Nou § 246. - Decizia 676/2025 [A/R] referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) pct. 15 şi 23, ale art. 3 alin. (1) pct. 31 lit. d), ale art. 5 alin. (1) lit. g), ale art. 7 alin. (1), ale art. 8 lit. b), ale art. 9, ale art. 11 alin. (2), ale art. 12 alin. (1) lit. b), ale art. 13 alin. (1), ale art. 18 alin. (2) lit. b), ale art. 20 alin. (2), ale art. 21 lit. a), b) şi c), ale art. 22 alin. (1), ale art. 28 alin. (1) lit. i), ale art. 39, ale art. 43, ale art. 44 alin. (5), ale art. 51, ale art. 54, ale art. 55, ale art. 56, ale art. 60, ale art. 66, ale art. 67 alin. (6), ale art. 101 alin. (2), ale art. 102 alin. (1) lit. a) pct. (i), lit. b) şi c) şi alin. (5) din Legea privind plata pensiilor private, precum şi a legii, în ansamblul său

M.Of. 1153

În vigoare

Versiune de la: 12 Decembrie 2025

143. În ceea ce priveşte caracterul necesar al măsurii, Curtea constată că soluţia legislativă reglementată prin legea criticată este destinată asigurării eficacităţii sistemului de plăţi a pensiilor private, obiectiv deosebit de important în contextul obligaţiilor de ordin social pe care statul român le are faţă de propriii cetăţeni. Sunt relevante sub acest aspect cele reţinute în expunerea de motive a legii, în sensul că statul român a ales această modalitate de plată raportându-se şi la bunele practici internaţionale, precum şi la standardele OCDE. Astfel, în aceeaşi Recomandare nr. 7, mai sus referită, se precizează că "Se poate oferi flexibilitate prin permiterea unor plăţi pe viaţă parţiale, amânate sau întârziate, combinate cu retrageri programate. Plăţile unice integrale ar trebui descurajate în general, cu excepţia cazurilor de solduri mici sau circumstanţe extreme".