Decizia 267/2012 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 coroborate cu art. 50 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor
M.Of. 417
În vigoare Versiune de la: 22 Iunie 2012
Decizia 267/2012 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 coroborate cu art. 50 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor
Dată act: 22-mar-2012
Emitent: Curtea Constitutionala
Augustin Zegrean | - preşedinte |
Aspazia Cojocaru | - judecător |
Acsinte Gaspar | - judecător |
Ion Predescu | - judecător |
Puskas Valentin Zoltan | - judecător |
Tudorel Toader | - judecător |
Daniela Ramona Mariţiu | - magistrat-asistent |
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 coroborate cu art. 50 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, excepţie ridicată de ING Bank N.V. Amsterdam - Sucursala Bucureşti în Dosarul nr. 17.861/180/2009 al Tribunalului Bacău - Secţia comercială şi contencios administrativ. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 368D/2011.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor - Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Bacău, prin care aceasta ridică excepţia lipsei calităţii procesuale active. Magistratul-asistent arată că autorul cererii figurează ca parte potrivit încheierii de sesizare.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii. Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor - Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Bacău.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
Prin Încheierea din 8 februarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 17.861/180/2009, Tribunalul Bacău - Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 coroborate cu art. 50 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, excepţie ridicată de ING Bank N.V. Amsterdam - Sucursala Bucureşti într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de contravenţie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată că folosirea în cuprinsul art. 9 a termenului "comportament corect" fără a preciza în mod clar care este semnificaţia acestuia şi fără a detalia ce anume reprezintă comportamentul incorect al comerciantului lasă loc arbitrariului. Se consideră că textul criticat este lipsit de previzibilitatea cerută de prevederile art. 6 şi 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Pentru ca norma să fie previzibilă trebuia să se realizeze detalierea acestui text de lege în sensul stabilirii anumitor activităţi, comportamente sau a unor conduite interzise, dar exprese, detaliate, în condiţiile în care nu pot interveni în mod implicit restrângeri ale drepturilor, sub efectul art. 53 din Constituţie. În consecinţă, normele criticate, deşi produc consecinţe foarte grave, nu prezintă un text suficient de clar şi previzibil, fiind încălcate prevederile art. 11, art. 20 şi art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală, precum şi prevederile art. 6 şi 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Tribunalul Bacău - Secţia comercială şi contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece textele de lege criticate nu întrunesc condiţiile accesibilităţii şi previzibilităţii legii. Astfel, conţinutul normei este general şi nu este completat de alte dispoziţii care să îi definească şi să îi expliciteze termenii, aspect ce duce la arbitrariu în sancţionare şi la acordarea unor puteri discreţionare în fapt agenţilor constatatori. În continuare, face referire la Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt menite să creeze un cadru adecvat derulării activităţilor economice şi protecţiei intereselor economice ale consumatorilor.
Reglementările contestate sunt în deplină concordanţă cu principiul legalităţii pedepsei şi îndeplinesc exigenţele de previzibilitate, claritate şi precizie pentru definirea faptei şi a scopului ilicit al acesteia, cu atât mai mult cu cât art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 defineşte in extenso obligaţiile operatorilor economici, reglementând conduita pe care aceştia trebuie să o aibă, astfel încât să evite consecinţele nerespectării normelor legale. În plus, din economia prevederilor ordonanţei rezultă că, în cazul unor litigii, acestea, conform principiilor generale de drept, se soluţionează de către instanţele judecătoreşti, iar în cazul constatării unor contravenţii, persoana interesată poate să conteste în instanţă temeinicia şi legalitatea procesului-verbal contravenţional. În consecinţă, se consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 9 coroborate cu art. 50 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, dispoziţii care au următorul conţinut:
- Art. 9: "Operatorii economici sunt obligaţi să pună pe piaţă numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, să se comporte în mod corect în relaţiile cu consumatorii şi să nu folosească practici comerciale abuzive.";
- Art. 50 alin. (1) lit. c): "(1) Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni, şi se sancţionează după cum urmează:
c) încălcarea dispoziţiilor art. 5, art. 7 lit. b) prima, a 2-a şi a 5-a liniuţă, lit. c) a 3-a şi a 4-a liniuţă, art. 9, art. 10 lit. a)-f), h) şi i), art. 11 şi art. 14, cu amendă contravenţională de la 2.000 lei la 20.000 lei;".
În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 11 referitor dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 23 alin. (12) referitor la libertatea individuală şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 şi 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în ceea ce priveşte aspectele referitoare la criteriile de claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate pe care un text de lege trebuie să le îndeplinească, autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, după caz, are obligaţia de a edicta norme care să respecte trăsăturile mai sus arătate. Referitor la aceste cerinţe, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în mod constant, statuând că o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, astfel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate - să îşi corecteze conduita (Hotărârea din 29 martie 2000 pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, Hotărârea din 23 septembrie 1998 pronunţată în Cauza Petra împotriva României), iar cetăţeanul trebuie să dispună de informaţii suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat şi să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie să fie în acelaşi timp accesibilă şi previzibilă. (Hotărârea din 26 aprilie 1979 pronunţată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit).
În ceea ce priveşte protecţia consumatorilor, Curtea constată că actele normative care reglementează cu caracter general acest domeniu sunt Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 24 martie 2008, şi Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 28 decembrie 2007.
Analizând aceste acte normative, Curtea observă că ele conţin prevederi referitoare la drepturile consumatorilor, la protecţia vieţii, sănătăţii şi securităţii acestora, la obligaţiile operatorilor economici în relaţia cu consumatorii, la protecţia intereselor economice ale consumatorilor, la informarea consumatorilor, la practici comerciale incorecte, la practici comerciale înşelătoare şi la practici comerciale agresive.
Astfel, Curtea constată că în reglementările referitoare la domeniul protecţiei consumatorilor autorul excepţiei putea găsi suficiente date pentru o înţelegere corectă a termenilor şi pentru a-şi regla comportamentul într-un mod adecvat, neputând invoca propria necunoaştere a legii, potrivit principiului nemo censetur ignorare legem.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 coroborate cu art. 50 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, excepţie ridicată de ING Bank N.V. Amsterdam - Sucursala Bucureşti în Dosarul nr. 17.861/180/2009 al Tribunalului Bacău - Secţia comercială şi contencios administrativ.
Documente corelate
Dacă doriți să acces la toate documente corelate, autentifică-te în Sintact. Nu ai un cont Sintact? Cere un cont demo »