Decizia 184/2023 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

M.Of. 666

În vigoare
Versiune de la: 20 Iulie 2023
Decizia 184/2023 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
Dată act: 4-apr-2023
Emitent: Curtea Constitutionala

Marian Enache

- preşedinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Cosmin-Marian Văduva

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea NEW LOCAL PRESS - S.R.L. din Sanicoara, judeţul Cluj, în Dosarul nr. 19.558/211/2019 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.553D/2020.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 467 din 1 iulie 2021.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 15 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 19.558/211/2019, Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea NEW LOCAL PRESS - S.R.L. într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că tehnica aleasă de către legiuitor, respectiv un cuantum fix al amenzii pentru aceeaşi faptă contravenţională, în dauna tehnicii de fixare a unei limite minime şi maxime a cuantumului amenzii, ignoră diferenţele obiective în care se pot afla subiecţii de drept sancţionaţi. Nu există deci posibilitatea organului statal de a ţine seama de varietatea de situaţii în care se pot afla cei care sunt pasibili de asemenea sancţiuni. Din acest motiv, cuantumul fix al amenzii este disproporţionat atunci când amenda se aplică unei societăţi lipsite de resurse consistente; în schimb, aceasta afectează foarte puţin societăţi puternice din punct de vedere financiar.
6. De asemenea, autoarea arată că opţiunea legiuitorului - numărul de persoane angajate - nu reprezintă singurul criteriu relevant pentru aprecierea gravităţii faptei, precum şi a împrejurărilor comiterii acesteia. Astfel de împrejurări obiective sunt durata prestării muncii fără contract, motivele pentru care nu a fost posibilă încheierea contractului, dar şi alte împrejurări care nu pot fi indicate exhaustiv, tocmai din acest motiv fiind necesară o flexibilitate a aplicării sancţiunilor.
7. Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece măsura criticată este aplicată tuturor persoanelor juridice, fără a se ţine seama de criteriul cifrei de afaceri. Invocă şi cele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 539 din 14 iulie 2015, precum şi împrejurarea că posibilitatea de individualizare a sancţiunii principale nu este complet exclusă, câtă vreme, conform art. 7 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, agentul constatator este în măsură să aprecieze că, în funcţie de împrejurările de fapt ale săvârşirii contravenţiei, este suficient avertismentul.
8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, care au următorul cuprins: "Constituie contravenţie şi se sancţionează astfel următoarele fapte: (...) e) primirea la muncă a uneia sau a mai multor persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de 20.000 lei pentru fiecare persoană astfel identificată, fără a depăşi valoarea cumulată de 200.000 lei;".
12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea arată că dispoziţiile criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 4 alin. (2) privind egalitatea între cetăţeni, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 53 alin. (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.
13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra unor critici similare cu cele formulate în prezenta cauză (de exemplu, prin Decizia nr. 467 din 1 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 28 septembrie 2021, sau Decizia nr. 716 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 20 ianuarie 2021). Astfel, Curtea a statuat că art. 16 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie nu îi impun legiuitorului obligaţii cu privire la tehnica de stabilire a sancţiunii contravenţionale. În aplicarea "politicilor sale contravenţionale", în mod analog cu aplicarea politicilor penale, legiuitorul se bucură de o largă marjă de apreciere, ţinând seama, printre altele, de multitudinea de situaţii şi împrejurări, precum şi de dinamica socială accentuată. Or, a arătat Curtea, soluţia legislativă criticată nu ridică probleme din perspectiva art. 16 alin. (1) din Constituţie. Într-adevăr, stă în puterea legiuitorului să stabilească, referitor la o faptă socială determinată, în speţă primirea la muncă a unei persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, că remediul sancţionator trebuie să fie unul fix şi să retragă, în mod implicit, autorităţilor administrative cu rol în aplicarea contravenţiilor dreptul de apreciere cu privire la cuantumul concret al amenzii care va fi aplicată.
14. În continuare, Curtea a reţinut că prevederile art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii prevedeau următoarele: "Constituie contravenţie şi se sancţionează astfel următoarele fapte: (...) e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată." Dar, a statuat Curtea, aceste prevederi reprezintă o manifestare firească şi deplină a marjei largi de apreciere de care legiuitorul trebuie să se bucure în ceea ce priveşte stabilirea faptelor care prezintă gradul de pericol social considerat necesar pentru situarea lor în domeniul faptelor sancţionate contravenţional. Din acest motiv, Curtea Constituţională, raportându-se la art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, conform căruia "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", a reamintit că stabilirea regimului sancţionator al faptelor contravenţionale sau penale, precum şi instituirea unor eventuale cauze de reducere a pedepselor intră în atribuţiile de reglementare ale legiuitorului (a se vedea în acest sens Decizia nr. 539 din 14 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 28 septembrie 2015, paragraful 26, şi Decizia nr. 548 din 17 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 13 februarie 2014).
15. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea NEW LOCAL PRESS - S.R.L. din Sanicoara, judeţul Cluj, în Dosarul nr. 19.558/211/2019 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 4 aprilie 2023.
-****-

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent,

Cosmin-Marian Văduva

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 666 din data de 20 iulie 2023