Decizia 75/2005 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale

M.Of. 208

În vigoare
Versiune de la: 11 Martie 2005
Decizia 75/2005 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale
Dată act: 8-feb-2005
Emitent: Curtea Constitutionala

Ioan Vida

- preşedinte

Nicolae Cochinescu

- judecător

Aspazia Cojocaru

- judecător

Constantin Doldur

- judecător

Kozsokar Gabor

- judecător

Acsinte Gaspar

- judecător

Petre Ninosu

- judecător

Şerban Viorel Stănoiu

- judecător

Ion Predescu

- judecător

Dana Titian

- procuror

Valentina Bărbăţeanu

- magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 lit. a) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, excepţie ridicată de Dan Dobrescu în Dosarul nr. 9.681/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, personal, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, în acest sens, arată că i-a fost nesocotit dreptul la apărare, prin modul în care funcţionarii Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti au întocmit şi i-au adus la cunoştinţă procesul-verbal de constatare a contravenţiei prevăzute de textul de lege criticat.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât însuşi faptul că autorul acesteia s-a adresat instanţei de judecată cu plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei reprezintă dovada că dreptul la apărare, garantat la nivel constituţional, i-a fost respectat.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 28 septembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 9.681/2004, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 lit. a) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, modificată şi completată prin Legea nr. 298/2001.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de petentul Dan Dobrescu într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a unei contravenţii, întocmit de agenţi constatatori din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 24, care garantează dreptul la apărare, ale art. 51, referitoare la dreptul la petiţionare, ale art. 52, care reglementează dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei, precum şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) teza întâi, conform cărora statul trebuie să asigure libertatea comerţului. Precizează faptul că dispoziţiile art. 4 lit. a) din Legea nr. 11/1991 sunt contrare prevederilor din Constituţie menţionate numai în măsura în care agenţii constatatori, purtători ai autorităţii de stat, procedează la aplicarea sancţiunilor contravenţionale în materia concurenţei neloiale fără a efectua o cercetare aprofundată a împrejurărilor în care s-au petrecut faptele, pentru a stabili dacă, în concret, acestea întrunesc elementele constitutive ale contravenţiei de concurenţă neloială. În continuare, arată că sarcina probei este inversată datorită prezumţiei de legalitate care este conferită de lege actului de constatare şi sancţionare a contravenţiilor. Susţine că, din acest motiv, se poate ajunge la abuzuri, "justiţiabilului fiindu-i uneori imposibil, din motive ce nu-i pot fi imputate, să demonstreze că faptele ce-i sunt puse în sarcină nu întrunesc elementele constitutive ale unei contravenţii".
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, neexistând nici o contradicţie între conţinutul art. 4 lit. a) din Legea nr. 11/1991 si prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei. În acest sens arată că garantarea dreptului la apărare capătă eficienţă prin intermediul dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, care oferă posibilitatea "adresării unei plângeri împotriva manifestării de voinţă a agentului constatator concretizate în procesul-verbal de contravenţie". Arată că nici critica, prin raportare la art. 135 alin. (2) din Constituţie, nu este întemeiată, întrucât libertatea comerţului presupune şi anumite limitări, una dintre acestea constituind-o concurenţa neloială, "adică un exerciţiu excesiv al libertăţii de concurenţă". În continuare, consideră că textul de lege criticat nu încalcă nici prevederile art. 51 din Constituţie, referitoare la dreptul de petiţionare, acesta fiind asigurat prin posibilitatea depunerii plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei la registratura Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, şi nici dispoziţiile art. 52 din Constituţie, dovada în acest sens reprezentând-o chiar plângerea adresată instanţei de judecată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere al Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate nu stabilesc limitări sau proceduri speciale în ceea ce priveşte dreptul la apărare, lucru demonstrat chiar de faptul că autorul a valorificat posibilitatea de a formula obiecţii la procesul-verbal de constatare, de a parcurge procedura prealabilă introducerii acţiunii în instanţă, precum şi de a fi reprezentat de un avocat. Precizează, de asemenea, că stabilirea, în cadrul art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991, a elementului material al contravenţiei, nu a afectat modul de exercitare a dreptului de petiţionare al autorului excepţiei sau a dreptului său ca persoană vătămată de o autoritate publică. Consideră, în continuare, că textul de lege criticat dă eficienţă principiului constituţional al libertăţii comerţului şi protecţiei concurenţei loiale.
Avocatul Poporului apreciază că art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991 este constituţional. În susţinerea acestei opinii, arată că textul de lege ce face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu aduce atingere, sub nici un aspect, dreptului ia apărare, orice persoană, identificată ca fiind autor al unei contravenţii şi sancţionată printr-un proces-verbal, având posibilitatea "de a face plângere împotriva acestuia în faţa instanţei, declanşând, în acest mod, faza judiciară a sancţiunii administrative, în care îşi poate exercita dreptul la apărare". Mai arată că nu poate fi reţinută nici critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 135 din Constituţie, întrucât prin dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate se realizează tocmai obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, precum şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, în ceea ce priveşte raportarea la prevederile art. 51 şi art. 52 din Constituţie, consideră că acestea nu au incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi ale autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. i alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 30 ianuarie 1991, modificată şi completată prin Legea nr. 298/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 12 iunie 2001. Conţinutul său este următorul:
- Art. 4 alin. (1) lit. a): "(1) Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracţiuni:
a) oferirea serviciilor de către salariatul exclusiv al unui comerciant unui concurent ori acceptarea unei asemenea oferte."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 24, ale art. 51, ale art. 52 alin. (1) Ş' ale art. 135 alin. (2) lit. a) teza a doua din Constituţie, care au următorul cuprins:
- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 51: "(1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.
(2) Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.
(3) Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxă.
(4) Autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii."
- Art. 52 alin. (1): "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.";
- Art. 135 alin. (2) lit. a) teza întâi: "(2) Statul trebuie să asigure: ( ... )
a) libertatea comerţului, ( ... )."
Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate se constată că nu pot fi reţinute criticile formulate de autorul acesteia, textul de lege supus controlului de constituţionalitate necontravenind dispoziţiilor constituţionale invocate. Astfel, prevederile art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale nu afectează în nici un fel valorificarea deplină a tuturor posibilităţilor de concretizare a dreptului la apărare, garantat de art. 24 din Constituţie. În cauză, din studierea dosarului instanţei de judecată rezultă că autorul excepţiei şi-a exercitat acest drept prin formularea de obiecţii la procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi contestarea lui în justiţie, asistat fiind de un apărător. De asemenea, nu poate fi reţinută nici critica prin raportare la art. 51 şi art. 52 din Constituţie, textul de lege ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate neconţinând nici o dispoziţie de natură să aducă atingere dreptului de petiţionare ori dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică. În ceea ce priveşte critica referitoare la pretinsa încălcare prin intermediul prevederilor art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991 a obligaţiei statului de a asigura libertatea comerţului, statuată de art. 135 alin. (2) lit. a) teza întâi din Constituţie, aceasta nu este întemeiată, textul contestat nefăcând altceva decât să dea expresie dispoziţiilor constituţionale invocate. Aceste dispoziţii trebuie coroborate şi cu prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) teza a doua din Constituţie, care impun statului obligaţia de a asigura protecţia concurenţei loiale, în contextul în care norma criticată face parte dintr-o lege care conţine un ansamblu de reglementări al căror scop este însăşi combaterea concurenţei neloiale.
Nici susţinerea autorului excepţiei, că dispoziţiile art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991 sunt contrare prevederilor din Constituţie menţionate numai în măsura în care agenţii constatatori, purtători ai autorităţii de stat, procedează la aplicarea sancţiunilor contravenţionale în materia concurenţei neloiale fără a efectua o cercetare aprofundată a împrejurărilor în care s-au petrecut faptele, nu poate fi primită. În materia contravenţiilor, constatarea faptelor care, potrivit actelor normative, sunt stabilite şi sancţionate drept contravenţii, se face printr-un proces-verbal încheiat de persoane anume împuternicite. Procesul-verbal de constatare a contravenţiei cuprinde, în mod obligatoriu, descrierea faptei contravenţionale, cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei; în momentul încheierii procesului-verbal, agentul constatator aduce la cunoştinţă contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, cel în cauză are posibilitatea de a se adresa instanţei atât sub aspectul comiterii faptei, cât şi asupra cuantumului amenzii ce i s-a aplicat.
Ca atare, nici din acest punct de vedere criticile autorului nu sunt întemeiate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
în numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, excepţie ridicată de Dan Dobrescu în Dosarul nr. 9.681/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 208 din data de 11 martie 2005