Decizia 381/2005 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 137 şi art. 139 din Legea nr.... - Decizia 381/2005

Ioan Vida	- preşedinte
Nicolae Cochinescu	- judecător
Aspazia Cojocaru	- judecător
Constantin Doldur	- judecător
Acsinte Gaspar	- judecător
Petre Ninosu	- judecător
Ion Predescu	- judecător
Şerban Viorel Stănoiu	- judecător
Ion Tiucă	- procuror
Patricia Marilena Ionea	- magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 137 şi art. 139 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Mircea Varban în Dosarul nr. 1.114/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că art. 137 şi art. 139 din Legea nr. 64/1995 nu conţin nici o prevedere prin care s-ar încălca dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 martie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.114/2004, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 137 şi art. 139 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Mircea Varban cu ocazia soluţionării unei cauze având ca obiect stabilirea răspunderii membrilor conducerii societăţii comerciale aflate în stare de insolvenţă, pentru acoperirea unei părţi din pasivul acesteia.

În motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate vin în contradicţie flagrantă cu art. 44 alin. (2) şi (8) din Constituţie, care prevăd garantarea şi ocrotirea în mod egal de lege a proprietăţii private, indiferent de titular, precum şi prezumţia dobândirii licite a averii. Având în vedere această garantare şi ocrotire constituţională, consideră că proprietatea privată nu poate fi afectată şi nu poate servi pentru a echilibra activul unei societăţi comerciale. În acest sens, aminteşte că textele de lege criticate dau posibilitatea instanţei de judecată să dispună ca o parte a pasivului unei societăţi ajunse în stare de insolvenţă să fie suportată din averea proprie comună a unor persoane aflate temporar la conducerea acelei societăţi.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercială apreciază că excepţia ridicată este nefondată, întrucât dispoziţiile legale criticate nu încalcă principiile constituţionale ale ocrotirii proprietăţii private. Astfel, actele juridice ale organelor de conducere ale persoanei juridice sunt acte juridice ale persoanei juridice înseşi, care răspunde pentru acestea, fără a exclude răspunderea persoanelor fizice, membri ai organelor de conducere. Membrii organelor de conducere au o răspundere civilă contractuală faţă de societatea comercială şi o răspundere delictuală faţă de terţe persoane cărora le-au cauzat prin actele lor eventuale pagube.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.

Guvernul, însuşindu-şi opinia instanţei, consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că Legea fundamentală garantează şi ocroteşte proprietatea privată, dar în acelaşi timp garantează şi drepturile creditorilor. Prin invocarea principiului constituţional al apărării proprietăţii nu pot fi sacrificate drepturile şi interesele legitime ale creditorilor păgubiţi, întrucât art. 15 alin. (1) şi art. 44 din Constituţie garantează atât drepturile, cât şi executarea obligaţiilor prevăzute de lege. Achitarea unei datorii reprezintă îndeplinirea unei obligaţii şi nu poate fi considerată ca aducând atingere dreptului de proprietate al datornicului.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, "faptul că judecătorul-sindic dispune, în cazul procedurii falimentului, unele măsuri asigurătorii, nu aduce atingere sub nici un aspect dispoziţiilor din Legea fundamentală referitoare la proprietatea privată". Mai mult, arată că potrivit dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua şi ale art. 136 alin. (5), legiuitorul poate stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, instituind limitări rezonabile, aşa cum sunt şi dispoziţiile legale criticate. În consecinţă, prin aceste dispoziţii, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale. În susţinerea celor arătate, aminteşte şi considerentele Deciziei nr. 427/2003 a Curţii Constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 137 şi art. 139 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, dispoziţii care au următorul conţinut:

- Art. 137: "(1) Judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de către membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori şi de orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitorului în această situaţie, prin una dintre următoarele fapte:

a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;

b) au făcut acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;

c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăţi;

d) au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea;

e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit, în mod fictiv, pasivul acesteia;

f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăţi;

g) în luna precedentă încetării plăţilor au plătit sau au dispus să se plătească cu preferinţă unui creditor, în dauna celorlalţi creditori.

(2) Aplicarea dispoziţiilor alin. (1) nu înlătură aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infracţiuni.";

- Art. 139: "În vederea luării măsurilor prevăzute la art. 137, judecătorul-sindic va dispune măsuri asigurătorii, din oficiu sau la sesizarea făcută de către administrator/lichidator, de către oricare dintre creditori, membri sau, după caz, asociaţi/acţionari."

În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin următoarelor prevederi constituţionale:

- Art. 44 alin. (2) şi (8): "(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală. [ ... ]

(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că art. 137 din Legea nr. 64/1995 prevede posibilitatea ca judecătorul-sindic să dispună suportarea unei părţi din pasivul debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, de către membrii organelor de conducere care au contribuit prin faptele lor la ajungerea debitorului în această situaţie. Faptele care pot antrena răspunderea patrimonială, fără a se înlătura eventuala răspundere penală, a persoanelor din organele de conducere ale persoanei juridice debitoare sunt limitativ prevăzute de textul de lege criticat. Toate aceste fapte prezintă încălcarea ori nesocotirea reglementărilor legale referitoare la organizarea şi desfăşurarea activităţii persoanelor juridice, exercitarea necorespunzătoare, prin abuz ori neglijenţă, a atribuţiilor de către persoanele fizice care fac parte din organele de conducere ale persoanei juridice. Aceste fapte antrenează răspunderea civilă contractuală a persoanelor care au condus activitatea şi gestiunea persoanei juridice la a cărei stare de insolvenţă au contribuit. Or, răspunderea pentru suportarea pasivului, respectiv a pagubelor cauzate persoanei juridice, chiar dacă, în final, determină diminuarea patrimoniului persoanelor vinovate de producerea pierderilor, nu reprezintă o încălcare a principiului ocrotirii prin lege a proprietăţii private şi nici confiscarea averii dobândite în mod licit.

Aceste principii constituţionale nu sunt încălcate nici prin dispunerea unor măsuri asigurătorii în vederea executării obligaţiilor de a suporta o parte din pasivul persoanei juridice, măsuri ce vor fi stabilite prin hotărârea judecătorului-sindic.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 137 şi art. 139 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Mircea Varban în Dosarul nr. 1.114/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercială.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iulie 2005.

-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 696 din data de 2 august 2005

Decizia 381/2005 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 137 şi art. 139 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului

M.Of. 696

Decizia 381/2005 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 137 şi art. 139 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului

M.Of. 696

Documente corelate

Acte numărul de obiecte din listă: (1)

Acte influenţate numărul de obiecte din listă: (1)