Capitolul 4 - CLASIFICAREA DIABETULUI ZAHARAT - Ghid din 2009 PENTRU ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU DIABET ZAHARAT 2016
M.Of. 608 bis
Ieşit din vigoare Versiune de la: 10 Martie 2016
CAPITOLUL 4:CLASIFICAREA DIABETULUI ZAHARAT
(1)Clasificarea diabetului zaharat cuprinde patru categorii clinice:
1.Diabetul zaharat tip 1 (rezultat prin distrugerea celulelor beta pancreatice care conduce de obicei la un deficit absolut de insulină)
2.Diabetul zaharat tip 2 (caracterizat prin deficit progresiv al secreţiei de insulină pe fondul rezistenţei la insulină)
3.Alte tipuri specifice de diabet, datorate altor cauze (de exemplu anomaliile genetice ale funcţiei celulelor beta pancreatice, anomalii genetice în acţiunea insulinei, afecţiunile pancreasului exocrin, afecţiuni endocrine, sau diabetul indus medicamentos sau cauzat de substanţe chimice).
4.Diabetul gestaţional (6)
(2)Clasificarea etiologică a diabetului zaharat (DZ)
Diabet Zaharat tip 1 - autoimun - idiopatic |
Diabet Zaharat tip 2 - cu predominanţa insulinorezistenţei asociată cu deficit secretor relativ de insulină - cu predominanţa deficitului secretor asociat cu insulinorezistenţă |
Alte tipuri specifice de diabet zaharat (rare) |
Diabet Gestaţional (cu debut sau diagnosticat în cursul sarcinii) |
(3)Stadiile clinice reflectă faptul că afecţiunea parcurge mai multe etape respectiv:
1.Stadiul normoglicemic. Clasificarea propusă de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii, în continuare OMS, (1999), include stadiul normoglicemic ca primă etapă în evoluţia diabetului zaharat la persoanele la care există evidenţe ale procesului patologic. Toleranţa normală la glucoză este definită de o valoare a glicemiei a jeun < 110 mg/dl şi la 2 ore după administrarea a 75 g glucoză < 140 mg/dl.
2.Alterarea reglării glicemiei - alterarea toleranţei la glucoză şi alterarea glicemiei bazale-reprezintă un stadiu intermediar între toleranţa normală la glucoză şi diabetul zaharat. O valoare a glicemiei a jeun >110 mg/dl dar < 126 mg/dl este considerată alterarea glicemiei bazale şi o valoare a glicemiei a jeun < 126 mg/dl şi la 2 ore după administrarea a 75 g glucoză între 140 mg/dl şi 199 mg/dl defineşte alterarea toleranţei la glucoză.
3.Diabetul zaharat. Pacienţii diagnosticaţi cu diabet zaharat, din punct de vedere clinic sunt clasificaţi în: cei care au nevoie de insulinoterapie în vederea supravieţuirii, cei care necesită insulinoterapie în vederea obţinerii unui control metabolic şi cei ce nu necesită insulinoterapie (1).
În anul 2009 un Comitet de Experţi Internaţionali au recomandat utilizarea hemoglobinei glicozilate, în continuare HbA1c, în diagnosticul diabetului zaharat la o valoare > 6.5%, recomandare adoptată de către Asociaţia Americană de Diabet din anul 2010. Testul diagnostic se recomandă a fi efectuat utilizând o metodă certificată de Programul Naţional de Standardizare a HbA1c şi standardizată sau similară metodei de referinţă din studiul Diabetes Control and Complications Trial, în continuare DCCT, (6).
(4)Stadii clinice evolutive
[POZĂ - A se vedea actul modificator]