Decizia 448/2008 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale şi ale art. 43 din Legea contabilităţii nr. 82/1991
M.Of. 376
În vigoare Versiune de la: 16 Mai 2008
Decizia 448/2008 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale şi ale art. 43 din Legea contabilităţii nr. 82/1991
Dată act: 15-apr-2008
Emitent: Curtea Constitutionala
Ioan Vida | - preşedinte |
Nicolae Cochinescu | - judecător |
Acsinte Gaspar | - judecător |
Petre Ninosu | - judecător |
Ion Predescu | - judecător |
Tudorel Toader | - judecător |
Puşkaş Valentin Zoltan | - judecător |
Augustin Zegrean | - judecător |
Marinela Mincă | - procuror |
Ioana Marilena Chiorean | - magistrat-asistent |
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale şi ale art. 43 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, excepţie ridicată de Ilie Filip în Dosarul nr. 1.255/279/2006 al Judecătoriei Piatra-Neamţ,
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Prin Încheierea din 14 decembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.255/279/2006, Judecătoria Piatra-Neamţ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale şi ale art. 43 din Legea contabilităţii nr. 82/1991. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ilie Filip în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 290, 291 şi 292 din Codul penal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, întrucât instituie o discriminare între învinuiţii care recunosc faptele ce li se impută şi cei care nu le recunosc, iar, pe de altă parte, dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 82/1991 nu evidenţiază în mod concret acţiunile sau inacţiunile ce constituie elementul material al infracţiunii, încălcându-se prin aceasta principiul legalităţii.
Judecătoria Piatra-Neamţ şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, considerând că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor invocate din Constituţie,
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 sunt neconstituţionale, întrucât creează premisele unei discriminări între infractorii care au săvârşit infracţiuni de evaziune fiscală sub imperiul vechii legi, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 241/2005, şi au avut un termen de înfăţişare şi cei care au fost trimişi în judecată după intrarea în vigoare a legii noi, deşi au săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală în temeiul legii vechi. De asemenea, aceste dispoziţii instituie o discriminare între persoanele prevăzute de ipoteza normei, pe criteriul averii, fără a exista o motivare obiectivă şi rezonabilă. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 82/1991, apreciază că acestea sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, şi ale art. 43 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 14 ianuarie 2005.
- Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005: " în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.";
- Art. 43 din Legea nr. 82/1991: "Efectuarea cu ştiinţă de înregistrări inexacte, precum şi omisiunea cu ştiinţă a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanţ, constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte conform legii."
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (12) privind principiul legalităţii pedepsei, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi ale art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea infracţiunilor, pedepselor şi regimului executării acestora prin lege organică.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a pronunţat în numeroase cauze asupra constituţionalităţii prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, acestea fiind raportate la aceleaşi dispoziţii din Constituţie ca şi cele invocate în cauza de faţă. De exemplu, prin Decizia nr. 932/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, Curtea a statuat că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, Parlamentul are competenţa de a reglementa prin lege organică infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora. În virtutea acestei prevederi constituţionale, legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcţie de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât şi condiţiile răspunderii juridice pentru această faptă.
Principiul egalităţii în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infracţiunilor, iar reglementarea unui regim sancţionator în funcţie de acoperirea prejudiciului cauzat prin infracţiunea săvârşită este expresia firească a principiului constituţional menţionat, care impune ca la aceleaşi situaţii juridice să se aplice acelaşi regim, iar la situaţii juridice diferite tratamentul juridic să fie diferenţiat.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 85/1991, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 279/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 22 iulie 2005, statuând că organizarea activităţii de contabilitate nu este prevăzută de art. 73 alin. (3) lit. h) şi nici de vreun alt text al Constituţiei ca fiind reglementată prin lege organică. De altfel, în cuprinsul legii nu se regăsesc dispoziţii aparţinând domeniului de reglementare prin lege organică şi nici textul legal criticat nu reglementează o infracţiune distinctă, alta decât cea prevăzută de Codul penal. Astfel, dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 82/1991 stabilesc că anumite încălcări ale legii, pe care le menţionează, "constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte conform legii", adică potrivit art. 289 din Codul penal, la care se face trimitere şi care reglementează infracţiunea de fals intelectual. Această infracţiune era şi este, deci, reglementată, într-o formulare cu conţinut general, în Codul penal, care include şi elementele cu caracter tehnic, specific, conţinute în textul art. 43 al Legii contabilităţii. Dispoziţiile criticate nu cuprind norme noi, derogatorii cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, ci doar circumscriu, raportat la activitatea specifică de conducere a contabilităţii agenţilor economici, elementul material al infracţiunii de fals intelectual.
Curtea a mai reţinut că textul legal criticat nu conţine norme de procedură penală, ci o normă de drept substanţial, iar aplicarea acesteia nu poate duce la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) sau ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, nu există incompatibilitate între textul de lege criticat şi dispoziţiile pertinente din pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi, în consecinţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Constituţie.
De asemenea, Curtea a constatat că nici prevederile art. 23 alin. (12) din Constituţie nu sunt încălcate, pedeapsa fiind stabilită şi aplicată în temeiul dispoziţiilor Codului penal la care se face trimitere prin textul criticat. Totodată, Curtea, având în vedere conţinutul dispoziţiilor art. 43 din Legea nr. 82/1991, a reţinut că prevederile art. 24 alin. (1) din Constituţie nu au incidenţă în cauză, întrucât nicio dispoziţie a textului respectiv nu are legătură cu dreptul la apărare.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale şi ale art. 43 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, excepţie ridicată de Ilie Filip în Dosarul nr. 1.255/279/2006 al Judecătoriei Piatra-Neamţ.
Documente corelate
Dacă doriți să acces la toate documente corelate, autentifică-te în Sintact. Nu ai un cont Sintact? Cere un cont demo »