Nou § 102. - Decizia 676/2025 [A/R] referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) pct. 15 şi 23, ale art. 3 alin. (1) pct. 31 lit. d), ale art. 5 alin. (1) lit. g), ale art. 7 alin. (1), ale art. 8 lit. b), ale art. 9, ale art. 11 alin. (2), ale art. 12 alin. (1) lit. b), ale art. 13 alin. (1), ale art. 18 alin. (2) lit. b), ale art. 20 alin. (2), ale art. 21 lit. a), b) şi c), ale art. 22 alin. (1), ale art. 28 alin. (1) lit. i), ale art. 39, ale art. 43, ale art. 44 alin. (5), ale art. 51, ale art. 54, ale art. 55, ale art. 56, ale art. 60, ale art. 66, ale art. 67 alin. (6), ale art. 101 alin. (2), ale art. 102 alin. (1) lit. a) pct. (i), lit. b) şi c) şi alin. (5) din Legea privind plata pensiilor private, precum şi a legii, în ansamblul său

M.Of. 1153

În vigoare
Versiune de la: 12 Decembrie 2025
101. Guvernul face referire la jurisprudenţa prin care Curtea Constituţională a statuat că dreptul de proprietate nu este absolut, iar restricţiile sau reglementările sale sunt permise atunci când urmăresc un scop de interes general, proporţional şi rezonabil (de exemplu, Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010). În acest caz, scopul de interes general este acela de a preveni ca persoanele pensionate să consume integral economiile acumulate într-un timp scurt, ceea ce ar duce la vulnerabilitate economică şi la creşterea presiunii asupra sistemului public de asistenţă socială, situaţie ce afectează chiar coerenţa sistemului de pensii şi echilibrul bugetar. Încă de la forma iniţială a cadrului legal aplicabil sistemului de pensii private, legiuitorul a prevăzut clar care este destinaţia banilor acumulaţi în fondurile de pensii private: obţinerea unei pensii, respectiv o plată lunară, în completarea pensiei publice. Exceptările de la utilizarea exclusivă a activului pentru obţinerea unei pensii private au fost legate, încă de la înfiinţarea sistemului, doar de imposibilitatea obţinerii unei pensii din cauza unui activ insuficient pentru plata acesteia. Menţinerea limitării plăţilor unice la un procent rezonabil (30%) şi plata eşalonată pe termen mediu sau lung rămân esenţiale pentru protejarea atât a pensionarilor, cât şi a sustenabilităţii fondurilor de pensii private. Nesustenabilitatea sistemului de pensii private ar genera costuri sociale substanţiale. Permiţând retrageri totale, statul român ar favoriza crearea unei generaţii de vârstnici cu venituri reduse, dependenţi exclusiv de bugetul public, a cărui sustenabilitate, în următoarele decenii, ar continua să fie supusă presiunilor demografice accentuate. Sistemul de pensii reprezintă o construcţie colectivă, nu o resursă individuală discreţionară, iar protejarea viitorului vârstnicilor reprezintă o responsabilitate importantă a statului.