Decizia 61/2003 [R] referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 392 din Codul de procedura civila
M.Of. 203
În vigoare Versiune de la: 28 Martie 2003
Decizia 61/2003 [R] referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 392 din Codul de procedura civila
Dată act: 11-feb-2003
Emitent: Curtea Constitutionala
Nicolae Popa | - preşedinte |
Costică Bulai | - judecător |
Nicolae Cochinescu | - judecător |
Constantin Doldur | - judecător |
Kozsokár Gábor | - judecător |
Petre Ninosu | - judecător |
Şerban Viorel Stănoiu | - judecător |
Lucian Stângu | - judecător |
Ioan Vida | - judecător |
Florentina Baltă | - procuror |
Mihai Paul Cotta | - magistrat-asistent |
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 392 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mircea Todericiu în Dosarul nr. 6.822/2002 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, întrucât art. 392 din Codul de procedură civilă nu încalcă, în nici un fel, dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie. Se arată, totodată, că, referitor la prevederile legale criticate, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 126/2000 şi prin Decizia nr. 297/2001. Prin aceste decizii s-a statuat, în principiu, că stabilirea unor condiţii privind exercitarea unor drepturi, de natură să împiedice abuzul de drept, nu constituie o îngrădire a liberului acces la justiţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 26 iunie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 6.822/2002, Tribunalul Cluj - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 392 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mircea Todericiu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat încalcă dispoziţiile art. 21 din Constituţie care consacră accesul liber la justiţie.
În argumentarea susţinerii, autorul excepţiei consideră că suma de 1.000.000.000 lei, stabilită cu titlu de cauţiune prin încheierea pe care a atacat-o cu apel, împiedică accesul său liber la instanţa judecătorească, întrucât are calitatea de pensionar. Se invocă, în susţinerea excepţiei, hotărârea din 9 octombrie 1979 şi cea din 13 mai 1990 ale Curţii Europene a Dreptului Omului, care s-a pronunţat "în sensul că articolul 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului este încălcat dacă cheltuielile de judecată împiedică accesul liber la justiţie" (Cazul Artico versus Italia).
Tribunalul Cluj - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. S-a reţinut că "acest cuantum stabilit pentru cauţiune este în conformitate cu dispoziţiile legale, şi anume cu art. 392 Cod procedură civilă şi proporţional cu debitul datorat de către contestator care constă în 111.419 USD şi 62.117.000 lei".
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
În acest sens, invocă dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora reglementarea competenţei şi a procedurii de judecată se face "prin lege". Totodată, apreciază că "normele conţinute de articolul 392 din Codul de procedură civilă, concepute de legiuitor ca o măsură de evitare a abuzului procesual, constituie, aşadar, în ansamblul lor, expresia aplicării dispoziţiilor constituţionale invocate mai sus".
Guvernul susţine, de asemenea, că "autorul excepţiei îşi exprimă nemulţumirea numai cu privire la cuantumul cauţiunii stabilite în speţă, ceea ce, evident, nu reprezintă o problemă de neconstituţionalitate, ci de aplicare a textului procedural criticat în funcţie de datele concrete ale cauzei". Pe de altă parte, Guvernul arată că "textul art. 392 din Codul de procedură civilă nu se referă şi la cuantumul cauţiunii, acesta rămânând de la caz la caz la aprecierea instanţei de judecată".
Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate se referă, de fapt, la "aplicarea dispoziţiilor art. 392 din Codul de procedură civilă, fapt ce intră în competenţa de soluţionare a instanţei de judecată". Totodată, precizează, în concluzie, că dispoziţiile legale invocate de autorul excepţiei "sunt constituţionale". În punctul de vedere al Avocatului Poporului se face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care a stabilit că "este de competenţa exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti" şi că "judecătorul spune dreptul pentru soluţionarea unui litigiu, dar numai în formele şi în condiţiile procedurale instituite de lege" (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). De asemenea, se precizează că, în legătură cu constituţionalitatea măsurii obligării la plata unei cauţiuni, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000, şi prin Decizia nr. 297 din 6 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 17 ianuarie 2002. Prin aceste decizii s-a statuat că stabilirea unor condiţii privind exercitarea unor drepturi, de natură să împiedice abuzul de drept, nu constituie o îngrădire a liberului acces la justiţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 392 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:
- Art. 392: "Hotărârea care obligă pe o parte ca să dea o cauţiune sau un garant va arăta şi termenul când să se aducă acea cauţiune sau să se înfăţişeze acel garant."
Critica de neconstituţionalitate se bazează pe susţinerea încălcării accesului liber la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţie, text care are următorul cuprins:
- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."
Din examinarea actelor din dosarul cauzei, Curtea reţine că autorul excepţiei, invocând neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 392 din Codul de procedură civilă, se referă, în motivarea apelului său adresat instanţei de judecată, atât la instituirea cauţiunii, cât şi la cuantumul acesteia, stabilit de instanţă, iar nu prin lege. Autorul excepţiei are în vedere, în mod evident, modul în care instanţa a aplicat legea, fixând cauţiunea la suma de 1.000.000.000, pe care o consideră exagerată, deşi, în punctul său de vedere, Tribunalul Cluj apreciază că aceasta este proporţională cu debitul datorat de contestator (111.419 USD şi 62.117.000 lei). Acest ultim aspect excede însă controlului de constituţionalitate.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Din examinarea comparativă a textului de lege criticat şi a textului constituţional invocat în motivarea excepţiei, nu rezultă existenţa unor elemente de incompatibilitate. Textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Curtea Constituţională a mai examinat constituţionalitatea unor dispoziţii legale (altele decât textul criticat în prezenta cauză), care reglementau cauţiunea, stabilind, de principiu, că obligarea la plata unei cauţiuni nu este neconstituţională (în acest sens sunt deciziile Curţii Constituţionale: nr. 126 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000; nr. 297 din 6 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 17 ianuarie 2002; nr. 235 din 5 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 7 noiembrie 2001; nr. 236 din 5 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 20 noiembrie 2001; nr. 231 din 10 septembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 25 noiembrie 2002). În aceste cazuri au fost respinse excepţiile de neconstituţionalitate întemeiate pe invocarea încălcării dreptului de acces la justiţie prevăzut de art. 21 din Constituţie.
Prin aceste decizii s-a reţinut, pe de o parte, că instituirea cauţiunii, ca o condiţie a sesizării instanţei judecătoreşti, reprezintă o garanţie a exercitării cu bunăcredinţă a drepturilor subiective, iar pe de altă parte, că specificul cauţiunii îl constituie restituirea ei reclamantului (contestatorului), cu excepţia cazului când cererea a fost respinsă.
În ceea ce priveşte hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului, invocate de autorul excepţiei (Cazul Artico contra Italiei, 1980, şi Cazul Airey contra Irlandei, 1979), Curtea reţine că această jurisprudenţă nu este de natură să conducă la reconsiderarea soluţiilor pronunţate de Curtea Constituţională cu privire la problema de principiu a instituirii unei cauţiuni. Hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului se referă la cu totul alte situaţii, care nu au legătură cu această cauză. Astfel, în cazul Artico contra Italiei, 1980 (cauză penală), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut, pe fondul cauzei, că prevederile art. 6 paragraful 3.c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale au fost încălcate, întrucât, potrivit acestui text, care garantează o apărare efectivă, "aceasta nu este asigurată prin simpla desemnare a unui avocat din oficiu, deoarece acesta poate să moară, să se îmbolnăvească grav, poate să fie împiedicat o lungă perioadă să exerseze sau se poate sustrage de la îndatoririle sale. Dacă sunt avertizate, autorităţile trebuie să-l înlocuiască sau să-l facă să se achite de sarcină. În speţă, dl. Artico nu s-a bucurat de asistenţa efectivă în faţa Curţii de Casaţie". Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai reţinut, totodată, că "art. 6 paragraful 3.c) nu face obligatorie acordarea asistenţei judiciare decât atunci când interesele justiţiei o reclamă", cerinţă îndeplinită în cazul dat. În acelaşi timp, în hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului se subliniază că "nu s-ar putea imputa unui stat orice deficienţă a unui avocat din oficiu; în speţă, Convenţia nu cerea mai puţine măsuri pozitive din partea autorităţilor italiene care ar fi trebuit să înlocuiască avocatul desemnat sau să-l aducă în situaţia de a-şi îndeplini sarcina". În baza acestor considerente, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat în cazul respectiv "existenţa unei încălcări a art. 6 paragraful 3.c)" din Convenţie.
În cauza Airey contra Irlandei, 1979 (în materie civilă), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că "Doamna Airey nu a beneficiat de un drept de acces efectiv la Înalta Curte pentru a cere o hotărâre de separare de corp", ceea ce constituie o încălcare a articolului 6 paragraful 1 al Convenţiei. Curtea a mai reţinut, în esenţă, că, deşi Convenţia nu cuprinde nici o clauză cu privire la ajutorul judiciar pentru contestaţiile cu caracter civil, prevăzut de art. 6 paragraful 3.c) numai în materie penală, totuşi "articolul 6 paragraful 1 poate uneori să oblige statul să asigure asistenţa unui membru al baroului când ea este indispensabilă pentru un acces efectiv în justiţie fie pentru că legea prescrie reprezentarea de către un avocat, cum legislaţia naţională a unor state contractante o face pentru diverse categorii de litigii, fie datorită complexităţii procedurii sau a cauzei".
În concluzie, în primul caz s-a reţinut nu încălcarea liberului acces la justiţie, ci a dreptului efectiv la apărare în materie penală [a prevederilor art. 6 paragraful 3.c) din Convenţie]. În cel de al doilea caz, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut încălcarea liberului acces la justiţie (a prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţie) doar datorită neasigurării posibilităţii de a se recurge la un avocat pentru ca reclamanta să ceară, în condiţiile specifice prevăzute de legislaţia irlandeză, separarea de corp.
În consecinţă, Curtea reţine că nici una dintre cele două hotărâri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, invocate de autorul excepţiei, nu are relevanţă în cauza de faţă.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 392 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mircea Todericiu în Dosarul nr. 6.822/2002 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 februarie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta |
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 203 din data de 28 martie 2003
Documente corelate
Dacă doriți să acces la toate documente corelate, autentifică-te în Sintact. Nu ai un cont Sintact? Cere un cont demo »