Secţiunea 6 - Sezonul rece - Dispozitie din 1999 generale de ordine interioara pentru prevenirea si stingerea incendiilor - DG P.S.I.-001
M.Of. 78
Ieşit din vigoare Versiune de la: 22 Februarie 2000
Secţiunea 6:Sezonul rece
Art. 31
Perioada sezonului rece este caracterizată de incendii datorate sistemelor şi mijloacelor de încălzire utilizate în clădiri pentru menţinerea temperaturii mediului interior la anumite niveluri de confort necesare desfăşurării în condiţii corespunzătoare a activităţilor economico-sociale şi culturale.
Art. 32
(1)Sobele metalice, în special cele cu combustibil lichid, prezintă un pericol mai ridicat decât sobele cu acumulare de căldură. Testele efectuate pentru urmărirea funcţionării sobelor cu combustibil lichid, realizate în condiţii normale de exploatare, au pus în evidenţă temperaturi maxime de 4500C la arzător, 3800C la plită şi 2500C la pereţii laterali.
(2)Temperatura scade la 800C la distanţe între 5 şi 30cm de sobă.
Art. 33
(1)Scânteile şi particulele aprinse ce ies pe coş pot ajunge la o distanţă de 25-30 m şi sunt sursele care generează cel mai frecvent incendii, dacă acoperişul casei sau acoperişurile caselor din apropiere sunt combustibile sau prezintă depuneri de praf, funingine, rumeguş şi alte pulberi combustibile.
(2)Căldura sau scânteile care ies prin fisurile unui coş de fum deteriorat prin cutremure, vibraţii, alunecări de tren etc. ori datorită vechimii imobilului constituie surse de aprindere, dacă în zona lor există elemente de construcţie sau structuri din lemn (grinzi, bârne, suport acoperiş etc.).
Art. 34
Aprinderea funinginii depuse pe pereţii interiori poate produce o temperatură de 800 - 1.0000C.
Art. 35
Burlanele metalice pot constitui surse de iniţiere a incendiilor în următoarele situaţii:
a)prin contactul direct al pereţilor acestora, cu temperatură ridicată, cu materialele combustibile ale construcţiilor sau cu dotările interioare;
b)prin disiparea căldurii, a gazelor de ardere sau a flăcărilor în cazul îmbinărilor insuficiente datorate desfacerii legăturilor acestora prin încălzire şi dilatare;
c)prin găurile sau prin fisurile din corpul burlanului, provocate de exploatarea îndelungată a acestuia sau datorită corodării.
Art. 36
Aparatele electrice de încălzit cu element încălzitor în cuva de ulei pot constitui sursă de aprindere, deoarece în funcţionarea fără termostat temperatura pereţilor cuvei poate atinge 1500C, faţă de maximum 750C, când acestea funcţionează cu termostat.
Art. 37
Reşourile constituie o sursă frecventă de aprindere prin plasarea lor necorespunzătoare sub birouri, rafturi, tejghele, unde probabilitatea de a intra în contact cu materiale combustibile (textile, hârtie, lemn etc.) este foarte mare.
Art. 38
Reşourile improvizate şi artizanale prezintă risc deosebit datorită puterii mari a acestora şi a deficienţelor pe circuitele de alimentare, aspecte care conduc la suprasolicitarea instalaţiei electrice la care sunt racordate (conductori, prize, ştechere etc.).
Art. 39
Efectele sezonului rece (îngheţ şi depuneri de zăpadă) pot influenţa în sens negativ şi operaţiunile de intervenţie la stingerea incendiilor prin reducerea posibilităţilor de folosire a surselor de alimentare cu apă, de acces la locul incendiului şi, mai ales, a vitezei de deplasare a autospecialelor.