Nou § 94. - Decizia 676/2025 [A/R] referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) pct. 15 şi 23, ale art. 3 alin. (1) pct. 31 lit. d), ale art. 5 alin. (1) lit. g), ale art. 7 alin. (1), ale art. 8 lit. b), ale art. 9, ale art. 11 alin. (2), ale art. 12 alin. (1) lit. b), ale art. 13 alin. (1), ale art. 18 alin. (2) lit. b), ale art. 20 alin. (2), ale art. 21 lit. a), b) şi c), ale art. 22 alin. (1), ale art. 28 alin. (1) lit. i), ale art. 39, ale art. 43, ale art. 44 alin. (5), ale art. 51, ale art. 54, ale art. 55, ale art. 56, ale art. 60, ale art. 66, ale art. 67 alin. (6), ale art. 101 alin. (2), ale art. 102 alin. (1) lit. a) pct. (i), lit. b) şi c) şi alin. (5) din Legea privind plata pensiilor private, precum şi a legii, în ansamblul său

M.Of. 1153

În vigoare
Versiune de la: 12 Decembrie 2025
93. În ceea ce priveşte regimul juridic al sumelor acumulate în Pilonul II şi în Pilonul III, acestea sunt supuse unor restricţii legale specifice şi în prezent. Conform prevederilor art. 48 din Legea nr. 411/2004, respectiv art. 78 din Legea nr. 204/2006, deşi activul personal are natura juridică a unei proprietăţi private, acesta are un regim special, care îl scoate din circuitul civil obişnuit, vizând exclusiv plata unei pensii, conform prevederilor art. 136 din Legea nr. 411/2004, respectiv art. 93 din Legea nr. 204/2006. Precizează că pensia privată, atât în înţeles general, cât şi în înţelesul Legii nr. 411/2004, reprezintă un venit lunar, plătit periodic, pe care o persoană îl primeşte după ce încetează activitatea profesională. Totodată, regimul şi destinaţia exclusivă ale activului acumulat în fondurile de pensii facultative sunt aceleaşi cu cele ale sumelor acumulate în Pilonul II, întrucât prevederi similare se regăsesc şi în Legea nr. 204/2006. Aminteşte cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.382 din 20 octombrie 2011, în sensul că legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate în aşa fel încât să nu vină în contradicţie cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.