§ 13. - Decizia 171/2020 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. b) şi e) şi ale art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, precum şi a dispoziţiilor art. 1, ale art. 5 alin. (1) şi ale art. 10 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 82/1991
M.Of. 705
În vigoare Versiune de la: 6 August 2020
9. Tribunalul Giurgiu - Secţia penală arată că, prin raportare la dispoziţiile Codului fiscal şi ale Legii nr. 82/1991, obligaţia de a ţine evidenţele financiar-contabile îi revine contribuabilului, prin contribuabil înţelegându-se, conform art. 2 din Legea nr. 241/2005 şi art. 17 alin. (2) din vechiul Cod de procedură fiscală, orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică care datorează impozite, taxe, contribuţii şi alte sume bugetului general consolidat. Obligaţia de a conduce evidenţele contabile şi fiscale este exercitată personal de către contribuabil sau este delegată unei persoane fizice sau juridice. În jurisprudenţa sa, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 sunt aplicabile oricărei persoane care are obligaţia de a urma un anumit regim contabil impus de lege. Raportat la acest fapt, subiectul activ al infracţiunii este calificat, calitatea specială cerută acestuia fiind cea de persoană obligată să conducă evidenţe financiar-contabile. Efectuarea unei operaţiuni sau realizarea unui venit este atribuţia exclusivă a administratorului, iar evidenţierea, în sensul legii penale, nu presupune simpla înregistrare a operaţiunii, ci evidenţierea acesteia în scopul de a produce efecte juridice proprii acestei operaţiuni de drept comercial, societar sau fiscal. Aşadar, persoana care răspunde penal pentru fapta de evaziune fiscală este, de regulă, reprezentantul legal al entităţii juridice, în cazul societăţilor comerciale, administratorul statutar. Administrarea societăţii comerciale se poate realiza însă şi de către persoane care nu au nicio calitate legală în cadrul societăţii - administratori de fapt - sau de către persoane care au fost împuternicite legal să exercite aceste prerogative, iar în această situaţie răspunderea penală aparţine persoanelor care s-au ocupat efectiv de activitatea societăţii, fie individual, fie împreună cu administratorul legal, dacă reiese şi participarea acestuia. Având în vedere jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional referitoare la condiţiile pe care o lege trebuie să le îndeplinească pentru a fi conformă Constituţiei, instanţa judecătorească apreciază că textele criticate sunt clar definite de lege, întrunind condiţiile de claritate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate circumscrise principiului legalităţii prevăzut de dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, indivizii putându-şi da seama din conţinutul reglementării incidente care sunt actele sau omisiunile care angajează răspunderea penală a acestora. De asemenea, instanţa apreciază că dispoziţiile criticate nu creează o discriminare între contribuabili şi nu restrâng drepturi sau libertăţi ale acestora.