Decizia 231/2008 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1^1 lit. c) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale şi a art. 56 din Codul comercial
M.Of. 326
În vigoare Versiune de la: 24 Aprilie 2008
Decizia 231/2008 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1^1 lit. c) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale şi a art. 56 din Codul comercial
Dată act: 4-mar-2008
Emitent: Curtea Constitutionala
Ioan Vida | - preşedinte |
Nicolae Cochinescu | - judecător |
Aspazia Cojocarii | - judecător |
Acsinte Gaspar | - judecător |
Petre Ninosu | - judecător |
Ion Predescu | - judecător |
Puskâs Valentin Zoltân | - judecător |
Augustin Zegrean | - judecător |
Simona Ricu | - procuror |
Mihaela Senia Costinescu | - magistrat-asistent |
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 lit. c) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a art. 56 din Codul comercial, excepţie ridicată de Tincuţa Habib Sabău în Dosarul nr. 52/121/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei, arătând că la dosarul Curţii Constituţionale autorul excepţiei şi partea Societatea Comercială "Chady" - S.R.L. din Galaţi au depus o cerere prin care solicită acordarea unui termen în vederea pregătirii apărării.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii, apreciind că, întrucât încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale datează din 11 octombrie 2007, partea a avut suficient timp să angajeze un apărător până la termenul fixat de instanţă.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecăţii, deoarece nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
Prin Încheierea din 11 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 52/121/2006, Curtea de Apel Galaţi - Secţia comercială, maritimă şi fluvială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 lit. c) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a art. 56 din Codul comercial, excepţie ridicată de Tincuţa Habib Sabău.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că operaţia imobiliară efectuată de un comerciant împreună cu un necomerciant, în speţă vânzarea unei clădiri care este destinată unui magazin, nu poate fi calificată ca fiind o faptă de comerţ atunci când intenţia comună a părţilor a fost de a face o vânzare civilă, iar nu de a obţine un profit comercial. O astfel de calificare este contrară principiului libertăţii comerţului, autonomiei de voinţă a părţilor şi restrânge exerciţiul dreptului de proprietate privată, întrucât atributele acestui drept sunt supuse unui regim juridic mai restrictiv, acela al legii comerciale.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 11 lit. c) din Legea nr. 11/1991 şi ale art. 56 din Codul comercial sunt susceptibile de a crea discriminări între părţile contractante, deoarece persoanelor care nu au calitatea de comerciant le sunt aplicabile dispoziţiile legii comerciale, iar nu dreptul comun în materie, respectiv Codul civil. Mai mult, întrucât ambele părţi sunt supuse jurisdicţiei comerciale, se încalcă şi dreptul acestora la un proces echitabil.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia comercială, maritimă şi fluvială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Atunci când o persoană devine comerciant, îşi asumă implicit, în temeiul legii, drepturi şi obligaţii care corespund acestei categorii sociale şi profesionale, dar care se răsfrâng şi asupra persoanelor care prin propria voinţă participă la efectuarea unor acte sau fapte de comerţ ale comerciantului. Opţiunea legiuitorului de a distinge între actele şi faptele civile şi, respectiv, actele şi faptele comerciale nu poate constitui temei pentru calificarea reglementării ca fiind discriminatorie sau de natură a nesocoti dreptul persoanelor la un proces echitabil.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că, prin coroborarea textelor de lege criticate, rezultă aplicarea, în anumite condiţii, a legii comerciale pentru contractele ce au obiect bunuri imobile ce fac parte din fondul de comerţ al comerciantului. Or, extinderea aplicabilităţii legii comerciale la raporturi care din perspectiva contractantului necomerciant sunt de natură civilă nu încalcă principiul constituţional al nediscriminării sau dreptul persoanei la un proces echitabil, procedura jurisdicţională comercială întrunind condiţiile consacrate de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv independenţa şi imparţialitatea instanţei, contradictorialitatea, motivarea hotărârilor ş.a. Aşa fiind, limitările impuse drepturilor necomercianţilor ca urmare a extinderii aplicabilităţii legii comerciale răspund exigenţelor constituţionale şi urmăresc asigurarea stabilităţii circuitului comercial şi a egalităţii de tratament a părţilor contractante.
Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate reprezentând o garanţie a dreptului la un proces echitabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 lit. c) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 30 ianuarie 1991, cu modificările şi completările ulterioare, şi dispoziţiile art. 56 din Codul comercial. Textele de lege au următorul conţinut:
c) constituie fond de comerţ ansamblul bunurilor mobile şi imobile, corporale şi necorporale (mărci, firme, embleme, brevete de invenţii, vad comercial), utilizate de un comerciant în vederea desfăşurării activităţii sale,";
- Art. 56 din Codul comercial: "Dacă un act este comercial numai pentru una din părţi, toţi contractanţii sunt supuşi, încât priveşte acest act, legii comerciale, afară de dispoziţiile privitoare la persoana chiar a comercianţilor şi de cazurile în care legea ar dispune altfel."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind supremaţia Constituţiei, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 44 care consacră garantarea dreptului de proprietate, art. 45 privitor la libertatea economică, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) care instituie obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului. De asemenea, sunt considerate a fi încălcate şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care reglementează dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 lit. c) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a dispoziţiilor art. 56 din Codul comercial, Curtea reţine că regimul juridic aplicabil raporturilor juridice în care este implicat un comerciant este reglementat potrivit criteriilor stabilite prin dispoziţiile art. 3-6 din Codul comercial referitoare la faptele de comerţ.
Astfel, prin săvârşirea uneia dintre faptele de comerţ enumerate de art. 3 din Codul comercial se nasc anumite raporturi juridice care sunt reglementate de dreptul comercial. Curtea reţine că aceste acte juridice şi operaţiuni considerate fapte de comerţ obiective sunt supuse legilor comerciale indiferent de calitatea persoanei care le săvârşeşte, comerciant sau necomerciant.
Pe lângă faptele de comerţ obiective, există şi fapte care dobândesc caracter comercial datorită săvârşirii lor de către o persoană care are calitatea de comerciant, reprezentând un reflex al activităţii desfăşurate de aceasta. Astfel, Curtea observă că dispoziţiile art. 4 din Codul comercial instituie o prezumţie de comercialitate pentru toate contractele şi obligaţiile comerciantului, cu excepţiile prevăzute expres de lege, prezumţie care poate fi răsturnată în condiţiile în care persoana interesată face dovada că operaţiunea este străină comerţului, datorită naturii ei sau a scopului pe care îl urmăreşte. Reglementarea prin lege a faptelor de comerţ subiective exprimă necesitatea cuprinderii în sfera dreptului comercial a tuturor actelor şi operaţiunilor săvârşite de un comerciant în această calitate, inclusiv a acelor fapte care nu sunt expres prevăzute în art. 3 din Codul comercial. Scopul unei atare reglementări constă în asigurarea, pe de o parte, a certitudinii cu privire la natura şi regimul juridic al faptelor comerciantului, şi, pe de altă parte, a protecţiei necesare atât comerciantului, cât şi a terţilor care intră în raporturi juridice cu acesta.
Potrivit dispoziţiilor art. 56 din Codul comercial, toate părţile contractante sunt supuse legii comerciale, chiar dacă numai pentru una dintre părţi actul respectiv are caracter comercial. Soluţia adoptată de legiuitor se întemeiază pe argumentul că, fiind vorba despre un raport juridic unic, el nu poate fi supus simultan la două reglementări diferite. Opţiunea legiuitorului pentru reglementarea dreptului comercial se justifică prin aceea că actul juridic îndeplineşte funcţiile faptelor de comerţ pentru cel puţin una dintre părţile contractante, împrejurare ce impune aplicarea legii comerciale.
Analizând critica autorului excepţiei, potrivit căreia dispoziţiile art. 11 lit. c) din Legea nr. 11/1991 şi ale art. 56 din Codul comercial contravin principiului libertăţii comerţului şi autonomiei de voinţă a părţilor, Curtea constată că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât calificarea faptelor săvârşite de un comerciant cu un necomerciant ca fiind comerciale nu îl împiedică pe primul să îşi desfăşoare activitatea comercială potrivit legii şi nici părţile contractante să îşi exprime în mod liber acordul de voinţă cu privire la actul pe care doresc să îl încheie. De asemenea, dispoziţiile criticate nu restrâng nici exerciţiul dreptului de proprietate privată, deoarece titularul acestui drept poate dispune în mod liber de bunul său, fără a suferi vreo constrângere sub acest aspect. Mai mult, textele de lege vizate nu sunt de natură a crea discriminări între părţile contractante, fiind aplicabile în mod egal tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei. în concluzie, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile criticate fiind în acord cu prevederile constituţionale şi convenţionale invocate.
Pe de altă parte, Curtea reţine că instanţa de judecată este singura în măsură să se pronunţe asupra caracterului civil sau comercial al actului juridic încheiat între un comerciant şi un necomerciant, persoana interesată având posibilitatea de a face dovada faptului că respectivul contract sau obligaţie este de natură civilă sau de a învedera instanţei caracterul necomercial care rezultă din însuşi actul întocmit.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin, (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 lit. c) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a art. 56 din Codul comercial, excepţie ridicată de Tincuţa Habib Sabău în Dosarul nr. 52/121/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Documente corelate
Dacă doriți să acces la toate documente corelate, autentifică-te în Sintact. Nu ai un cont Sintact? Cere un cont demo »