Nou § 324. - Decizia 676/2025 [A/R] referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) pct. 15 şi 23, ale art. 3 alin. (1) pct. 31 lit. d), ale art. 5 alin. (1) lit. g), ale art. 7 alin. (1), ale art. 8 lit. b), ale art. 9, ale art. 11 alin. (2), ale art. 12 alin. (1) lit. b), ale art. 13 alin. (1), ale art. 18 alin. (2) lit. b), ale art. 20 alin. (2), ale art. 21 lit. a), b) şi c), ale art. 22 alin. (1), ale art. 28 alin. (1) lit. i), ale art. 39, ale art. 43, ale art. 44 alin. (5), ale art. 51, ale art. 54, ale art. 55, ale art. 56, ale art. 60, ale art. 66, ale art. 67 alin. (6), ale art. 101 alin. (2), ale art. 102 alin. (1) lit. a) pct. (i), lit. b) şi c) şi alin. (5) din Legea privind plata pensiilor private, precum şi a legii, în ansamblul său

M.Of. 1153

În vigoare
Versiune de la: 12 Decembrie 2025
4. În expunerea punctului nostru de vedere, potrivit căruia textul de lege citat nu contravine principiului constituţional al egalităţii în drepturi, pornim de la bogata jurisprudenţă a Curţii Constituţionale, prin care a statuat că principiul la care facem referire presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. Este adevărat, de asemenea, că "un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice" (Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Principiul egalităţii este nesocotit atunci când tratăm diferit două persoane sau situaţii între care nu există nicio distincţie relevantă (încălcarea egalităţii formale) sau atunci când tratăm în mod identic două persoane sau situaţii care se află pe poziţii diferite (încălcarea egalităţii substanţiale). Asigurarea egalităţii substanţiale obligă la un tratament diferenţiat a persoanelor sau situaţiilor care se află pe poziţii diferite. Tratamentul diferenţiat trebuie să fie proporţional cu diferenţa în care se află persoanele sau situaţiile în speţă. Curtea a reţinut că, în felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar chiar şi necesitatea lui (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, Decizia nr. 1.615/2011).