Secţiunea 1 - Lucrările cu foc deschis - Dispozitie din 1999 generale de ordine interioara pentru prevenirea si stingerea incendiilor - DG P.S.I.-001

M.Of. 78

Ieşit din vigoare

Versiune de la: 22 Februarie 2000

Secţiunea 1:Lucrările cu foc deschis

(1)Aprinderea materialelor combustibile sub acţiunea focului deschis se poate face prin efecte directe sau indirecte.

(2)Efectele directe constau în acţiunea nemijlocită a flăcării sau a arcului electric asupra materialului combustibil. Parametrul esenţial este temperatura ridicată a flăcării sau a jetului de plasmă.

(3)La lucrările de sudare oxiacetilenică, de lipire cu flacără şi de debitare cu flacără oxiacetilenică temperatura flăcării poate atinge valori cuprinse între 2.000 şi 3.000⁰C (fig. nr. 1).

(4)La sudarea sau la debitarea (tăierea) cu arc electric, în centrul arcului temperatura atinge 10.000⁰C (fig. nr. 2).

Fig. nr. 1. - Temperatura la sudarea, lipirea sau debitarea cu flacără oxiacetilenică.

Fig. nr. 2. - Temperatura la sudarea sau la debitarea (tăierea) cu arc electric.

(5)Temperatura flăcării la arderea materialelor combustibile depinde de: natura materialului, înălţimea, compoziţia şi diametrul flăcării, de pierderile de căldură prin radiaţie şi poate atinge următoarele valori:

a)flacăra de chibrit - 600-700⁰C;

b)flacăra de lemn - 850-1.400⁰C;

c)flacăra lămpii de petrol - 780-1.300⁰C;

d)flacăra de bumbac - 305⁰C;

e)flacăra de hârtie - 510⁰C;

f)flacăra de huilă - 1.200⁰C;

g)flacăra de cauciuc natural - 1.100⁰C;

h)flacăra de polistiren - 1.300⁰C;

i)flacăra de sodiu metalic - 900⁰C;

j)flacăra de magneziu - 2.000⁰C.

(6)La gaze temperatura flăcării depinde de conţinutul amestecului, fiind mai scăzută în amestec cu aerul şi mai ridicată în amestec cu oxigenul, astfel:

a)flacăra de hidrogen - 2.400-3.080⁰C;

b)flacăra de metan - 2.210-3.030⁰C;

c)flacăra de propan - 1.930⁰C;

d)flacăra de acetilenă - 2.325-3.137⁰C.

Art. 12

(1)Efectele indirecte constau în acţiunea scânteilor, brocurilor de sudură, gazelor fierbinţi, flăcărilor secundare, conducţiei termice etc., rezultate ca efecte secundare ale utilizării flăcării sau arcului electric pentru sudare, lipire sau debitare.

(2)În timpul operaţiunilor de sudare sau de tăiere cu flacără oxiacetilenică sau cu arc electric se formează scântei ori brocuri care se deplasează pe traiectorii diferite de la locul de producere. Acestea îşi păstrează potenţialul de aprindere până la distanţe de 5-10 m.

Art. 13

Scânteile au dimensiuni de la 0,01 mm până la 0,02 mm şi dispun de energie termică, fiind capabile să aprindă materiale uşor inflamabile şi amestecuri explozive aflate în raza lor de acţiune.

Art. 14

(1)Brocurile de sudură sunt particule de metal topit sau de oxid al acestuia având diametrul între 2 şi 5 mm, care, la atingerea materialelor combustibile, pot produce aprinderea lor, iniţiind un incendiu la câteva ore după terminarea lucrării.

(2)Brocurile, ca şi scânteile, au diferite traiectorii determinate de particularităţile procedeului şi de caracteristicile de exploatare ale echipamentului folosit (fig. nr. 3-6).

Fig. nr. 3. - Traiectoriile scânteilor şi ale brocurilor la sudarea oxiacetilenică.

Fig. nr. 4. - Traiectoriile scânteilor şi ale brocurilor la sudarea electrică.

Fig. nr. 5. - Traiectoriile brocurilor la debitarea (tăierea) cu flacără oxiacetilenică.

Fig. nr. 6. - Răspândirea brocurilor de sudură la sudarea oxiacetilenică în funcţie de presiunea oxigenului.

Art. 15

Acţiunea îndelungată a radiaţiei termice sau a gazelor fierbinţi ascendente care se produc în timpul operaţiunilor de sudare poate genera incendii în zone mai apropiate sau mai îndepărtate de locul sudării (fig. nr. 7).

Fig. nr. 7. - Efectul îndelungat al gazelor de ardere fierbinţi produse în timpul sudării.

Art. 16

Flăcările secundare pot fi determinate de pătrunderea monoxidului de carbon (CO) sau a hidrogenului (H₂), produşi intermediari combustibili ai reacţiei dintre oxigen şi acetilenă, din zona duzei aparatului de sudură, care nu s-au consumat în întregime în flacăra iniţială. Aceste flăcări de culoare bleu-pal pot apărea în fante, fisuri, îmbinări apropiate sau la capătul unei conducte (fig. nr. 8).

Fig. nr. 8. - Fenomenul flăcării secundare.

Art. 17

Conducţia termică prin piese metalice constituie, în anumite situaţii, efect indirect de producere a incendiului datorat lucrărilor de sudare. Fenomenul este determinat de conductivitatea termică mare a metalelor care favorizează transferul de căldură la distanţe mari de zona aplicării şocului termic (fig. nr. 9).

Fig. nr. 9. - Aprinderea izolaţiei sau a unui material combustibil datorită transmiterii căldurii.

Art. 18

În categoria efectelor indirecte pot fi incluse şi unele influenţe negative determinate de folosirea curentului electric la sudarea electrică, cum ar fi:

a)transmiterea accidentală de curent electric prin instalaţia de sudare în conductoarele neutre sau punerea la pământ a circuitului primar;

b)existenţa unor contacte imperfecte sau a defectelor de izolaţie;

c)racordarea necorespunzătoare a pieselor de sudare;

d)secţiunea redusă sau ruperea cordonului (cablului) de sudare;

e)apariţia curenţilor induşi în piesele metalice din jurul cablurilor de sudare, la sudarea în curent alternativ.