Decizia 656/2005 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 56, art. 57 şi ale art. 106 alin. (1)... - Decizia 656/2005

Ioan Vida	- preşedinte
Nicolae Cochinescu	- judecător
Aspazia Cojocaru	- judecător
Constantin Doldur	- judecător
Acsinte Gaspar	- judecător
Kozsokar Gabor	- judecător
Petre Ninosu	- judecător
Ion Predescu	- judecător
Florentina Baltă	- procuror
Valentina Bărbăţeanu	- magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 56, art. 57 şi ale art. 106 alin. (1) lit. D din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Salonul Auto Victoria" - S.A. în Dosarul nr. 241/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercială.

La apelul nominal răspund autorul excepţiei prin apărător, doamna avocat Crenguţa Leaua, şi partea Banca Română pentru Dezvoltare, de asemenea prin apărător, domnul avocat Arin Stănescu. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul părţilor prezente.

Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia, reiterând argumentele expuse în motivarea scrisă a excepţiei de neconstituţionalitate.

Reprezentantul Băncii Române pentru Dezvoltare solicită respingerea excepţiei ca nefondată şi depune, în acest sens, note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 21 aprilie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 241/2004, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 56, art. 57 şi ale art. 106 alin. (1) lit. D din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 149/2004.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Salonul Auto Victoria" - S.A. într-o cauză comercială întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 64/1995.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine, în esenţă, că procedura reglementată de art. 56, art. 57 şi art. 106 alin. (1) lit. D. din Legea nr. 64/1995 este discriminatorie, întrucât nu acordă în mod egal părţilor dreptul la apărare, încalcă dreptul de acces la justiţie şi prevederea constituţională conform căreia judecătorii se supun numai legii. Or, consideră că judecătorul-sindic este obligat să decidă în acelaşi sens cu hotărârea adunării generale a creditorilor de deschidere a procedurii falimentului, care se ia cu votul majorităţii creanţelor prezente la vot, ceea ce creează discriminare între creditorii majoritari din punct de vedere al cuantumului creanţelor şi creditorii minoritari din acest punct de vedere, în consecinţă, consideră că textele de lege criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 24 alin. (1), art. 40 alin. (1), art. 44, art. 45, art. 57, art. 124 alin. (3) şi ale art. 135 alin. (1) şi (2) din Constituţie.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercială consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, textele de lege vizate respectând pe deplin prevederile constituţionale la care autorul acesteia şi-a raportat criticile.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prevederile art. 56, art. 57 şi ale art. 106 alin. (1) lit. D din Legea nr. 64/1995 fiind conforme dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei şi ale părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 56, 57 şi ale art. 106 alin. (1) lit. D din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 56: "(1) Administratorul va întocmi şi va supune judecătorului-sindic, în termenul stabilit de judecătorul-sindic, dar care nu va putea depăşi 60 de zile de la desemnarea administratorului, un raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia insolvenţei debitorului, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă.

(2) Raportul va indica dacă există o posibilitate reală de reorganizare efectivă a activităţii debitorului ori, după caz, motivele care nu permit reorganizarea şi, în acest caz, propunerea de intrare în faliment.

(3) Raportul prin care se propune intrarea în faliment a debitorului va fi supus aprobării adunării generale a creditorilor la prima şedinţă a acesteia.

(4) Judecătorul-sindic va dispune, în termen de 48 de ore de la primirea raportului prevăzut la alin. (3), publicarea unui anunţ referitor la raport în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi în două ziare cu largă difuzare, cu indicarea datei şedinţei adunării creditorilor şi a faptului că este admisibilă votarea prin scrisoare, cu legalizarea semnăturii creditorului de către notarul public, comunicată prin orice mijloace şi înregistrată la tribunal cu cel puţin 3 zile înainte de data fixată pentru exprimarea votului.

(5) Administratorul va asigura posibilitatea consultării raportului la sediul său, pe cheltuiala solicitantului. O copie de pe raport va fi depusă la grefa tribunalului şi la registrul comerţului sau, după caz, la registrul societăţilor agricole şi va fi comunicată debitorului ";

- Art. 57: "(1) In cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, administratorul îi va informa pe creditorii prezenţi despre voturile valabile primite în scris cu privire la raportul prin care se propune intrarea în faliment a debitorului.

(2) Adunarea creditorilor va aproba raportul prevăzut la alin. (1) prin votul titularilor a cel puţin două treimi din creanţele prezente la vot.

(3) In baza hotărârii adunării creditorilor de aprobare a raportului prevăzut la alin. (1), judecătorul-sindic va decide, prin încheiere, intrarea în faliment a debitorului în condiţiile art. 106.

(4) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplică în cazul în care, până la data primei şedinţe a adunării creditorilor, a fost admis un plan de reorganizare de către judecătorul-sindic.";

- Art. 106 alin. (1) lit. D: "(1) Judecătorul-sindic va decide, prin încheiere, intrarea în faliment în următoarele cazuri:

( ... )

D. a fost aprobat raportul administratorului prin care se propune intrarea în faliment a debitorului, potrivit art. 57."

In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii ale Legii fundamentale: art. 16 alin. (1), referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 21 alin. (1) şi (2), privind accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1), care garantează dreptul la apărare, art. 40 alin. (1), care statuează dreptul de liberă asociere al cetăţenilor, art. 44, privind dreptul de proprietate privată, art. 45, referitor la libertatea economică, art. 57, privind exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale, art. 124 alin. (3), referitor la independenţa judecătorilor, şi art. 135, care stabileşte principiile economiei României.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine:

Critica referitoare la pretinsa inegalitate dintre creditori, instituită prin dispoziţiile de lege criticate, în funcţie de valoarea creanţelor deţinute asupra debitorului, nu este întemeiată. Aceasta, deoarece cuantumul creanţelor reprezintă un criteriu obiectiv, ce justifică diferenţierea ponderii votului fiecăruia în adunarea creditorilor care hotărăşte asupra deschiderii procedurii falimentului debitorului lor. Aşadar, Curtea nu constată încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor.

Nu se poate reţine nici încălcarea dreptului de acces liber la justiţie şi nici a dreptului la apărare, întrucât textele de lege criticate nu împiedică debitorul ca, în cadrul procedurii stabilite de lege, în scopul valorificării drepturilor sale, să adreseze instanţei judecătoreşti cereri şi să formuleze apărări, având inclusiv posibilitatea de a contesta măsurile administratorului judiciar. De asemenea, şi hotărârile judecătorului-sindic, pronunţate în îndeplinirea atribuţiilor sale, pot fi atacate cu recurs, în condiţiile legii.

Critica referitoare la încălcarea, prin art. 56, art. 57 şi art. 106 alin. (1) lit. D din Legea nr. 64/1995, republicată, a prevederilor art. 44 alin. (1) din Constituţie urmează, de asemenea, a fi înlăturată, întrucât, în procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, ridicarea dreptului de administrare al debitorului reprezintă o măsură preventivă şi de conservare a patrimoniului acestuia. Efectul ridicării dreptului de administrare îl constituie doar indisponibilizarea bunurilor sale, în vederea satisfacerii creanţelor creditorului, ceea ce nu afectează dreptul de proprietate.

În ceea ce priveşte susţinerea privind contrarietatea textelor de lege criticate faţă de prevederile art. 124 alin. (3) din Constituţie, conform cărora judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii, Curtea reţine că, potrivit art. 56 şi 57 din Legea nr. 64/1995, republicată, judecătorul-sindic decide intrarea în faliment a debitorului, în baza unui raport amănunţit întocmit de administrator, care cuprinde cauzele şi împrejurările care au condus la apariţia insolvenţei debitorului, dar numai după ce constată că nu e posibilă reorganizarea activităţii acestuia. Ca urmare, prin hotărârea adunării creditorilor se aprobă un raport care a fost, în prealabil, examinat de judecătorul-sindic, potrivit dispoziţiilor art. 56 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată. Aşadar, judecătorul-sindic analizează hotărârea adunării creditorilor de aprobare a raportului prin care se propune intrarea în faliment şi, apreciind asupra situaţiei de fapt prin raportare la prevederile legale, îndeplineşte actul de justiţie în mod imparţial şi independent. De aceea, nu se poate susţine că decizia sa ar fi determinată exclusiv de hotărârea adunării creditorilor, ci reprezintă rezultatul verificării măsurii în care această hotărâre îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege.

În fine, Curtea constată că întreaga procedură instituită prin Legea nr. 64/1995 are ca scop imediat acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă, dar, pe plan general, obiectivul acestei reglementări îl constituie asanarea mediului comercial, ceea ce corespunde obligaţiei statului înscrise în art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.

Dispoziţiile constituţionale prevăzute la art. 40 alin. (1) - dreptul de liberă asociere a cetăţenilor - şi la art. 57, privind exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale, nu au incidenţă în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

în numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 56, art. 57 şi ale art. 106 alin. (1) lit. D din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Salonul Auto Victoria" - S.A. În Dosarul nr. 241/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercială.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 decembrie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 60 din data de 23 ianuarie 2006

Decizia 656/2005 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 56, art. 57 şi ale art. 106 alin. (1) lit. D din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului

M.Of. 60

Decizia 656/2005 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 56, art. 57 şi ale art. 106 alin. (1) lit. D din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului

M.Of. 60

Documente corelate

Acte numărul de obiecte din listă: (1)

Acte influenţate numărul de obiecte din listă: (1)