Nou § 268. - Decizia 676/2025 [A/R] referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) pct. 15 şi 23, ale art. 3 alin. (1) pct. 31 lit. d), ale art. 5 alin. (1) lit. g), ale art. 7 alin. (1), ale art. 8 lit. b), ale art. 9, ale art. 11 alin. (2), ale art. 12 alin. (1) lit. b), ale art. 13 alin. (1), ale art. 18 alin. (2) lit. b), ale art. 20 alin. (2), ale art. 21 lit. a), b) şi c), ale art. 22 alin. (1), ale art. 28 alin. (1) lit. i), ale art. 39, ale art. 43, ale art. 44 alin. (5), ale art. 51, ale art. 54, ale art. 55, ale art. 56, ale art. 60, ale art. 66, ale art. 67 alin. (6), ale art. 101 alin. (2), ale art. 102 alin. (1) lit. a) pct. (i), lit. b) şi c) şi alin. (5) din Legea privind plata pensiilor private, precum şi a legii, în ansamblul său

M.Of. 1153

În vigoare

Versiune de la: 12 Decembrie 2025

165. Cu privire la principiul neretroactivităţii legii, Curtea Constituţională a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că, în aceste cazuri, legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (Decizia nr. 291 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 18 august 2004). În cauză, nici măcar nu există o lege veche pe care legea nouă să o modifice, de vreme ce preconizata Lege privind plata pensiilor private, supusă în cauza de faţă controlului de constituţionalitate, reglementează ab novo o zonă în care nu a existat o formă de legiferare, scopul însuşi al legii în discuţie fiind acela declarat în chiar denumirea sa. Aşadar, prevederile legale criticate reglementează în domeniul lor propriu de aplicare, exclusiv pentru viitor, începând cu momentul de la care au intrat în vigoare, nicidecum pentru trecut. Stabilirea unei modalităţi reglementate de plată a pensiilor private nu poate fi interpretată ca o retroactivitate a legii analizate, pe considerentul că legea veche prevedea condiţii mai favorabile - de vreme ce o astfel de reglementare nici nu exista -, ci are semnificaţia acţiunii legii noi în câmpul şi timpul său propriu de aplicare. De altfel, în virtutea principiului tempus regit actum, un drept sau beneficiu se exercită în conformitate cu condiţiile reglementate de legea în vigoare la momentul exercitării sau solicitării acelui drept/beneficiu, şi nu în raport cu reglementări legale anterioare. Cu alte cuvinte, legea contestată nu afectează validitatea contractelor anterioare, ci reglementează o etapă ulterioară, şi anume plata pensiei.