirea instalaţiei.
- a) Oprirea temporară (de scurtă durată).
Se întrerupe funcţionarea compresoarelor şi eventual a pompelor de lichid intermediar.
- b) Oprirea de lungă durată.
Procedura:
- se închid ventilele de pe circuitele de lichid (alimentarea cu agent frigorific lichid a vaporizatorului). Se lasă compresoarele în funcţiune la capacitate redusă, până când presostatul de joasă presiune decuplează, oprindu-le. Astfel, cea mai mare parte a fluidului frigorific este stocată în condensatoare şi/sau rezervoare de lichid;
- se închid ventilele de aspiraţie şi de refulare ale compresoarelor;
- se întrerupe alimentarea electrică de la tablou;
- se închid circuitele de lichid intermediar către condensator şi către răcitorul condensatoarelor (turn de răcire, Dry-cooler), dacă există;
- în caz de oprire îndelungată a instalaţiei, se vor porni motoarele ventilatoarelor condensatorului/turnului de răcire cel puţin 2 ore/lună.
Pornirea instalaţiei frigorifice după o oprire de lungă durată.
Se verifică cu ajutorul unui specialist izolaţia înfăşurătorilor motoarelor compresoarelor, pompelor, ventilatoarelor după întreruperi ale funcţionării mai mari de o lună.
Operaţii:
- se verifică (completează) circuitele cu lichid intermediar şi se aerisesc;
- se pun sub tensiune compresoarele cu minim 12 h înainte de pornire;
- se verifică dacă arborii compresoarelor se rotesc liber;
- se pornesc compresoarele.
Condensatoarele răcite cu aer şi/sau turnurile de răcire necesită curăţarea suprafeţelor de transfer de căldură şi dezaerarea circuitului hidraulic. Pornirea ventilatoarelor, în perioada rece, se va realiza după degivrare şi curăţirea de eventuale depozite de gheaţă, zăpadă, impurităţi.
La instalaţiile la care au fost constatate cantităţi mari de agent frigorific sau ulei, consumate suplimentar, trebuie verificate cauzele, iar după înlăturarea lor se completează cu agent frigorific sau ulei.
Întreţinerea periodică a instalaţiei frigorifice.
a)Zilnic se va verifica:
- presiunea şi temperatura fluidului frigorific în aspiraţia şi refularea compresoarelor;
- presiunea şi nivelul uleiului din carterul compresoarelor;
- temperatura lichidului intermediar din circuitul de alimentare a consumatorului şi a condensatorului;
- puterea electrică absorbită de motoarele compresoarelor, ventilatoarelor şi pompelor;
- numărul de ore de funcţionare pentru fiecare compresor şi fiecare pompă.
b)Lunar se va verifica:
- concentraţia lichidului intermediar;
- pierderile de fluid frigorific, ulei, lichid intermediar;
- gradul de curăţenie al filtrelor de impurităţi.
Când se utilizează amestecuri (în special freonul R407C), având în vedere concentraţia diferită a celor două faze (lichid, gaz), în cazul în care se constată pierderi de freon, neputând aprecia cu exactitate concentraţia fluidului rămas în instalaţie, dacă pierderile de fluid frigorific depăşesc 10 % se va evacua tot freonul rămas în instalaţie (cu o instalaţie de recuperare) urmând a se face o nouă umplere cu concentraţia corespunzătoare, de o firmă specializată.
c)Anual se realizează:
- verificarea compresoarelor;
- verificarea pompelor;
- verificarea ventilatoarelor;
- verificarea funcţionării ventilelor electronice de laminare.
Verificările curente vor fi asigurate de personalul de supraveghere. Datele tehnice vor fi înregistrate într-un jurnal de funcţionare.
În eventualitatea pierderilor de ulei este necesar să se completeze cu uleiul indicat de furnizorul agregatului frigorific.
Tipul şi calităţile necesare, intervalul de schimbare a uleiului cât şi modul de umplere a circuitului de ulei se vor indica în cartea tehnică a agregatului frigorific.
Principalele defecţiuni ce pot apărea într-o instalaţie cu comprimare mecanică, cu cauzele posibile, sunt menţionate în Anexa F5.
SUBSECŢIUNEA 4:Anexa F4 - Caracteristicile şi evaluarea funcţională şi energetică ale sistemului frigorific
(A)Date de identificare ale sistemului inspectat *

Nr.

Articol

Detalii

Observaţii

1

Adresă staţie de frig

  

2

Localitate

  

3

Nume proprietar/administrator

  

4

Adresă proprietar/administrator

  

5

Persoana autorizată responsabilă de inspecţie

  

6

Destinaţie clădire

  

7

Data execuţiei instalaţiei frigorifice

  

8

Modificări relevante ale staţiei de frig/datele modificărilor

  
* Se completează numai dacă sunt diferite de datele din anexa A1
(B)Probleme generale
1.Tipul şi destinaţia clădirii deservite (clasificată după perimetrul unde o instalaţie frigorifică poate afecta securitatea)

A

B

C

   
2.Tipul fluidului frigorific

Amoniac, LiCl

Freon (ce tip)

  
3.Condiţii de funcţionare

Temperatura de vaporizare

Temperatura de condensare

Instalaţie frigorifică

Pompă de căldură

Instalaţie frigorifică

Pompă de căldură

    
(C)Probleme specifice realizării instalaţiei
1.Existenţa documentaţiei de proiectare şi de realizare a instalaţiei:
a)Proiectele pentru diferitele faze de realizare a instalaţiei;
b)Dispoziţii de şantier;
c)Documentaţia de punere în funcţiune;
d)Documentele pentru exploatarea şi întreţinerea instalaţiei;
e)Cartea construcţiei (staţiei de frig);
f)Documentaţia pentru recipiente sub presiune, supape de siguranţă.
2.Verificarea realizării instalaţiei faţă de documentaţia de proiectare:

Verificare realizare instalaţie frigorifică

a. Clădire

Verificare realizare clădire pentru sistemul/instalaţia de frig

Amplasament

Deschideri către exterior

Ventilaţie

naturală

mecanică

de avarie

Detectare scăpări de agent frigorific

b. Montaj utilaje

Compresor

tip

 

număr

 

rezervă

 

fundaţie

 

spaţiu exploatare şi de depanare

 

reglaj

 

dotare cu AMC

 

amortizoare de zgomot

 

amortizoare de vibraţii

 

nivel ulei în carter

 

Condensatoare

tip

 

număr

 

ventilatoare

tip

 

număr

 

stare suprafeţe de transfer termic

 

Vaporizatoare

tip

 

număr

 

ventilatoare

tip

număr

stare suprafeţe de transfer termic

concentraţie lichid răcit

instalaţie degivrare

Turnuri de răcire

tip

 

număr

 

ventilatoare

 
 

stare suprafeţe de transfer termic

 

duritate apă de răcire

 

Rezervoare de agent frigorific

tip

 

număr

 

Separator de ulei

tip

 

număr

 

Separator de lichid

tip

 

număr

 

Butelie de răcire intermediară

tip

 

număr

 

Pompe agent frigorific

tip

 

număr

 

rezervă

 

Pompe lichid intermediar

tip

 

număr

 

rezervă

 

Pompe apă de răcire

tip

 

număr

 

rezervă

 

c. Montaj conducte, armături, izolaţii, AMC

 

Există/Corespunde

Nu există/Nu corespunde

Traseu conducte

  

Suporţi

  

Armături separare utilaje

  

Armături de golire

  

Armături de aerisire

  

AMC

necesar

  

acces

  

Stare izolaţii

termică

  

frigorifică

  

d. Analiză funcţionare instalaţie/sistem frigorific

1. Documentaţii de exploatare

 

Complet

Incomplet

Inexistent

Program de funcţionare

   

Instrucţiuni de exploatare - pornire/oprire

   

Diferite avarii posibile

   

2. Analiză jurnal de exploatare

Avarii consemnate

 

Cauze

 

Depanări

 

Măsuri de prevenire

 

e. Existenţa sistemelor performante energetic

1. Comanda automată şi Reglaj continuu

 

DA

NU

compresor

  

ventilatoare

  

pompe

  

2. Recuperări termice ale apei calde de la

condensatoare

  

compresoare

  

3. Sistem cu gheaţă binară

   

4. Schimbătoare de căldură performante

cu plăci

  

cu minicanale

  

eficiente energetic

  

f. Performanţe energetice

Necesar de energie de răcire

 

Necesar de energie termică

 

Consumuri energetice

compresoare

 

ventilatoare

condensatoare

 

turn de răcire

 

vaporizatoare

 

pompe

 
 

instalaţie de degivrare

 

g. Nivel de zgomot

  
   

Echipament

Valoare

Corespunzător

Necorespunzător

Clădire sistem/instalaţie frigorifică

   

Condensatoare

   

Turnuri de răcire

   

h. Agentul frigorific

Tip agent frigorific:

Cantitate prescrisă

Evaluată în instalaţie

  

i. Impact asupra mediului

ODP

Valoare

Corespunzător

Necorespunzător

   

j. Participare la încălzirea globală

 

Mare

(peste 2000)

Medie

(1500-2000)

Redusă

(500-1500)

Foarte redusă/nulă

(0-500)

GWP

    
SUBSECŢIUNEA 5:Anexa F5 - Principalele defecţiuni ce pot apărea într-o instalaţie cu comprimare mecanică, cu cauzele posibile

Defecţiune

Cauze posibile

Temperatura de refulare prea scăzută

- Reglaj incorect al supraîncălzirii (prea mică);

- Prea mult agent frigorific în sistem/instalaţie;

- Ventil de laminare defect.

Temperatura de refulare prea ridicată

- Scăpări la supape;

- Supape defecte;

- Temperatura de aspiraţie prea ridicată;

- Reglaj necorespunzător al supraîncălzirii (prea mare);

- Activarea nepermisă a treptei de descărcare.

Presiunea uleiului prea scăzută

- Filtrul de ulei înfundat;

- Freon în baia carterului.

Nivelul uleiului prea scăzut

- Circuit de ulei necorespunzător;

- Ulei foarte cald la pornire.

Zgomot în compresor

- Agent frigorific lichid aspirat în compresor;

- Părţi interne defecte.

Presiunea de condensare prea ridicată

- Temperatura de intrare a lichidului intermediar în condensator prea ridicată;

- Debit de lichid intermediar la condensator prea scăzut;

- Ţevile condensatorului murdare;

- Supraîncărcare cu fluid frigorific;

- Gaze necondensabile în sistemul de condensare.

Presiunea de vaporizare prea scăzută

- Temperatura de intrare a lichidului intermediar în vaporizator prea scăzută;

- Debit de lichid intermediar prea scăzut;

- Ţevile vaporizatorului murdare;

- Lipsa fluid frigorific;

- Punctul de supraîncălzire (reglat) la o valoare prea mare.