Nou § 66. - Decizia 676/2025 [A/R] referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) pct. 15 şi 23, ale art. 3 alin. (1) pct. 31 lit. d), ale art. 5 alin. (1) lit. g), ale art. 7 alin. (1), ale art. 8 lit. b), ale art. 9, ale art. 11 alin. (2), ale art. 12 alin. (1) lit. b), ale art. 13 alin. (1), ale art. 18 alin. (2) lit. b), ale art. 20 alin. (2), ale art. 21 lit. a), b) şi c), ale art. 22 alin. (1), ale art. 28 alin. (1) lit. i), ale art. 39, ale art. 43, ale art. 44 alin. (5), ale art. 51, ale art. 54, ale art. 55, ale art. 56, ale art. 60, ale art. 66, ale art. 67 alin. (6), ale art. 101 alin. (2), ale art. 102 alin. (1) lit. a) pct. (i), lit. b) şi c) şi alin. (5) din Legea privind plata pensiilor private, precum şi a legii, în ansamblul său

M.Of. 1153

În vigoare
Versiune de la: 12 Decembrie 2025
65. Consideră că nici susţinerile prin raportare la art. 47 din Constituţie nu pot fi reţinute ca viciu de neconstituţionalitate a legii contestate. Arată, în acest sens, că, în jurisprudenţa sa în materie, Curtea Constituţională a subliniat că obligaţia statului de a asigura un nivel de trai decent trebuie apreciată concret, în funcţie de împrejurările social-economice în care se manifestă acest rol al statului, în funcţie, aşadar, de o serie de factori conjuncturali, neavând un conţinut determinat (Decizia nr. 366 din 22 martie 2011). Curtea Constituţională a statuat constant că atunci când se evaluează nivelul de trai "decent" al vieţii nu este posibilă stabilirea unui standard fix, imuabil, prin urmare, stabilirea acelui standard al nivelului de trai care poate fi considerat decent trebuie apreciată de la caz la caz, printre coordonatele relevante fiind: situaţia economică a ţării, resursele de care dispune statul în vederea atingerii acestui obiectiv, dar şi nivelul de dezvoltare, precum şi modul de organizare a societăţii la un anumit moment (Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011). În acelaşi sens, precizează că nici dreptul Uniunii Europene nu aduce atingere competenţei statelor membre de a-şi organiza sistemele de securitate socială şi, în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii, îi revine fiecărui stat membru sarcina de a stabili în legislaţia sa condiţiile de acordare a prestaţiilor în materie de securitate socială (Hotărârea din 4 februarie 2015, Cauza Office national de l’emploi împotriva lui Marie-Rose Melchior).