Decizia 252/2007 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (1) lit. b), alin. (2) şi alin. (3) şi art. 64 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor
M.Of. 336
În vigoare Versiune de la: 18 Mai 2007
Decizia 252/2007 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (1) lit. b), alin. (2) şi alin. (3) şi art. 64 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor
Dată act: 20-mar-2007
Emitent: Curtea Constitutionala
Ioan Vida | - preşedinte |
Nicolae Cochinescu | - judecător |
Aspazia Cojocaru | - judecător |
Acsinte Gaspar | - judecător |
Kozsokar Gabor | - judecător |
Ion Predescu | - judecător |
Şerban Viorel Stănoiu | - judecător |
Tudorel Toader | - judecător |
Ion Tiucă | - procuror |
Ioana Marilena Chiorean | - magistrat-asistent |
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (1) lit. b), alin. (2) şi alin. (3) şi art. 64 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Aura Gabriela Popescu în Dosarul nr. 9.780/54/2006 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
Prin Încheierea din 29 septembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 9.780/54/2006, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 62 alin. (1) lit. b), alin. (2) şi alin. (3) şi art. 64 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Excepţia a fost ridicată de judecătorul Aura Gabriela Popescu, într-o cauză având ca obiect anularea unor acte administrative emise de Colegiul de conducere şi de preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că procedura răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor implică în mod obligatoriu stabilirea existenţei vinovăţiei pentru una dintre faptele pretinse, iar ascultarea celui în cauză şi verificarea apărărilor sale sunt obligatorii, acesta putând, de asemenea, solicita probe în apărare. Aşadar, potrivit principiului simetriei şi legalităţii, orice acţiune disciplinară şi sancţiune aplicată nu pot fi justificate decât în baza unor probe concludente. Procedura prealabilă măsurii suspendării, prevăzută de dispoziţiile legale criticate, este neconstituţională, întrucât permite aplicarea unor măsuri prin care judecătorul sau procurorul, împotriva consimţământului său şi în lipsa unor probe sau acte medicale edificatoare, este obligat să se supună unor investigaţii medicale la "sesizarea preşedintelui instanţei sau a conducătorului parchetului ori a colegiilor de conducere". Se creează astfel premisele unei proceduri arbitrare, deoarece nu se stabilesc temeiul de fapt, împrejurările şi obligaţiile pe care unul din cei trei titulari trebuie să le îndeplinească pentru a justifica din punct de vedere medical şi juridic aprecierile subiective faţă de conduita psihică a judecătorului sau procurorului. Potrivit Legii nr. 487/2002, criteriile neclinice, cum sunt cele politice, economice, salariale, conflictele de familie sau profesionale nu pot fi avute în vedere la evaluarea sănătăţii mintale nici de medicul psihiatru, or, dacă în activitatea medicală sunt excluse astfel de criterii, cu atât mai mult orice afirmaţie sau dubiu pretinse de preşedintele unei instanţe sau de colegiul de conducere referitoare la sănătatea mintală a unui judecător nu pot constitui temeiuri pentru sesizarea comisiei, prevăzute de Legea nr. 303/2004.
Totodată, arată că evaluarea sănătăţii mintale sub aspectul capacităţii de reprezentare a faptelor şi consecinţelor acestora reflectate în actul de justiţie, în condiţiile dispoziţiilor legale criticate, încalcă art. 10-17 din Legea nr. 487/2002 şi art. 3 şi 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală, precum şi prevederile constituţionale menţionate, deoarece îngrădeşte judecătorului dreptul de a cunoaşte temeiurile de fapt avute în vedere la baza sesizării, de a se apăra şi a propune probe în apărare, de a contesta componenţa comisiei numite prin ordin comun al ministrului justiţiei şi ministrului sănătăţii publice şi de a contesta chiar acest ordin.
De asemenea, susţine că din interpretarea dispoziţiilor legale criticate reiese că hotărârea prin care s-a dispus suspendarea din funcţie nu se comunică judecătorului sau procurorului, astfel încât aceasta nu poate fi atacată, încălcându-se dreptul la apărare.
Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile legale criticate nu contravin Constituţiei, întrucât examinarea medicală prevăzută în art. 64 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 se efectuează în scopul realizării în bune codiţii a actului de justiţie şi nu înlătură dreptul la apărare al persoanei examinate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale care prevăd suspendarea din funcţie a unui judecător sau procuror în situaţia în care acesta suferă de o boală psihică, precum şi procedura prin care se constată boala psihică sunt în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale referitoare la dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, autorul excepţiei criticând, în realitate, lipsa de precizie şi claritate a acestor texte de lege.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 62 alin. (1) lit. b), alin. (2) şi alin. (3) şi art. 64 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, având următorul cuprins:
(2) Suspendarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor se dispune de Consiliul Superior al Magistraturii.
(3) În perioada suspendării din funcţie, judecătorului şi procurorului nu i se plătesc drepturile salariate. Această perioadă nu constituie vechime în magistratură.";
- Art. 64: "(1) În cazul prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b), boala psihică se constată printr-o expertiză de specialitate, la sesizarea preşedintelui instanţei sau a conducătorului parchetului ori a colegiilor de conducere, iar suspendarea din funcţie se dispune pe perioada recomandată de comisia medicală de specialitate, numită în condiţiile art. 14 alin. (2) lit. e).
(2) După expirarea perioadei prevăzute la alin. (1), Consiliul Superior al Magistraturii, pe baza unei noi expertize, poate hotărî încetarea suspendării şi repunerea în funcţie a judecătorului sau procurorului, prelungirea acesteia sau, dacă boala este ireversibilă, propune eliberarea din funcţie potrivit legii.
(3) În perioada suspendării, judecătorului sau procurorului i se plătesc drepturile de asigurări sociale de sănătate, potrivit legii"
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 22 alin. (1) privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 26 privind viaţa intimă, familială şi privată, ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii şi ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile criticate reglementează condiţiile în care se poate dispune suspendarea din funcţie a unui magistrat care suferă de o boală psihică de natură să-l împiedice să-şi exercite funcţia în mod corespunzător.
Curtea constată că, în aceste cazuri, expertiza de specialitate constituie singurul mijloc prin care se poate dovedi dacă magistratul în cauză suferă sau nu de o boală psihică incompatibilă cu exercitarea funcţiei. Aşadar, nu se poate reţine că dispoziţiile care prevăd efectuarea unei astfel de expertize contravin dreptului la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, prevăzut de art. 22 alin. (1) din Constituţie, sau dreptului persoanei fizice de a dispune de ea însăşi, prevăzut de art. 26 din Constituţie, sau dreptului la ocrotirea sănătăţii, prevăzut de art. 34 din Constituţie.
În ceea ce priveşte temeinicia sesizării de către preşedintele instanţei, conducătorul parchetului ori colegiile de conducere, concludenta expertizei de specialitate sau legalitatea măsurii de suspendare din funcţie, magistratul în cauză dispune de mijloacele de apărare prevăzute de lege, inclusiv de posibilitatea atacării în justiţie a măsurii de suspendare din funcţie dispuse de Consiliul Superior al Magistraturii, astfel încât dispoziţiile criticate din Legea nr. 303/2004 nu contravin nici prevederilor art. 24 alin. (1) din Constituţie privind dreptul la apărare.
Prin urmare, întrucât nu s-a reţinut restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, Curtea constată că nu poate fi primită critica referitoare la încălcarea art. 53 din Legea fundamentală.
Cu privire la susţinerea autorului excepţiei în sensul că din interpretarea dispoziţiilor de lege criticate s-ar deduce încălcarea art. 10-17 din Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002 şi a art. 3 şi 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită, întrucât, potrivit art. 2 din Legea nr. 47/1992, Curtea se poate pronunţa numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, eventualele necorelări sau neconcordanţe dintre diferite acte normative intrând în competenţa legiuitorului, iar interpretarea şi aplicarea legii, în competenţa instanţelor judecătoreşti.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (1) lit. b), alin. (2) şi alin. (3) şi art. 64 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Aura Gabriela Popescu în Dosarul nr. 9.780/54/2006 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Documente corelate
Dacă doriți să acces la toate documente corelate, autentifică-te în Sintact. Nu ai un cont Sintact? Cere un cont demo »