Decizia 391/2016 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
M.Of. 746
În vigoare Versiune de la: 26 Septembrie 2016
Decizia 391/2016 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
Dată act: 14-iun-2016
Emitent: Curtea Constitutionala
Mona-Maria Pivniceru | - preşedinte |
Petre Lăzăroiu | - judecător |
Mircea Ştefan Minea | - judecător |
Daniel Marius Morar | - judecător |
Puskas Valentin Zoltan | - judecător |
Simona-Maya Teodoroiu | - judecător |
Tudorel Toader | - judecător |
Augustin Zegrean | - judecător |
Simina Popescu | - magistrat-asistent |
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială Nitroporos - S.R.L. din Făgăraş, judeţul Braşov, în Dosarul nr. 601/62/2015 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă, care formează obiectul Dosarului nr. 1.524D/2015 al Curţii Constituţionale.
3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, autorul excepţiei a transmis note scrise prin care solicită admiterea criticilor de neconstituţionalitate.
4. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.525D/2015 şi nr. 1.604D/2015, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi de lege, excepţie ridicată de Societatea Comercială Nitroporos - S.R.L. din Făgăraş, judeţul Braşov, în dosarele nr. 602/62/2015 şi nr. 600/62/2015 ale Tribunalului Braşov - Secţia I civilă.
6. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosare, autorul excepţiei a transmis note scrise prin care solicită admiterea criticilor de neconstituţionalitate.
7. Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării cauzelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 11525D/2015 şi nr. 1.604D/2015 la Dosarul nr. 1.524D/2015, care a fost primul înregistrat.
8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 814 din 24 noiembrie 2015 şi pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate.
9. Prin Încheierea din 13 octombrie 2015, astfel cum a fost îndreptată potrivit Încheierii din 11 ianuarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 601/62/2015, prin Încheierea din 16 octombrie'2015, pronunţată în Dosarul nr. 602/62/2015 şi prin încheierea din 4 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 600/62/2015, Tribunalul Braşov - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială Nitroporos - S.R.L. din Făgăraş, judeţul Braşov, în cauze având ca obiect soluţionarea contestaţiilor împotriva unor decizii de concediere.
10. În motiva rea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 60 alin. (1) lit. g) din Codul muncii încalcă dreptul de proprietate al angajatorului asupra bunurilor şi veniturilor pe care acesta le realizează, obligând practic să suporte cheltuieli salariale fără ca acestea să se justifice din punct de vedere economic şi organizatoric. Consideră că, atât timp cât angajatorul poate face dovada faptului că disponibilizarea liderilor de sindicat a avut la bază un motiv obiectiv, care nu are nicio legătură cu activitatea sindicală desfăşurată, disponibilizarea acestora se poate realiza. De asemenea, se susţine încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, deoarece calitatea de "lider de nucleu" în cadrul unui sindicat nu este mai presus de calitatea de salariat al unei societăţi. Prin urmare, acestui lider sindical nu i se poate oferi un privilegiu, pe toată durata mandatului de lider de nucleu în cadrul sindicatului, astfel încât să nu poată fi dispusă concedierea sa nici măcar pentru motive obiective, precum desfiinţarea postului. Cu atât mai mult, Legea dialogului social nr. 62/2011 nu impune ca un reprezentant sindical să fie în mod necesar şi salariat al societăţii comerciale. Se mai susţine încălcarea dispoziţiilor art. 45 din Constituţie, deoarece, prin prevederile art. 60 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, angajatorul nu mai are posibilitatea de a-şi organiza activitatea economică, astfel încât să aducă la îndeplinire obiectivele economice. De asemenea, încălcarea dreptului de proprietate privată, a liberului acces la o activitate economică şi a principiului egalităţii în drepturi determină şi încălcarea art. 53 din Constituţie, măsura instituită prin prevederile de lege criticate nefiind proporţională cu situaţia care a determinat-o. Contrar dispoziţiilor art. 57 din Constituţie, prevederile de lege criticate permit folosirea calităţii de lider de nucleu în cadrul unui sindicat în detrimentul angajatorului şi al celorlalţi salariaţi ai societăţii.
11. În final, autorul excepţiei susţine că prevederile de lege criticate au un caracter imprecis, neclar, contrar prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie şi nomelor de tehnică legislativă stabilite prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Astfel, sintagma "funcţie eligibilă în cadrul unui organism sindical"nu este definită nici în cadrul Legii nr. 53/2003 şi nici în cadrul Legii dialogului social nr. 62/2011, astfel încât destinatarul normei nu poate înţelege dacă această prevedere de lege se referă la liderii de sindicat, liderii de nuclee, lider de federaţii sau confederaţii sau la cei care sunt aleşi în funcţiile de conducere ale organizaţiilor sindicale.
12. Tribunalul Braşov - Secţia I civilă, în dosarele nr. 1.524D/2015 şi nr. 1.604D/2015," nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate. În Dosarul nr. 1.525D/2015, Tribunalul Braşov - Secţia I civilă opinează că art. 60 alin. (1) lit. g) din Codul muncii poate reprezenta o încălcare a dispoziţiilor constituţionale doar în situaţia în care s-ar aprecia că poate fi aplicat de sine stătător, şi nu în coroborare cu dispoziţiile art. 220 din Codul muncii şi cu cele ale art. 10 din Legea nr. 62/2011, deoarece prin aceste din urmă două articole legiuitorul a înţeles să restrângă măsurile de protecţie a liderilor sindicali împotriva concedierii, interzicând-o numai în situaţia în care concedierea ar fi determinată de activitatea sindicală. Această modalitate de abordare a dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 53/2003 satisface prevederile instituite prin Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 135/1971, care circumscriu "imunitatea" la concediere a liderilor sindicali "doar în legătură cu executarea mandatului sindical". Necesitatea aplicării coroborate a celor trei texte de lege este impusă şi de intenţia clară a legiuitorului, care prin Legea nr. 40/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii a modificat dispoziţiile anterioare cuprinse în art. 220, potrivit cu care liderii de sindicat nu puteau fi concediaţi nici pentru motive care nu ţin de persoana salariatului şi nici pentru necorespundere profesională.
13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
14. Guvernul, în Dosarul nr. 1.604D/2015, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece prin Decizia nr. 814 din 24 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 950 din data de 22 decembrie 2015, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 60 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii sunt neconstituţionale.
15. Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 1.604D/2015, consideră că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii este inadmisibilă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 814 din 24 noiembrie 2015, citată mai sus.
16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului, în dosarele nr. 1.524D/2015 şi nr. 1.525D/2015, nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise ale autorului excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 60 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, având următorul cuprins: "Concedierea salariaţilor nu poate fi dispusă: [...] g) pe durata exercitării unei funcţii eligibile într-un organism sindical, cu excepţia situaţiei în care concedierea este dispusă pentru o abatere disciplinară gravă sau pentru abateri disciplinare repetate, săvârşite de către acel salariat;".
19. În opinia autorului excepţiei, prevederile art. 60 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor.
20. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 17 - Interzicerea abuzului de drept şi art. 18 - Limitarea folosirii restrângerii drepturilor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 814 din 24 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 950 din 22 decembrie 2015, instanţa de contencios constituţional a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 60 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 53/2003- Codul muncii sunt neconstituţionale. Pentru a ajunge la această soluţie, Curtea, aplicând considerentele de principiu statuate în jurisprudenţa sa cu privire la principiul proporţionalităţii, a constatat că limitarea activităţii economice a angajatorului, prin interdicţia de a concedia persoanele care ocupă funcţii eligibile într-un organism sindical, este justificată de interesul asigurării libertăţii sindicale prin protejarea acelor salariaţi care au rol de reprezentare, promovare şi apărare a drepturilor şi intereselor profesionale şi economice ale salariaţilor, scopul reglementării prevăzute de art. 60 alin. (1) lit. g) fiind unul legitim. Măsura de limitare este adecvată, fiind capabilă să ducă la îndeplinirea scopului protejării activităţii sindicale şi este necesară pentru îndeplinirea acestui scop. Însă, întrucât dispoziţiile criticate prezumă absolut existenţa unei legături între motivul de concediere şi activitatea sindicală, fără a lăsa posibilitatea angajatorului de a concedia salariatul care ocupă şi o funcţie eligibilă într-un organism sindical, pentru motive care nu ţin de activitatea sindicală, această soluţie legislativă impune angajatorului o sarcină nerezonabilă şi excesivă în raport cu obiectivul care trebuie atins - protecţia libertăţii sindicale, neexistând astfel un just echilibru între interesele concurente. Prin urmare, Curtea a constatat că soluţia legislativă criticată nu este proporţională cu obiectivul urmărit prin limitarea activităţii economice a angajatorului. În concluzie, Curtea a constatat că dispoziţiile de lege criticate, prin interzicerea de a concedia persoanele care ocupă funcţii eligibile într-un organism sindical, în cazurile în care concedierea nu are legătură cu activitatea sindicală, contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 45 privind activitatea economică.
22. Totodată, Curtea a menţionat că, în consecinţă, instanţele judecătoreşti, în cadrul analizării legalităţii deciziei de concediere a unui salariat care are şi o funcţie eligibilă într-un organism sindical, sunt cele care examinează dacă există vreo legătură între motivul de concediere avut în vedere (prevăzut la art. 61 - motive care ţin de persoana salariatului sau art. 65 - motive care nu ţin de persoana salariatului din Codul muncii) şi îndeplinirea mandatului pe care salariatul care ocupă o funcţie eligibilă în cadrul organismului sindical l-a primit de la salariaţii din unitate, angajatorului revenindu-i, potrivit art. 272 din Codul muncii, sarcina de a dovedi legalitatea deciziei de concediere. În cazul în care se constată vreo legătură între motivul de concediere şi activitatea de îndeplinire a mandatului pe care salariatul care ocupă o funcţie eligibilă într-un organism sindical l-a primit de la salariaţii din unitate, decizia de concediere a acestuia este nelegală, în baza art. 220 alin. (2) din Codul muncii, potrivit căruia, "Pe toată durata exercitării mandatului, reprezentanţii aleşi în organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concediaţi pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariaţii din unitate".
23. În aceste condiţii, Curtea constată că, în cauzele de faţă, sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".
24. Pe cale de consecinţă, având în vedere că datele încheierilor de sesizare a Curţii Constituţionale în prezentele cauze sunt anterioare Deciziei nr. 814 din 24 noiembrie 2015, citată mai sus, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii a devenit inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.
25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială Nitroporos - S.R.L. din Făgăraş, judeţul Braşov, în dosarele nr. 601/62/2015, nr. 602/62/2015 şi nr. 600/62/2015 ale Tribunalului Braşov - Secţia I civilă.
Documente corelate
Dacă doriți să acces la toate documente corelate, autentifică-te în Sintact. Nu ai un cont Sintact? Cere un cont demo »